Pacea imposibilă din Afganistan. Retragerea trupelor occidentale, instrument de presiune pentru negocierile de pace

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Statele Unite au anunţat retragerea completă a trupelor sale şi a celor aliate din NATO din Afganistan până la 11 septembrie 2021, la 20 de ani de la atentatele teroriste, încheind cel mai lung război purtat de către SUA la distanţă strategică.

Retragerea a început, inclusiv cea a soldaţilor români, dar negocierile de pace sunt blocate de dorinţa unei părţi a talibanilor de a câştiga războiul împotriva autorităţilor afgane actuale şi de blocajul liderilor afgani actuali în a ceda în faţa presiunilor talibane. În planul negocierilor, după eşecul ONU, Turcia preia rolul determinant şi în negocierile de pace din Afganistan, fiind gazda, la Istanbul, a viitoarei conferinţe de pace extinsă şi, până atunci, a trilateralei Turcia-Afganistan-Pakistan menită să convingă Kabulul să accepte concesiile unui guvern de uniune naţională, de tranziţie, care să includă miniştri talibani.

Negocierile de pace din Afganistan în impas

Războiul din Afganistan, cel mai lung conflict armat purtat de către SUA la distanţă strategică, a ajuns la faza încheierii sale pentru trupele americane şi ale aliaţilor din NATO. Ultimii 2500 de militari americani şi 7000 aliaţi au început deja retragerea, însă data de 1 mai era anunţată de către fostul preşedinte Donald Trump drept cea de final a acestei retrageri nicidecum a începutului retragerii, care ar trebui să se încheie, potrivit administraţiei Biden, la 11 septembrie. Pe acest fond, considerând că acordurile de la Doha nu au fost respectate, talibanii au refuzat să se mai prezinte la orice negocieri de pace şi forţează prin atacuri, inclusiv acţiuni teroriste neasumate, să obţină dominaţia deplină în Afganistan.

Discuţiile privind abandonarea Afganistanului în mâinile talibanilor şi a forţelor extremiste, radicale şi teroriste este de durată şi datează încă din campania electorală americană. Forţat de deciziile preşedintelui Trump cu conţinut politic şi nerespectând consilierea militarilor şi a experţilor, de a retrage trupele rapid, până la 1 mai, Joe Biden şi-a asumat, fără drept de apel, retragerea trupelor din Afganistan pentru ca astăzi să fie obligat să pună în aplicare aceste angajamente luate de predecesorul său, chiar dacă nuanţate azi şi adaptate la propriul calendar. În complicaţia din Afganistan, aceste gesturi nu fac decât să complice situaţia prezentă. Iar efectele nu au întârziat să apară.

Păcatul originar a venit din acordul neclar cu talibanii care presupunea pe de o parte încetarea focului, asumarea combaterii organizaţiilor teroriste Al Qaeda, ISI Khorasan şi orice altă formaţiune teroristă care s-ar aciua în Afganistan, retragerea trupelor occidentale aliate contra unui acord de pace complex. Acordul presupunea şi eliberarea talibanilor din închisorile afgane, dar şi un acord de pace negociat afgano-taliban care să statueze formula alegerilor democratice şi a unui raport de forţe echitabil în viitoarea formulă guvernamentală.

Aflaţi pe cai mari, în ofensivă, în raport cu armata afgană slăbită, după ce ocupă cel puţin 50% din teritoriu (deşi locuit de către o minoritate din populaţie), talibanii au tergiversat acordul de pace şi l-au condiţionat, ulterior, de retragerea prealabilă a trupelor străine – pentru că, în acordul originar, au refuzat condiţionarea retragerea trupelor de atingerea acordului final de pace, acceptând doar începerea negocierilor şi aşteptând retragerea trupelor, fără a lansa atacuri asupra acestora, dar continuându-şi avansul şi câştigurile pe teren.

Astăzi amânarea retragerii trupelor de la 1 mai la 11 septembrie a constituit un motiv suficient pentru evitarea deplină a prezenţei la negocierile de pace, unde nici nu se mai prezintă, în schimb înaintează pe teren şi profită de retragerea trupelor occidentale pentru a controla o parte tot mai importantă din Afganistan. Talibanii sunt şi ei divizaţi, au fost întotdeauna, iar victoriile succesive şi evaluarea privind lipsa de apetit a americanilor şi statelor aliate de a reveni pe teren au permis ofensiva pe toate direcţiile, iar rezultatul este preeminenţa radicalilor din rândul talibanilor şi opţiunea pentru o victorie totală în faţa conducerii afgane actuale şi distrugerea deplină a forţelor armate şi de securitate ale statului afgan.

Atacurile talibane în cascadă în Afganistan

Nici nu am ajuns la 1 mai şi atacurile talibane s-au înteţit, inclusiv cu componente teroriste, care sunt explicit interzise de acordurile de la Doha. Astfel, insurgenţii afgani au luat cu asalt şi preluat controlul asupra unei baze foste americane, lăsată în paza şi proprietatea trupelor Armatei naţionale Afgane, în provincia de sud-est Ghazni, acolo unde talibanii au capturat zeci de soldaţi afgani şi au ucis mulţi alţii în acest asalt. Atacul intervine sâmbătă, 1 mai, în chiar ziua anunţată pentru începutul retragerii trupelor SUA şi ale NATO din Afganistan.

Potrivit mass media locală, asaltul a durat câteva ore şi s-a soldat cu uciderea a cel puţin 17 soldaţi afgani. Şeful Armatei Naţionale Afgane – ANA, Gen. Mohammad Yasin Zia, în acelaşi timp ministrul interimar al Apărării, a confirmat la Kabul căderea bazei militare şi a tuturor dotărilor de aici în mâinile insurgenţilor. În acelaşi timp, purtătorul de cuvânt al talibanilor, Zabihullah Mujahid, a susţinut că, în afara eliminării rezistenţei, talibanii au capturat 25 de militari afgani şi au preluat un număr de arme grele şi uşoare din garnizoana aflată acum sub controlul lor.

În acelaşi timp, în noaptea anterioară, explozia suicidară a unui camion la Pul-e-Alam, capitala provinciei estice Logar, a făcut 30 de victime şi peste 200 de răniţi. Majoritatea sunt civili afgani. Talibanii nu au comentat şi nu şi-au asumat atacul, dar autorităţile afgane au acuzat că atentatul terorist le aparţine talibanilor, şoferul camionului aruncându-se în aer cu întreaga încărcătură explozivă în apropierea unui dormitor al şcolilor afgane.

Dacă atacul a fost purtat de către talibani, este pentru prima oară când aceştia încalcă direct acordul de pace de la Doha, din februarie 2020, în care se angajau nu numai să nu utilizeze atacuri teroriste, dar să combată orice formă de terorism, acum şi în viitor, pe teritoriul afgan sau pe teritoriile pe care le controlează. Anexa secretă a acordurilor condamna orice atac terorist suicidar drept inacceptabil şi parte a acţiunilor teroriste, care ar trebui să intre în preocuparea majoră a talibanilor pentru a reface legăturile cu Statele Unite.

Talibanii au folosit, în ultima vreme, ambiguitatea şi evitarea asumării atacurilor teroriste, în schimb nici nu au condamnat asemenea atacuri care au avut loc în ultimele luni, după semnarea acordului de pace. Astfel, talibanii au pregătit şi executat asasinări programate ale jurnaliştilor oficiali, dar şi a oficialilor şi intelectualilor cu relevanţă la Kabul. Sâmbătă dimineaţa a fost ucis, de exemplu, la Kabul un profesor universitar, împuşcat de persoane necunoscute. Dar preeminenţa atacurilor din ultimele săptămâni vizează forţele de securitate afgane dintre care câteva zeci de membri au fost vizaţi şi ucişi direct de atacatori necunoscuţi şi niciodată capturaţi sau identificaţi.

Încăpăţânarea afgană duce spre catastrofă la Kabul

Fondul întregii probleme are o dublă sursă. Mai întâi radicalii talibani, greu de strunit prin organizaţia în reţea, pe baze tribale, a Talibanilor, care continuă lupta şi îşi doresc preluarea puterii în forţă. Apoi conducerea talibană, mai subtilă, care preferă să câştige cât mai mult teritoriu şi poziţii cât mai importante pentru a domina negocierile de pace reale, desfăşurate în condiţiile proprii, şi a câştiga fără probleme alegerile ce ar urma şi care ar legitima venirea lor la guvernare democratică, recunoscută, la Kabul.

În fine, în context intră şi rezistenţa enormă a conducerii actuale de la Kabul care refuză acordurile de pace şi propunerile de compromis propuse de către americani. Astfel, trimisul special al SUA în Afganistan, Zalmay Khalilzad, a fost cel care a lansat propunerea formării unui guvern de tranziţie inclusiv, cu participarea talibanilor, care să aibă miniştri în acest guvern. Acesta ar urma să administreze alegerile şi să predea ştafeta noului guvern ales după organizarea următoarei runde de alegeri în Afganistan, după acordul de pace şi adoptarea Constituţiei afgane. Propunerea este refuzată de către actuala conducere afgană, care respinge orice prezenţă talibană în vreun guvern, până la alegeri. 

Ashraf Ghani, preşedintele Afganistanului, a respins ideea căreia afirmă că i se opune “cu preţul vieţii”. E motivul pentru care Secretarul de Stat american Anthony Blinken i-a trimis o scrisoare pe care a lansat-o şi în presa americană, solicitându-i să adopte poziţii constructive şi să respecte propunerile lui Khalizad pentru relandarea procesului de pace care este astăzi în buza eşecului. Urgenţa ca noul guvern afgan să iasă din blocajul negocierilor de la Doha ţine şi de absenţa unor argumente solide de contrabalansare a întârzierii retragerii americane şi aliate – susţinute de către Kabul. Doar aşa ar putea fi întărită încetarea focului şi negociată soluţionarea conflictului. Scrisoarea reia ideea transferului de putere către un guvern interimar cu participare talibană şi, ulterior la guvernul permanent format după adoptarea noii constituţii convenite şi a alegerilor naţionale din Afganistan.

Ghani a declarat, într-o recentă manifestaţie publică, că va accepta fără drept de apel transferul de putere către noul guvern ales, dar nu un guvern interimar, care ar plonja ţara sa într-un haos egal cu cel din anii 90, la retragerea trupelor sovietice şi dispariţia guvernului comunist din Afganistan. El este susţinut şi de către vicepreşedintele Amrullah Saleh, care a declarat că America şi Occidentul au dreptul să decidă retragerea trupelor proprii, dar acordul pentru soarta a 35 milioane de afgani este responsabilitatea guvernului afgan, şi nu după un calendar stabilit de alţii. Nuanţările ulterioare ale ministrului de Externe afgan Mohammad Haneef Atmar nu au adus decât înţelegerea preocupărilor de la Kabul legate de scrisoare, deşi încearcă să evite confruntarea cu comunitatea internaţională, acceptând, de exemplu, să participe la orice formulă de negociere i se oferă.

Planul de pace este susţinut de experţi, de populaţie şi de figurile importante ale regimului, inclusiv de către fostul preşedinte, Hamid Karzai, inclusiv în ceea ce priveşte formula guvernului de coaliţie cu miniştri talibani, cea mai bună şansă de accelerare a procesului de pace. În plus, asupra actualului guvern afgan planează probleme majore ţinând de corupţie, nerespectarea drepturilor omului, dependenţa de ajutorul străin şi lipsa forţei de a combate cultivarea de droguri, ca sursă de venit local. Iar scrisoarea marchează şi o tensionare a relaţiilor americano-afgane, dar reprezintă şi o presiune majoră în privinţa acceptării condiţiilor solide pentru a avea o perspectivă în privinţa negocierilor de pace cu talibanii şi încheierea violenţei. Varianta lui Khalizad este şi una care permite laturii mai echilirbate a talibanilor să câştige lupta cu componenta vindicativă şi belicoasă a grupării.

Reuniunea de la Istanbul pentru a convinge conducerea afgană de perspectivele păcii şi războiului

Atât o reuniune încercată la Moscova în martie cât şi actuala conferinţă de pace de la Istanbul, din 24 aprilie, susţinută de SUA şi organizată sub egida ONU, au dat greş. Absenţa talibanilor de la negocieri a ridicat o problemă majoră pentru a putea relansa consistent procesul de pace, iar acest lucru a reclamat intervenţia unui stat terţ şi a unei formule intermediare trilaterale, desfăşurată vineri, 30 aprilie, la Istanbul, în formatul trilateral Turcia-Pakistan-Afganistan. Aceasta a reprezentat o asumare majoră de către Turcia a unui rol relevant în Afganistan, dincolo de cel de gazdă al negocierilor, după cele de la Doha.

Vineri, 30 aprilie, la Istanbul, s-au reunit miniştrii Afacerilor Externe turc - Mevlüt Çavuşoğlu, afgan - Mohammad Haneef Atmar şi pakistanez, Makhdoom Shah Mahmood Qureshi. Motivul fundamental al părţii gazde turce, susţinute de SUA, ONU şi de Qatar pentru a debloca procesul de pace, a fost convingerea afganilor să accepte acordul de pace în liniile propuse de Zalmay Khalizad şi să reconcilieze, pe cât a fost posibil, Kabulul cu Islamabadul pe tema influenţelor pakistaneze, ale serviciilor secrete ISI, cu precădere, asupra talibanilor.

Documentele finale au asumat angajamentul tuturor pentru un Afganistan paşnic, suveran, independent, democratic şi indivizibil. Părţile au recunoscut că o pace durabilă este imposibilă fără un proces politic inclusiv şi condus de afgani, care să pornească de la încetarea focului şi negocierea acordului politic inter-afgan. Negocierile de la Istanbul, în format internaţional, au fost amânate până după Ramadan, dar toată baza de eforturi a Turciei, Qatarului şi Naţiunilor Unite este reiterată şi aplaudată.

Referirile la scrisoarea şi planul de pace sugerat de Khalizad au fost indirecte: s-a vorbit despre condiţiile pentru a face progrese relevante şi despre nevoia ca Talibanii să-şi reafirme angajamentul pentru atingerea unui acord negociat, inclusiv care să ducă la o pace durabilă în Afganistan. Miniştrii au condamnat nivelul crescut de violenţă din ultima vreme din Afganistan, care a vizat funcţionari publici, activişti ai societăţii civile, apărători ai drepturilor omului, jurnalişti şi angajaţi media. Ei au reiterat angajamentul comun pentru combaterea terorismului în orice formă de manifestare ar fi acesta.

Rolul Pakistanului în convingerea talibanilor

Pakistanul are un rol multiplu şi extins în ceea ce priveşte procesul de pace şi convingerea talibanilor de a veni la masa de negociere fără precondiţii – de exemplu eliberarea tuturor celor arestaţi în închisorile afgane, inclusiv a celor implicaţi în atacuri teroriste. Sursele talibane susţin că nu există încă o decizie privind participarea la conferinţa planificată la Istanbul după Ramadan, din lipsă de argumente – cele propuse de SUA ar fi unele viabile, spun surse apropiate talibanilor. Totuşi, pe de altă parte, guvernul afgan nu doreşte să piardă din mână propriile instrumente şi pârghii de negociere.

Afganii acuză Pakistanul, cu precădere serviciile secrete ISI, în legătură cu rolul dominant asupra talibanilor şi cu faptul că ar fi implicat în blocarea actualelor negocieri. Per a contrario, toţi se aşteaptă ca Pakistanul să aibă forţa de a-i determina pe talibani să revină la masa de negociere şi să abandoneze atacurile şi ofensiva asupra actualului guvern afgan. Oficialii afgani susţin că talibanii călătoresc tot timpul în Pakistan unde se consultă şi sunt coordonaţi de către ISI, puternicele servicii de informaţii militare pakistaneze.

Amrullah Saleh, prim vicepreşedinte al Republicii Islamice Afganistan, a fost cel care a acuzat direct aceste vizite repetate ale delegaţiei talibane la negocieri în Pakistan, acolo unde anunţă că cer referinţe şi coordonare de la Sfatul Bătrânilor din cadrul Mişcării talibane. Însă Saleh consideră că, “de fiecare dată când există câte un blocaj în discuţiile din Qatar, Talibanii dau fuga nu atât să-şi consulte bătrânii, ci, în realitate, bătrânii consultaţi sunt sugestiile, dacă nu ordinele puternicelor servicii secrete ale armatei Pakistaneze, ISI”.

Preşedintele Ashraf Ghani a cerut, în cadrul unei vizite în provincia sudică Kandahar, ca Pakistanul să aleagă între o politică win-win sau una loose – loose cu vecinul său afgan, o referire directă la rolul Islamabadului în procesul de pace. De altfel, ministrul de Externe Mevlüt Çavuşoğlu a avut întâlniri separate bilaterale cu fiecare dintre invitaţii săi, afgani şi pakistanezi, tocmai în perspectiva unei formule de deblocare, în spatele uşilor închise, a înţelegerii comune în privinţa procesului de pace şi a unei oferte convenabile pentru talibani pentru a încheia violenţa şi atacurile susţinute de pe teritoriul afgan.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite