Ruşii deschid perspectiva unei mutări strategice globale: negocieri multilaterale pentru dezarmare nucleară cu participarea Chinei, a Franţei şi a UK

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prezent joi la Minsk, ministrul de Externe Serghei Lavrov a avut o intervenţie care este socotită de comentatorii politici drept deschizătoare de capitol nou nu numai în negocierile privind armamentul nuclear dintre Rusia şi SUA.

Poate reprezenta repetarea unei oferte de repoziţionare majoră în discuţiile aflate acum la punct mort între Rusia şi SUA şi trecerea lor de la formatul clasic corespunzător realităţii unei lumii bipolare a trecutului la un sistem multilateral, adică SUA, Rusia, China, Franţa şi UK. Caz în care întregul sistem de securitate al planetei va trebui să se adapteze unei noi logici, cea a unei construcţii multilaterale de securitate, cu garanţiile corespunzătoare. Ceea ce, mai departe, confirmă că hărţile de securitate şi ale zonelor de influenţă se vor redesena în raport cu această redimensionare a puterii globale.

Din punctul meu de vedere, avem confirmarea unei deschideri de profunzime determinate de interesele comune negociate în ultimul deceniu între Rusia şi China, exact din momentul în care diplomaţia occidentală în general şi cea americană în special au pornit dubla ofensivă a sancţiunilor care urmau să înfrângă definitiv, fără putinţă de întoarcere, două ţări prezentate drept falimentare şi, mai nou, gata să se confrunte pe orice temă. Însă dacă va fi demarat un asemenea format multilateral de negocieri şi se va ajunge să fie aplicat, va fi intra în vigoare, demersul mai semnifică şi interesul comun al Chinei şi al Rusiei de a transmite lumii intenţia lor de a consolida viziunea Noului Drum al Mătăsii cu o dimensiune militară în care să fie inclus şi raţionamentul multilateral pentru limitarea nivelului de primejdie. Unul extrem de real în acest moment, cel determinat de cunoscutele şi deloc surprinzătoarele decizii ale lui Trump care, literalmente, au pulverizat decenii de tratate şi negocieri în domeniu.

Este o prelungire logică a unui drum început imediat după conflictul din 1969 între cele două mari puteri ale lumii comuniste. După mai mulţi ani de negocieri, Acordul de frontieră Chino-sovietic a fost semnat în 1991, iar în 1997 se merge cu un pas mai departe, adică este finalizat un acord privind reducerea mutuală de trupe la frontierele dintre China, Rusia şi fostele republici sovietice Kazahstan, Kârgâzstan şi Tadjikistan, cu menţionarea unui plafon pentru numărul de soldaţi şi echipamente, precum şi un mecanism comun de verificări. Din 1989, China începe să achiziţioneze armament din Rusia, fiind prima ţară care a cumpărat avioane Su-27 din generaţia a patra pentru ca, din 2010, cooperarea militară să fie dezvoltată la un nou nivel, asta însemnând că China a achiziţionat sisteme S-400 şi avioane de luptă Su-35 şi mai multe tipuri de elicoptere de luptă, iar în 2018 ruşii au spus că aproximativ 12% din exporturile lor de armament mergeau în China. Adăugaţi seria extrem de numeroaselor exerciţii militare comune concentrate în cadrul foarte lax oferit de dimensiunea militară a Organizaţiei de cooperare de la Shanghai şi concentrată pe sprijinul comun dat prin intermediul forţelor speciale combinate de a asigura un răspuns la ameninţările teroriste şi a încercărilor externe de destabilizare a ordinii constituţionale. Asta a inclus şi exerciţii spectaculoase care au arătat ca un fel de avertisment aşa cum au fost exerciţiile navale la mare distanţă de frontierele ruse sau chineze, aşa cum au fost cele de anul trecut în care nave ale marinei militare din cele două ţări au luat parte la exerciţiul Mosi, prima de acest fel alături de nave ale forţelor sud-africane acoperind zona Golfului Aden şi Cornul Africii.  Apoi, la fine de decembrie, Rusia, China şi Iranul au organizat un exerciţiu militar în Oceanul Indian şi Marea Oman. (sursa: Nuran Aliev, International Center for Defence and Security, Estonia).

Deloc întâmplător, liniile acestei cooperări dublează traseele Noului Drum al Mătăsii, cel care devine, cu fiecare an ce trece, investiţia strategică nu numai a logicii globale a Chinei, ci şi deschiderea spre investiţii masive cu aliniere strategică a numeroaselor ţări integrate proiectului.

Imagine indisponibilă

Subiectul deschis acum de Serghei Lavrov vine ca o rezultantă posibilă a acestui tip de raţionament. Dar cum văd ruşii integrarea Chinei în negocierile pentru dezarmare nucleară şi controlul armamentelor? Jocul diplomaţiei ruseşti este spectaculos, priviţi argumentaţia:

În cazul în care China nu va fi implicată în convorbirile ruso-americane din cauza faptului că, aşa cum s-a spus în mai multe rânduri, arsenalul nuclear chinezesc este cu mult mai mic decât cel deţinut de Moscova sau Washington, atunci vom respecta această poziţie Dar nu ne vom opune nici dacă americanii vor convinge China să se alăture convorbirilor multilaterale. Suntem gata să participăm la asemenea tratative în situaţia în care China decide în mod voluntar s-o facă. Dar, cu certitudine, nu noi vom fi cei care să încerce să convingă China în numele americanilor...Dar dacă şi când vor fi stabilite discuţii pe tema dezarmării nucleare sau a controlului armamentului, cu certitudine vom insista ca Franţa şi UK să fie implicate. Atunci când am spus americanilor acest lucru au spus că ţările respective le sunt aliate şi garantează pentru ele. Dar fiindcă sunt aliatele SUA, am vrea să le vedem prezente la masa de negocieri dacă negocierile devin multilaterale. Din cauza poziţiei împotriva Rusia pe care o găsim în politica de la Washington nu se poate să nu apară întrebări faţă de politica aliaţilor Americii, inclusiv cei din Europa şi Asia. Dacă ele semnează în favoarea unei alianţei cu o ţară care ne declară stat ostil, atunci vom trage o serie de concluzii şi în raport cu aceste state" - a afirmat Lavrov.

Acesta va fi oare viitorul şi acesta să fie sensul accentului atât de puternic pus de reprezentaţii desemnaţi ai noii administraţii de la Washington pe valoarea multilateralismului? Ar fi o soluţie care să deschidă o portiţă de cooperare convenabilă tuturor, aşteptând anunţatele repoziţionări americane de la ONU şi cele comerciale cu uriaşul complex asiatic controlat acum de China şi în relaţia cu UE. În acest sens, chiar este posibil ca un efort de organizare a supravieţuirii să pornească un sens neconvenţional, de la ghemul nuclear înspre multilateralismul intereselor comerciale ca soluţie globală esenţială pentru relansarea lumii post-pandemie. Sau, cel puţin, a statelor care vor miza pe această carte. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite