Criza economică provocată de politici greşite şi de mâna omului

Economiştii pesimişti de serviciu şi-au făcut un renume din a tot anuţa crize economice globale, sau măcar regionale. Dacă nu se întâplă nu e o problemă, dacă ele vin şi în spatele predicţiilor există şi o teorie serioasă care face faţă exigenţelor în materie a domeniului, poate veni şi un premiu Nobel. E cazul lui Joseph Stiglitz, premiul Nobel care a prezis criza din 2008, şi care e celebru prin anunţurile catestrofale ale unor numeroase crize şi după acel moment. Crize care nu au mai avut loc niciodată.

Pe de altă parte, cruda realitate se transpune în cifre şi date clare care, atunci, nu mai pot fi contestate. Reducerea creşterii economice şi frânarea economiilor au loc şi sunt anunţate zi de zi, pe diverse meridiane. Dar ultimul trimestru a adus semnele cele mai puternice ale intrării în criză economică globală, vizând cu precădere cele mai importante economii, care nu se simte prea bine nici una.

De altfel, organismele globale, FMI cu precădere, au fost nevoite să tot revizuiască în scădere creşterea economică globală, ajungând la 3,2% pentru 2019 şi la 3,5% pentru anul viitor. E vorba despre cele mai mici creşteri globale de la criza economică globală din 2008.

Când peste cursul natural al economiilor, venit din evoluţiile pas cu pas, predictibile, mai vine şi o acţiune directă a omului – sancţiuni, părăsirea unor acorduri comerciale, Brexit – atunci intrarea în recesiune e mult mai probabilă iar formulele de compensare sunt tot mai dificile. Cu atât mai mult în cazul războiului comercial SUA-China, între cele două cele mai mari economii ale lumii, cu introducerea unei taxe de 10% la 1 septembrie pentru produse în valoare de 300 mld dolari de către SUA, iar în decembrie o nouă taxă pe noi categorii de produse, pe seama continuării majore a debalansării balanţei comerciale sino-americane.

Recesiunea a 5 economii globale majore

Datele de ultimă oră transmit mesaje foarte îngrijorătoare. Nu e vorba doar de revizuiri repetate în scădere a perspectivelor şi previziunilor economice globale, ci chiar de date concrete, seci care dau verdict dure şi arată că cel puţin 5 din primele economii globale sunt în buza recesiunii sau în spaţiul de manevră cu cifrele la limita ingineriilor bugetare creative, pentru a menţine o răsuflare aparentă de creştere sau măcar stagnare economică, cât mai puţin pesimistă pentru public. Şi nu vorbim aici de SUA şi China.

Pe trimestrul II, economia Germaniei, cea de-a patra a lumii, s-a contractat. Germania este exportator masiv în China şi SUA, cele două state intrate în război comercial ce vizează cu precădere domeniile manufacturiere, ceea ce reclama mai puţine produse cerute de la Germania. În plus, pe zona IT, digitalizare, noile tehnologii, Germania este sub presiunea SUA şi a dezbaterilor vizând Huawei, tehnologie şi partener care ar putea lipsi de pe piaţa 5G. Mai mult, războiul comercial nedeclarat al UE cu giganţii americani nu ajută, ştiut fiind că pe continent nu există un producător de forţă, competitiv, capabil să intre în competiţie cu giganţii americani şi chinezi.

Industria de automobile germane e în vrie, o veste proastă şi pentru producătorii din România a diverselor subansamble. În plus, perspectiva Brexit, care îngroapă Londra, afectează fundamental, în perspectivă, şi Germania, şi UE în întregime, prin pierderea celei de a doua economii din conclavul european. De altfel, Marea Britanie este deja în recesiune în trimestrul 2, pentru prima oară după 2012 şi şansa unei reveniri miraculoase peste vară, pentru a evita recesiunea formală, este foarte redusă. Mai mult, un Brexit fără acord va arunca în aer şi mai puternic economia britanică.

Italia întâmpină noua criză guvernamentală, determinată de Lega lui Salvini, cu o datorie greu de compensat şi mai ales cu celebra creştere zero, cu perspectiva intrării oricând în recesiune formală, dacă cea informală e compensată încă de contabilităţi creative şi artificii. China este la cea mai joasă creştere istorică, în timp ce perspectivele războiului comercial cu SUA nu arată a bine, iar ameninţările cu vânzarea bondurilor de Trezorerie americane şi jocul cu moneda pentru a compensa supra-taxele americane nu anunţă decât o spirală a constrângerilor şi prăbuşirii pentru cei doi actori în conflict, SUA şi China, dar şi pentru toţi jucătorii globali.

Dow Jones, scădere de 800 de puncte, un indicator infailibil până azi care anunţă criza globală

Şi Bursele de jur împrejurul lumii au reacţionat şi ele la impredictibilitate şi mai ales la războiul comercial americano-chinez, dar şi la perspectivele manipulării de către Beijing a monedei chineze, remnibi. Şi la nivel financiar, măsurile anunţă criză.

Investitorii preocupaţi se văd în avertismentele Bank of America, care anunţă recesiune globală în următoarele 12 luni cu un grad de probabilitate covârşitor, din chestionarele clienţilor relevanţi. Mexic şi Brazilia sunt şi ele pe lista producţiilor industriale şi serviciilor slabe, combinate cu creşterea şomajului. În următoarele săptămâni datele vor confirma formal recesiunea în cele două state latino-americane.

US Federal Reserve a tăiat dobânzile la credite pentru prima dată după 11 ani, după criza produselor derivate, în timp ce Banca Centrală Euopeană a anunţat reluarea finanţărilor de tip stimul economic în septembrie. China e sub presiune pentru a reduce dobânzile pentru prima dată în 4 ani. Şi băncile centrale din India şi Tailanda, ca să cităm doar economiile primelor 20 de state ale lumii, reduc drastic dobânzile, în dorinţa de a injecta credite, bani şi activitate - stimuli pentru economie.

Pe toată linia, datele arată din ce în ce mai descurajator pentru economia mondială. Iar motivele majore de intrare în criză globală sunt trei: războiul comercial între Beijing şi Washington, care afectează încrederea investitorilor şi a pieţelor. Numai o menţinere a războiului comercial, nu şi o înrăutăţire a lui, duce la pierderea a jumătate de procent de creştere în 2020, la nivel global, susţine FMI.

Capacitatea băncilor şi finanţei globale de a redresa situaţia în al 12-lea ceas

Apoi e o mare preocupare vizând incapacitatea băncilor centrale de a interveni eficient şi la timp, pentru a regla pieţele şi panica, de unde reacţia negativă a investitorilor. În al treilea rând, sectorul serviciilor, cel care a ridicat până aici economia globală, ar putea urma curba producţiei manufacturiere, pe o curbă în scădere drastică, de unde agravarea situaţiei economiei mondiale actuale.

Sunt, astfel, ultimele momente pentru a prognoza intrarea în criza economică globală de către economiştii de meserie, care sunt ascultaţi în asemenea predicţii. După luna septembrie, va fi deja prea târziu. Nu pentru că criza nu s-ar mai fi petrecut, ci pentru că recesiunea va fi cunoscută deja de către întreaga lume.

Iar mecanismele de relansare economică sunt încă în dezbatere şi se cantonează în politici de austeritate - contestate de populişti, în pieţe globale integrate - contestate de către anti-globalişti, în integrare şi spaţii mai largi de liber schimb, acţiuni şi politici contestate de către naţionalişti-suveranişti. Cu majorităţi mozaic şi instabilitate cronică în ţările în care majorităţile care mai pot exclude populiştii din guvernare.

Iar în Republica Moldova, Igor Dodon refuză acordul cu FMI, în timp ce Republica Moldova, cu ajutorul direct şi dezinteresat al României, a reuşit cu greu să ajungă la un asemenea acord. Dincolo de responsabilităţi şi cearta pentru furtul bancar şi spălarea de bani în Laundromatul rusesc, finanţele şi economia Republicii Moldova nu arată deloc bine.

Este cunoscut, formulele de austeritate pe care le adoptă actualul Guvern nu aduc voturi decât socialiştilor lui Dodon care le contestă. Însă câteodată, un om de stat e obligat să facă şi ce trebuie, nu numai ce-şi doreşte sau ce-i e bine electoral, pentru a contracara spirala pro-ciclică şi căderea în recesiune, respectiv în încetare de plăţi. Cu sau fără pasarea răspunderii pe pro-europeni.