De asemenea, vizita a marcat revenirea Statelor Unite în prim planul reuniunilor multilaterale. Deşi mulţi ziarişti s-au grăbit să anunţe, pe diverse tonuri, rezultatele summitului, chiar înaintea încheierii acestuia, comunicatul comun, oricât de formal şi arid, acoperă pe deplin aşteptările, menţinând nuanţele şi limitele reclamate de anumite state participante. Nu a fost o victorie deplină a lui Biden, nici un blocaj instaurat de statele europene în faţa condamnării Chinei, chiar dacă multe teme relative la Beijing au fost negociate în formulări până în ultimul moment, iar în multe cazuri referirea directă la China a lipsit în documentul final. Trebuie notat însă că, China a rămas umbra asupra Summitului, cu 4 referinţe directe la activităţile sale, în timp ce Rusia a avut, de asemenea, 7 referiri, deşi grupate în jurul temelor cunoscute.

Angajamente globale: vaccinuri, combaterea pandemiei, relansarea economiei, construcţia infrastructurii

Documentul final al summitului a avut 6 teme majore, totodată angajamente ale celor mai importante state industrializate ale lumii:

Covid-19: statele bogate vor da un miliard de vaccinuri statelor sărace în viitorul an. Vor creşte capacitatea de producţie peste tot în lume, vor lichida pandemia prezentă şi vor pregăti sisteme de avertizare timpurie pentru eventuale pandemii viitoare, reducând de la 300 la 100 de zile perioada producerii unui vaccin şi tratamentului la acest tip de infecţii. Statele nu au căzut de acord să dea patentul vaccinurilor tuturor statelor lumii, cum propusese SUA.

Relansarea economiilor. Principala preocupare şi angajament vizează cele 12 mii de miliarde dolari fonduri de relansare globale injectate în propriile economii, creând locuri de muncă şi investiţii, inclusiv prin transformarea în economie verde. Aici se află şi angajamentul 3BW al lui Biden – Building Back Beter World care prevede investiţiile în reconstrucţia infrastructurii la nivel global, cu accent pe economia verde, care urmează să intre în competiţie cu proiectul One Belt one Road al Chinei, cu diferenţa la calitatea investiţiilor şi construcţiei de infrastructură şi în împrumuturile sustenabile pentru fiecare ţară în parte. Urmează să fie stabilită sursa acestor fonduri.

Comerţ liber şi corect: angajamentul conţine referirile la taxa minimă de 15 % pentru corporaţii multinaţionale, şi plata acestor impozite la locul unde se fac vânzările şi profiturile. Lor li se alătură competiţia corectă cu produse ce nu înglobează muncă forţată, furtul de proprietate intelectuală, contribuţie la emisii de bioxid de carbon sau încălzire globală. Aici este referirea indirectă la China, la toate punctele.

Schimbările climatice: sunt afirmate nivelul de ambiţie de neutralitate în 2050, reducerea la jumătate a emisiilor(faţă de 2005) în 2030 şi limitarea creşterii încălzirii globale cu doar 1,5 grade.

Parteneriate cu alte state. E menţionată cu precădere Africa, dar şi angajamentul de a finanţa FMI cu 100 miliarde dolari pentru a sprijini ţările cu probleme financiare urgente.

Valori democratice: democraţia şi drepturile omului sunt menţionate explicit ca valori comune ale statelor G7. Pe aceeaşi direcţie, există angajamentul pentru alte 40 milioane de fete sprijinite în sistemul de educaţie.


FOTO EPA-EFE

Spectrul Chinei în comunicatul final şi reacţia nervoasă a Beijingului

Deşi există numeroase referiri fără a fi numită, pentru a evita provocările la adresa Chinei, cum au susţinut cu precădere Germania şi Italia, există totuşi 4 menţionări explicite ale Chinei, în formulări mai degrabă nuanţate. Nu e vorba despre condamnarea Chinei, cât despre „preocupări la adresa comportamentului” său în diferite contexte. Statele Unite, Canada, Japonia, Marea Britanie şi, parţial, Franţa au optat pentru abordări mai directe şi mai dure, ca şi pentru acţiuni imediate şi ferme împotriva Chinei.

Documentul face apel şi cere investigaţia corectă, completă şi deplină a experţilor în privinţa modului în care a apărut pandemia de coronavirus. Lipseşte din comunicat orice referire la responsabilitatea pentru apariţia pandemiei, G7 rezumându-se la asumarea lecţiilor învăţate din pandemie pentru a nu se repeta şi o reacţie mai promptă pe viitor. China e menţionată şi în legătură cu competiţia incorectă, menţinându-se doar consultarea între membrii G7 împotriva operării neconcurenţială şi incorectă în economia de piaţă.

Respectarea valorilor comune se face doar cerând Chinei să respecte drepturile omului şi libertăţile fundamentale, în legătură cu Xinjiang şi autonomia extinsă a Hong Kong-ului. Munca forţată şi celelalte componente apar în comunicatul final dar în forme laxe de preocupare şi evitare, fără a nominaliza China în aceste cazuri. Statele membre G7 rămân preocupate şi se opun cu tărie situaţiei din Marea Chinei de Sud şi încercărilor de schimbare unilaterală a status quo-ului şi de a creşte tensiunile.

În ciuda unei abordări atât de laxe şi neangajante, China a reacţionat virulent, acuzând G7 de măsuri care nu au nici o relevanţă faţă de activitatea sa, fiind decizii luate de „grupuri mici”, nu unele cu relevanţă globală. În subsidiar, aici China pare să se fi aliniat cu Rusia în privinţa nerespectării decât a angajamentelor CS ONU, acolo unde are drept de veto, respingând orice alt format şi abordare. Deşi munca forţată apare în comunicat fără a menţiona China, în declaraţia finalului conferinţei, Cancelarul Angela Merkel a avertizat că UE nu va ratifica acordul de investiţii cu China – controversat şi retras din plenul Parlamentului European din cauza evidenţei că nu va fi votat – dacă China nu renunţă la munca forţată a uigurilor.

Rusia, acuzată şi sancţionată global

Declaraţia G7 menţionează şi Rusia de 7 ori. Mai întâi, statele membre susţin că doresc „o relaţie stabilă şi predictibilă cu Rusia”, formularea clasică a administraţiei Biden pentru a crea un nivel de aşteptare şi de ambiţie realizabil în discuţiile de la Geneva. Statele G7 cer Rusiei să oprească „comportamentul destabilizator” şi „activităţile maligne”, inclusiv interferenţa în sistemele democratice ale altor state, să-şi îndeplinească obligaţiile şi angajamentele privind respectarea drepturilor omului.

Pe de altă parte, sunt menţionate explicit solicitările ca Rusia „să investigheze de urgenţă şi să explice în mod credibil utilizarea armelor chimice pe teritoriul său”, cu referire la otrăvirea cu Novichiok a lui Alexei Navalnîi. În acelaşi timp, i se cere Rusiei să oprească distrugerea societăţii civile şi a mass media independente şi „să identifice, să distrugă şi să aducă în faţa justiţiei” pe cei care poartă atacuri cibernetice în care cer răscumpărări de pe teritoriul său, ca şi pe cei care fac alte infracţiuni cibernetice.

Celelalte referiri explicite la Rusia apar la aliniatul care vorbeşte despre situaţia din Ucraina. După ce reafirmă sprijinul pentru independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei, în graniţele recunoscute internaţional, declaraţia G7 cere Rusiei să risipească tensiunile şi să-şi respecte angajamentele internaţionale, să retragă armata, oamenii şi materialul militar de la frontierele estice ale Ucrainei şi din Crimeea. Documentul reafirmă clar, puternic şi fără echivoc faptul că statele membre G7 consideră Rusia ca parte a conflictului din Estul Ucrainei, nu un mediator. Totuşi documentul menţionează sprijinul pentru grupul Normandia şi implementarea acordurilor de la Minsk şi cere deopotrivă Rusiei şi structurilor înarmate pe care le susţine în regiune să se angajeze constructiv şi să respecte încetarea focului.

Documentul G7 reafirmă susţinerea pentru Ucraina, cu precădere pentru procesele democratice, întărirea democraţiei şi a instituţiilor sale, încurajând progresul şi reforma. Formulările deja convenite anunţă explicit şi modul în care se va regăsi tratată Ucraina în celelalte documente ce vor fi adoptate în această săptămână, cu nuanţele şi specificul de rigoare. Este vorba despre Declaraţia finală a summitului NATO de luni, 14 iunie, şi, eventual, menţionarea Ucrainei în aceiaşi termeni în documentul final al întâlnirii SUA-UE de marţi, 15 iunie. În conferinţa de presă pe care o va avea preşedintele Joe Biden singur, la finalul întâlnirii cu Vladimir Putin de la Geneva, se aşteaptă ca formulările să fie mult mai dure, directe şi concrete, în tonuri mai apropiate de documentele programatice americane din administraţia Biden.