Pe de o parte, exista demersul iniţiat de fosul preşedinte Poroşenko susţinut necondiţionat de Trump, cu cererea sa repetitivă de a primi nu numai ajutor militar şi susţinere financiară din partea SUA, invocând chiar pe diferite tonuri o posibiliă intervenţie a NATO în zonă sau, în ultimă instanţă, a unei "coaliţii a bunăvoinţei" care, de dragul ucrainienilor, să declanşeze eventual o intervenţie armată decisivă împotriva Rusiei. Pe de altă parte, s-a coagulat şi oferta pe care o cunoaşteţi sub numele de "Formatul Normandia", iniţiativă din grupând Germania şi Franţa în dialog cu Ucraina şi Rusia.

Pax americana versus Pax europaea? Oficial, nimeni nu vrea să recunoască asta, dar, pe fond, mi se pare că exact despre asta este vorba în sensul că, oricât de importantă a fost Ucraina pe plan internaţional, miza eforturilor, tensiunilor şi negocierilor depăşeşte acum cu mult Kievul şi aduce în prim plan problema înţelegerii de securitate privind statele de pe linia de contact cu Federţia Rusă. Toţi participanţii la negocieri ştiu că forma şi termenii viitorului tratat asupra Ucrainei vor fi determinanţi pentru (cel puţin) încă un ciclu istoric, aşa cum s-a întâmplat cu precedenta înţelegere majoră de securitate privind Ucraina, cea consemnată de Memorandumul de la Budapesta.

Acel Tratat a fost semnat la 5 decembrie 1994 cu ocazia unui Summit al OSCE Summitului  între Ucraina, SUA, Marea Britanie şi Rusia, într-un moment extraordinar de important pentru Kiev şi care, negociat altfel, ar fi putut schimba multe dintre datele istoriei contemporane. Practic, după căderea URSS, Ucraina s-a găsit în postura fantastic de importantă de a fi cea de-a treia putere nucleară din lume, în acel moment dispunând pe teritoriul său, operaţionale sau în silozuri, de un stoc de 176 de rachete strategice şi 2500 rachete nucleare tactice, mai multe decât cele ale UK, Franţei şi Chinei împreună. Mai precis, Ucraina deţinea 130 de rachete nucleare balistice intercontinentale tip UR-100N cu câte şase capete nucleare fiecare, 46 de rachete nucleare intercontinentale tip RT-23 cu câte 10 capete nucleare fiecare tip RT-23 Molodets, 33 de bombardiere grele şi în depozite încă 1700 de capete nucleare.

În termenii Tratatului, sub semnătura lui Leonid Kravchuk, preşedintele de atunci al ţării, Ucraina renunţă complet la armele sale nucleare în schimbul unor garanţii de securitate  Iată cele şase puncte ale Tratatului (sursa Wikipedia)

 

  1. Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, îşi reafirmă angajamentul faţă de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independenţa şi suveranitatea şi frontierele existente ale Ucrainei.
  2. Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, îşi reafirmă obligaţia lor de a se abţine de la ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a Ucrainei, şi că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta ONU
  3. Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, îşi reafirmă angajamentul faţă de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abţină de la constrângeri economice cu intenţia de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranităţii sale şi, astfel, pentru a obţine avantaje de orice fel.
  4. Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, îşi reafirmă angajamentul a solicita imediat o acţiune a Consiliului de Securitate al ONU  a pentru a oferi asistenţă Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deţine arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei ameninţări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.
  5. Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu deţin arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepţia cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forţelor lor armate sau a aliaţilor lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianţă cu un stat care posedă arma nucleară.
  6. Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situaţie care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

În acest moment, preşedintele Zelensky face o mişcare cel puţin surprinzătoare şi cu posibile multiple consecinţe pozitive în acest spaţiu: decide numirea lui Kravchuk ca reprezentant al Ucrainei în Grupul de contact Trlateral de la Minsk asupra Ucrainei (alăcutuit din OSCE, Ucraina şi Federaţia Rusă) ca mecanism principal de detansionare şi rezolvare a conflictului din Donbas. Şi iată ce spune fostul preşedinte ucrainean:

"Primul pas va fi de natură ofensivă. Să începem cu Memorandumul de la Budapesta. Atunci Ucraina şi-a predat rachetele nucleare... În banii de atunci, fiecare zonă de lansare costa miliarde de dolari, ceea ce ar fi 300 miliarde în banii de acum...Dacă discutăm asta şi prezentâm ideea în sens şi, prin eforturi diplomatice comune şi cu Rusia în sprijin...putem vedea un Fond de reabilitare economică în Donbas care să înceapă imediat să producă rezultate".  Altă iniţiativă imediată ar fi reluarea ideii de a implanta în Donbas o zonă de liber schimb: "Când eram preşedinte, am creat o zonă economică liberă care includea regiunile Doneţk, Luhansk şi Dnipropetrov. Toată lumea a uitat de asta. Cred că asta a r trebui făcut acum nu nu mai în zonele controlate de guvern, ci peste tot. Când oamenii încep activităţi concrete, vor începe să vină investiţiile. Şi nu va mai fi nevoie să se vorbească despre un statut special pentru Donbas".

Poate din această cauză, poate uitându-se la sondajele electorale din SUA şi de acum având certitudinea unei linii de forţă pro-ruse cu cel puţin trei elemente de sprijin (Belrarus, regiunile separtaiste, Transmistria), preşedintele Zelenski simte nevoia să apese pe accelerator şi să spună că doar "formatul Normandia" reprezintă începutul păcii în Donbas: "Formatul Normandia reprzintă punctul de plecare pentru aducerea înapoi a civilizaţiei în acele teritorii ale noastre care au avut mult de suferit...Formatul Normandia reprezintă începutul libertăţii Donbasului. Şi acesta este începutul unui drum lung. Prima oprire va fi Berlinul, acolo unde vom formaliza succesul intermediar al armistiţiului şi vom merge înainte. Pentru a închide complet uşa războiului. Şi vom face absolut tot ul pentru ca asta să se întâmple".

Numirea lui Kravchuk negociind soluţii economice ar putea asigura o parte a credibilităţii proiectul de pace în Donbas, unul care să fie susţinut în aceea şi măsură de Germania, Franţa şi Rusia ca elementul prin care să continue convorbirile de pace.

Cine ştie, poate proiectul acestei a două debarcări în Normandia chiar reuşeşte şi aduce linişte şi mai puţină tensiune şi nevoie de arme şi în spaţiul Mării Negre. Pe fond, asta trebuia să fie şi n-a fost rezultatul final dorit de semnatarii Memorandumului de la Budapesta. Poate la viitoarea conferinţă de pace se va reuşi punerea unui alt tip de piloni ai păcii, cu Germania, Franţa şi Rusia alături, oferind un sprijin real pentru demararea reconstrucţiei Ucrainei.