Cazul Bodnariu vs. Norvegia: Ţările în care intri la puşcărie dacă îţi loveşti copilul

Cazul Bodnariu vs. Norvegia: Ţările în care intri la puşcărie dacă îţi loveşti copilul

Copiii familiei Bodnariu au fost luaţi de autorităţile norvegiene. Atât minorii, cât şi părinţii recunosc că pedepsele fizice erau folosite ca formă de disciplinare

Turkmenistanul interzice, din 2002, orice formă de violenţă fizică asupra copiilor. România a adoptat o lege similară doi ani mai târziu, în 2004. La polul opus, nici unul dintre cele 50 de state americane nu are o lege care să interzică punctul bătaia copiilor. În momentul de faţă, 48 de ţări din întreaga lume au astfel de legi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Teoretic, în orice ţară din lume lovirea copilului este pedepsită prin lege. În funcţie de gravitatea faptei, pedepsele variază de la amenzi, decăderea din drepturile părinteşti şi până la închisoare. În practică, însă, circumstanţele agravante - cruzimea sau forma continuă - sunt cele care conduc la condamnare, chiar şi în cele 48 de ţări care interzic prin lege lovirea copilului.

Cu alte cuvinte, determinant în faţa legii este dacă i-ai dat copilului o palmă o singură dată sau dacă l-ai bătut cu picioarele ani la rând. Există însă şi ţări precum Norvegia, în care autorităţile nu aşteaptă şi iau copiii de la părinţii violenţi chiar de la prima palmă. 
 
Folosirea corecţiilor fizice ca metodă de educare a copiilor este o practică amplu dezbătută, însă a fost nevoie de un caz de peste hotare pentru ca subiectul să ţină prima pagină a ziarelor din România. Dincolo de abuzurile deosebit de crude, mediatizate intens pentru perioade scurte de timp, societatea românească nu a mai fost vreodată atât de interesată de „educarea copiilor prin bătaie”. Asta în ciuda faptului că rapoartele UNICEF au arătat, anual, că în 50-60% din familiile româneşti se practică lovirea copiilor. Acelaşi registru statistic ne arată că peste 80% din copiii români spun că au fost bătuţi de părinţi, în timp ce aproape jumătate dintre aceştia din urmă recunosc - şi nu văd o problemă - în faptul că folosesc violenţa fizică asupra copiilor. 
 
Ţările cu o legislaţie strictă precum a Norvegiei sunt puţine. În multe state, violenţa fizică asupra minorului nici măcar nu face obiectul unei legislaţii specifice. Conform unei estimări din 2014 a organizaţiei Human Rights Watch, „90% din copiii lumii trăiesc în ţări în care violenţa asupra copiilor este încă legală”. 
 
Acolo unde legea este însă strictă se poate observa, cel mai adesea, şi o cultură adânc înrădăcinată împotriva violenţei asupra minorilor, aşa cum este cazul Norvegiei. Există, însă, la polul opus şi societăţi care s-au remarcat prin contrariul şi acum adoptă legi care să împiedice lovirea copiilor, cum este India. 
 
Cazul familiei Bodnariu, ai căror cinci copii au fost luaţi de Protecţia Copilului din Norvegia, a condus la dezbateri aprinse în societatea românească. Părinţii - unul român şi unul norvegian - au recunoscut că au folosit corecţii fizice asupra copiilor. Tot ei au declarat şi că minorii le-au spus anchetatorilor că sunt bătuţi acasă. Conform legislaţiei norvegiene, minorii au fost luaţi din familie până la finalizarea anchetei. 
 
„Pedeapsă fizică rezonabilă”
 
Principalul argument adus de susţinătorii soţilor Bodnariu este că pedepsele fizice nu au fost deosebit de grave. Chiar mama copiilor, de origine norvegiană, se apără spunând că „în România nu e considerată violenţă, în Norvegia, din păcate, ăsta e caz penal”. Într-adevăr, multe legislaţii din întreaga lume exemptează de la pedeapsă părinţii pentru ceea ce se poate numi „o pedeapsă fizică rezonabilă din partea părinţilor”. Însă legislaţia norvegiană, considerată „prea strictă” de unii români, nu este în niciun caz singulară la nivel mondial. 
 
În momentul de faţă, în 48 de ţări din întreaga lume este interzisă prin lege orice formă de violenţă fizică asupra copiilor. România a adoptat o astfel de legislaţia abia în 2004. În niciunul dintre cele 50 de state americane nu există legi îndreptate specific împotriva pedepselor fizice asupra copiilor. 
 

Suedia a fost prima ţară care a interzis complet, prin lege, orice formă de violenţp fizică asupra copiilor, în 1979. Legea include lovirea cu palma, cureaua, cu orice alt obiect, indiferent cât de uşoară, precum şi zguduirea copilului, ciupirea lui sau forţarea copilului să stea într-o poziţie inconfortabilă (inclusiv statul în genunchi, la coţ). De fapt, tocmai pentru că interzice chiar şi cele mai uşoare corecţii fizice, legea este numită în Suedia „legea împotriva bătăii la fund”. 
 
„Este evident că această lege nu a eradicat violenţa fizică asupra copiilor în Suedia, însă este la fel de evident că atitudinea societăţii faţă de această formă de violenţă şi faţă de folosirea pedepselor fizice asupra copiilor s-a schimbat în bine. Astăzi, opinia publică susţine puternic legea împotriva bătăii la fund”, declară Louise Sylwander, primul Ombudsman al Copiilor în Suedia. 
Atunci când a fost votată în Parlament, legea a trecut cu 259 de voturi „pentru” şi şase „împotrivă”. Simultan, Ministerul Justiţiei a demarat o amplă campanie de conştientizare şi educare a societăţii, distribuind broşuri prin care părinţii au fost avertizaţi că „legea interzice acum orice formă de pedeapsă fizică asupra copiilor, inclusiv pălmuirea etc. Rămâne însă evident că aveţi voie să smuciţi copilul pentru a-l îndepărta de lângă aragaz sau de lângă fereastra deschisă pentru a-l împiedica să se rănească”. 

Finlanda a fost a doua ţară care a interzis prin lege orice pedeapsă fizică asupra copiilor, în 1983. Iniţiativa a făcut parte dintr-un plan de reformă mai amplu, care a vizat 
legislaţia minorilor în ansamblul ei. Legea finlandeză se remarcă prin atenţia acordată violenţei psihice şi oricărei forme de abuz care nu implică pedepse fizice. 

„În primul rând, legea încearcă să stabilească o serie de principii pozitive pentru creşterea copilului. În al doilea rând, legea clarifică fără urmă de îndoială că orice atentat la integritatea copilului - fie fizică sau spirituală - constituie o infracţiune şi că nu există nicio diferenţă dacă agresorul este părinte sau rudă a victimei, va fi pedepsit chiar dacă este vorba despre un părinte care are intenţia de a disciplina copilul. Codul Penal stipulează că până şi o agresiune minoră asupra unui copil cu vârsta sub 15 ani poate duce la urmărire penală dacă este vorba despre părinte. Apoi, legea interzice explicit şi orice tratament umilitor”, explică Matti Savolainen, oficial din cadrul Ministerului Justiţiei de la Helsinki responsabil cu elaborarea proiectului de lege din 1983. 

Norvegia a fost a treia ţară din lume care interzis prin lege lovirea copiilor. Mai exact, în 1987 a fost adoptat un amendament la legea privind părinţii şi copii, după o recomandare formulată în acest sens de Ministerul Justiţiei. Anterior, legea, care data din 1891 (dar fusese modificată prin adoptarea de amendamente de mai multe ori) prevedea că „părintele sau cel care ţine locul părintelui” avea dreptul să folosească „pedepse fizice moderate” ca modalitate de educare. Această prevedere a fost eliminată în 1972. 

În 2005, un astfel de caz a ajuns în faţa instanţei supreme din Norvegia, după ce un tată acuzat că şi-a bătut la fund, cu palma, cei doi fii adoptivi fusese condamnat de toate instanţa preliminară. Tribunalul regional îl achitase, dar procurorii au contestat decizia la Curtea Supremă. Aceasta din urmă a menţinut decizia primei instanţe, iar bărbatul a fonst condamnat, aşa cum prevede Codul Penal al Norvegiei. 

Atunci, însă, decizia judecătorilor de la Curtea Supremă a inclus şi o menţiune privind „pedepsele fizice uşoare, precum pălmuirea”, care ar fi admise. Pentru a elimina orice interpretare a legii în acest sens, parlamentarii norvegieni au adoptat un nou amendament la aceeaşi lege, în 2010, care stipulează clar că „minorul nu trebuie supus niciunei forme de violenţă şi nu trebuie tratat în niciun fel care i-ar putea afesta sau pune în pericol sănătatea fizică sau psihică. Acelaşi principiu se va aplica atunci când violenţa este aplicată ca parte a modalităţii de educare a copilului. Folosirea violenţei şi a intimidării, precum şi oricărei alte forme de tratament care nu ţine cont de nevoile copilului, este interzisă”. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: