Premierul britanic Andy Burnham vrea revizuirea acordului Brexit și relansarea relațiilor cu Uniunea Europeană
Londra și Bruxelles pregătesc noi acorduri privind controalele la frontiere pentru produsele alimentare și facilitarea accesului tinerilor la locuri de muncă și oportunități de studiu în străinătate.

Prim-ministrul britanic Andy Burnham intenționează să readucă în discuție costurile economice și sociale ale Brexitului și să solicite o apropiere mai accentuată de Uniunea Europeană. Noile acorduri urmărite de Londra ar putea reduce cheltuielile consumatorilor și ar facilita mobilitatea tinerilor britanici în Europa, relatează agenția Reuters.
La summitul programat vineri, Burnham speră să ajungă la un acord cu Uniunea Europeană privind comerțul cu produse alimentare, precum și deplasarea tinerilor în scop de muncă și rezidență în alte state. Încheierea acestor înțelegeri ar putea produce beneficii economice pe termen scurt și ar elimina o parte dintre dificultățile apărute după retragerea Marii Britanii din UE, în 2020.
Premierul britanic dorește, de asemenea, o revizuire mai amplă a acordului Brexit negociat de fostul guvern conservator. El intenționează să abordeze deschis consecințele retragerii din Uniune, un subiect despre care susține că mulți politicieni au preferat să nu vorbească.
Într-un discurs de politică externă pe care îl va susține luni, în districtul financiar al Londrei, Burnham urmează să critice rezultatele Brexitului. Biroul său a făcut publice în avans câteva fragmente din intervenție.
„Este ca în povestea cu hainele cele noi ale împăratului: nimeni nu este dispus să spună adevărul evident. Ei bine, eu spun ceea ce văd. Și, sincer, împăratul este gol. Brexitul pe care l-am obținut nu a funcționat. Am pierdut mai mult decât am câștigat”, se arată în textul pregătit pentru discurs.
Londra caută o apropiere de UE fără revenirea la piața unică
Burnham este dispus să analizeze o gamă largă de opțiuni pentru dezvoltarea relațiilor pe termen lung cu Uniunea Europeană. Declarațiile sale redeschid o dezbatere care a influențat profund politica britanică după referendumul din 2016, când majoritatea alegătorilor au votat pentru ieșirea din blocul comunitar.
Totuși, apropierea de Bruxelles rămâne limitată de angajamentele electorale asumate de Partidul Laburist în programul din 2024, în perioada în care formațiunea era condusă de Keir Starmer.
Aceste angajamente exclud revenirea Marii Britanii în uniunea vamală și pe piața unică europeană, precum și reintroducerea liberei circulații a persoanelor.
Poziția oficială a laburiștilor rămâne valabilă până la următoarele alegeri generale, programate pentru 2029.
Burnham urmează să sublinieze că orice acord încheiat la summitul de vineri trebuie să respecte aceste limite. În același timp, premierul dorește îmbunătățirea actualului cadru al relațiilor post-Brexit prin măsuri concrete, ale căror efecte să fie resimțite de populație și de mediul de afaceri.
Controale mai puține pentru produsele alimentare și mobilitate sporită pentru tineri
Potrivit informațiilor disponibile, Marea Britanie și Uniunea Europeană ar urma să convină asupra reducerii controalelor la frontieră pentru produsele alimentare și agricole.
Un alt acord aflat în pregătire vizează facilitarea șederii și angajării tinerilor britanici în statele membre ale Uniunii Europene și a mobilității tinerilor europeni în Regatul Unit.
Summitul fusese programat inițial pentru luna iulie, însă a fost amânat în urma demisiei lui Keir Starmer.
Discuțiile privind noile acorduri dintre Londra și Bruxelles au continuat și după plecarea acestuia din funcție. În luna iulie, negociatorul britanic Nick Thomas-Symonds s-a deplasat la Bruxelles pentru o întâlnire cu Maroš Šefčovič, comisarul european responsabil de comerț.
Pachetul inițial de negocieri includea comerțul cu produse alimentare, mobilitatea tinerilor și conectarea sistemelor de comercializare a certificatelor de emisii de carbon.
Ulterior, Londra și-a exprimat și interesul de a participa la mecanismul european de creditare destinat sprijinirii Ucrainei.
Discuții privind programul „Made in Europe”
La 12 octombrie, Andy Burnham a anunțat în Camera Comunelor că summitul dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană va avea loc pe 20 noiembrie, la Bruxelles.
La reuniune sunt așteptați să participe și președintele Consiliului European, António Costa, precum și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Unul dintre subiectele pe care premierul britanic intenționează să le abordeze este programul european „Made in Europe”. Londra este îngrijorată de posibilitatea ca unele state membre ale UE să susțină excluderea Marii Britanii din această inițiativă industrială.
La rândul său, António Costa a declarat că noile înțelegeri dintre cele două părți ar putea completa acordurile existente privind parteneriatul în domeniul apărării și securității.
Evoluțiile sugerează că, deși Londra exclude revenirea la principalele structuri economice ale Uniunii Europene, guvernul britanic încearcă să reducă efectele negative ale Brexitului și să construiască o relație mai pragmatică și mai apropiată cu Bruxelles-ul.
Bruxelles-ul nu se grăbește să readucă Marea Britanie în UE
Bruxelles-ul a fost precaut în privința ideii premierului britanic Andy Burnham de a reconsidera Brexitul. Înaintea summitului Regatul Unit-UE din 20 noiembrie, războiul din Ucraina și ascensiunea populismului sunt în mintea publicului britanic, scrie în The Observer.
„Marea Britanie nu este pe radarul nostru”, a declarat unul dintre cei mai influenți oficiali ai UE, invocând prețurile ridicate și relațiile cu SUA ca alte probleme.
Capitalele UE au reacționat politicos, dar cu prudență. Președintele francez Emmanuel Macron a salutat „revenirea” Marii Britanii, dar se va retrage în câteva luni. Șefa politicii externe a UE, Kaia Kallas, a declarat că mulți din bloc sunt încă „traumatizați” de plecarea Marii Britanii. Barber notează că același lucru este valabil și pentru britanici.
Potrivit lui Barber, principalele subiecte ale summitului sunt accesul producătorilor britanici de alimente și băuturi la piața unică a UE și mai multe oportunități pentru tineri de a studia și lucra în Marea Britanie și în UE. Problema costului mobilității tinerilor este încă nerezolvată. Burnham a declarat pe 14 noiembrie că noile acorduri ar putea crește PIB-ul Marii Britanii cu 0,4%, sau aproximativ 17 miliarde de lire sterline.
Susținătorii apropierii văd summitul doar ca pe o rampă de lansare către o integrare mai profundă în piața energetică a UE, acces la sistemul de informații Schengen cu date despre infractorii căutați și suspecții de terorism și o cooperare mai strânsă în domeniul securității cibernetice și al apărării. Adversarii unei abordări selective, în special la Paris, răspund: alegerea a ceea ce este profitabil nu va funcționa. Marea Britanie nu poate accepta unele reguli și respinge altele, de exemplu, privind standardele de inteligență artificială sau reglementarea sectorului financiar. Fostul negociator-șef al UE pentru Brexit, Michel Barnier, insistă: accesul la piața unică implică toate cele patru libertăți.
Românii ar putea locui din nou fără viză în Marea Britanie. Premierul britanic redeschide discuția despre libera circulațieUniunea Europeană s-a schimbat mult de la Războiul Rece și a devenit mai vulnerabilă
La acea vreme, liderii UE au adâncit integrarea în jurul uniunii economice și monetare și, în același timp, au acceptat noi țări din Europa Centrală și de Est. Acum, Uniunea are 27 de state, fără Marea Britanie. Potrivit lui Barber, este ceea ce le lipsește olandezilor, scandinavilor și germanilor: i-a oferit Uniunii o anumită stabilitate și o linie directă de comunicare cu Washingtonul.
Provocările sunt tot mai mari. Europa își pierde competitivitatea în comparație cu China și Statele Unite, Washingtonul se retrage treptat din afacerile europene, Rusia încearcă să subjuge Ucraina, iar democrația de pe continent este în criză. „Suntem complet sub apă”, spune Jean-Claude Piri, care a condus serviciul juridic al Consiliului European din 1988 până în 2010. „Unde ne îndreptăm? Nu știm.”
Cel mai mare risc este Franța. Conform sondajelor, Marine Le Pen, lidera Adunării Naționale, conduce înaintea alegerilor prezidențiale din primăvară, cu Jean-Luc Mélenchon, de extremă stângă, pe locul al doilea. După decizia lui Macron de a dizolva Adunarea Națională în 2024, țara trăiește fără o majoritate parlamentară stabilă. Dacă centrul nu se unește, francezii vor trebui să aleagă între două extreme în al doilea tur.
„Le Pen nu este Malone”, spune fostul ambasador danez la UE, Poul Skute Kristoffersen. Prim-ministrul italian Giorgia Malone este la putere de cinci ani ca figură de centru-dreapta, notează el. Barber spune că a susținut moneda euro, Ucraina și președintele acesteia, Volodimir Zelenski. Le Pen, în schimb, înclină spre Moscova, vrea să reducă contribuțiile Franței la bugetul UE și să returneze unele competențe de la Bruxelles la nivel național. Veteranii Bruxelles-ului prevăd o criză politică în 2027 din cauza stării finanțelor publice ale Franței și a luptei acerbe pentru bani.
Alte țări importante se află, de asemenea, într-o stare de fluctuație. Spania se îndreaptă spre alegeri parlamentare luna aceasta, unde centrul-dreapta aflat la putere are nevoie de partidul de extremă dreapta Vox pentru a forma o coaliție. Italia va vota anul viitor. Cancelarul german Friedrich Merz, a declarat Barber, se luptă să se mențină la putere sub presiunea Alternativei pentru Germania (AfD), care a devenit cel mai mare partid de opoziție.
UE nu se grăbește cu reformele
În același timp, UE însăși nu se grăbește cu reformele, notează The Observer. Raportul lui Mario Draghi privind competitivitatea este implementat lent: potrivit Observatorului Draghi, 60 din cele 383 de recomandări au fost implementate integral în iulie, iar alte 98 au fost implementate parțial. Consiliul European a devenit un loc de discuții: liderii nu au decis aproape nimic după acordurile privind împrumuturile comune în timpul pandemiei și pachetele de ajutor pentru Ucraina. Principalul test este acordul privind bugetul UE, care trebuie încheiat până la sfârșitul anului. Extinderea, care anterior a dat Uniunii un impuls, stagnează și ea. Negocierile privind aderarea Albaniei, Muntenegrului și Moldovei progresează lent, iar puțini cred într-o aderare rapidă. Extinderea necesită acordul unanim al tuturor statelor membre ale UE, ne amintește Barber. Euroentuziaștii britanici uită uneori acest lucru.
Fostul prim ambasador al UE în Marea Britanie, João Vale de Almeida, numește apelul lui Burnham pentru o nouă dezbatere despre Europa unul decisiv. Bruxelles-ul nu are nevoie de discuții cu Burnham, spune el, ci mai degrabă cu euroscepticul Nigel Farage peste cinci ani. Barber observă că Burnham a transformat cu abilitate „liniile roșii” ale predecesorului său, Keir Starmer – nicio uniune vamală, nicio piață unică, nicio apartenență – într-un meniu de opțiuni. Nu este clar dacă aceasta este mai mult decât o strategie preelectorală pentru a atrage Verzii și Democrații Liberali pro-europeni.
Brexitul, aproape de resetare: Londra și Bruxelles elimină una dintre cele mai mari bariere comerciale în comerțul cu produse alimentare și agricoleFostul prim-ministru britanic David Cameron recomandă ca, în loc de o discuție lungă și dureroasă despre întoarcere, să se concentreze asupra modului în care să devină „cel mai bun prieten, cel mai bun vecin și partener” al UE.
Fostul oficial italian al UE, Riccardo Perisic, consideră că a începe cu aderarea ar fi „o prostie absolută”. Ar repeta negocierile asimetrice din 2017-2020, în care UE, spune el, a ieșit ca „câștigător absolut”.
Cheltuielile pentru apărare ale Europei vor crește: bugetul militar al Germaniei va egala în curând bugetele combinate ale Franței și Marii Britanii, scrie Barber. Perisic sfătuiește Londra să facă o propunere serioasă în domeniul apărării: achiziții comune de arme, alianțe separate pentru tehnologii cu dublă utilizare și un mecanism de finanțare comună. Franța, sugerează Barber, va fi sceptică. Va considera o astfel de mișcare ca pe o încercare de a obține preferințe pe piața unică fără a deveni membru deplin. „Nu pot exista schimburi”, a declarat un înalt oficial francez la Bruxelles.
Problema privește și Ucraina. După război, europenii vor trebui să decidă asupra rolului lor în sistemul de noi garanții de securitate pentru Ucraina. Va exista, de asemenea, o întrebare cu privire la formatul relațiilor Kievului cu UE, dacă țara va fi prea săracă pentru a deveni membru cu drepturi depline după război. Bruxelles-ul a luat în considerare ideea de „aderare asociată” nu doar pentru Ucraina, ci și pentru Canada, o țară prietenă. Potrivit lui Peary, o abordare creativă față de Ucraina ar putea fi potrivită și Marii Britanii. „Nu putem fi siguri sub ce formă va exista UE peste câțiva ani”, spune el.
Cooperarea dintre Londra și Bruxelles funcționează deja pentru Ucraina. Potrivit Consiliului UE, în iulie, țările UE au convenit asupra participării Marii Britanii la un program de împrumuturi de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Din această sumă, 60 de miliarde de euro sunt alocate nevoilor de apărare, iar alte 30 de miliarde de euro pentru sprijin bugetar. Marea Britanie va plăti o contribuție proporțională la costurile de împrumut. În schimb, Ucraina va putea achiziționa produse de la producătorii britanici de apărare.
Burnham are instinct, nu un plan. Trebuie să treacă de la sentimentul anti-Brexit la ceva substanțial: fie să se mulțumească cu o apropiere fără a deveni membru, fie să mizeze pe marele premiu, poate conform calendarului pe 10 ani propus de Tony Blair. Acest lucru necesită mai mult decât un câștig economic: un angajament politic susținut față de Europa. Niciun guvern britanic nu a demonstrat acest lucru în ultimii 60 de ani, cu excepția câtorva luni după aderarea din 1973.
Burnham a declarat la conferința Partidului Laburist din 29 septembrie că acordul Brexit a făcut Marii Britanii mai mult rău decât bine . El a enumerat opțiuni de acțiune precum o uniune vamală, o piață unică și chiar apartenența deplină la UE. Conform unui sondaj al Grupului Messina, aproape jumătate dintre britanici susțin aderarea .
În acest timp, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord pun presiune asupra Londrei, cerând legături mai strânse cu UE.




















































