Viziuni critice severe din UE şi NATO la adresa Ucrainei. Din ce cauză?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Să începem cu interviul dat ieri pentru TASS de Peter Szijjarto, ministrul ungar de Externe, în care afirmă, din nou, mai vechea şi foarte constant exprimata poziţie a ţării sale privind problema dreptului minorităţilor, teren de dispută foarte serios între Budapesta şi Kiev.

 Întrebat dacă, în opinia sa, Ucraina îndeplineşte sau nu criteriile pentru admiterea în NATO, a răspuns că, până în acest moment, standardele democratice obligatorii nu au fost atinse. A spus din nou că problema drepturilor minorităţilor este absolut esenţială pentru ţara sa: „Nu vom accepta niciodată o încălcare a drepturilor minorităţilor. Ne vom pronunţa întotdeauna în favoarea respectării şi accentuării respectului drepturilor minorităţilor naţionale. Atât timp cât această problemă nu va fi soluţionată, este extrem, extrem de complicat să vorbim despre progrese în acest domeniu“ (admiterea Ucrainei în UE, n.n.).

Semnal clar că că va exista în continuare un veto din partea Ungariei şi asta, în condiiile actuale în care neînţelegerile au atins asemenea cote în NATO, este foarte posibil să amâne sine die cererea insistentă venită de la Kiev.

Semnalul este important deoarece vine după suita de declaraţii din partea politicienilor ucrainieni care, ajunşi la Adunarea Generală a ONU, au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a presa Aliaţii să ia cât mai rapid o decizie favorabilă Kievului. Preşedintele Zelenski al Ucrainei spunea la întâlnirea cu Secretarul general al NATO: „Trebuie să existe o perspectivă clară pentru ţările care doresc să se alăture Alianţei. Aspiraţia euro-atlantică a ţării noastre este neschimbată“ a spus domnia-sa, aducând ca argument faptul că 303 reglementări NATO au fost preluate în reglementări interne ucrainiene. Dar mai ofensive au fost remarcile ministrului de Externe ucrainean Kuleba, care a spus că „procesul (iniţierii parcursului aderării) este întârziat. Şi este întârziat de o o perioadă indecent de lungă...şi nu poate exista o integrare fără sfârşit“.

Va ceda oare Ungaria? Aproape imposibil de crezut, şi asta chiar dacă Viktor Orban nu va câştiga viitorul scrutin electoral. La fel de greu de imaginat este că Ucraina va anula complet prevederile legii din 2017 care restricţiona folosirea în şcoli a limbilor minorităţilor naţionale, ceea ce privea comunităţi istorice importante precum cele ale ruşilor, belaruşilor, bulgarilor, românilor, ungurilor şi polonezilor.

După cum spuneam, problema nu este nouă şi dimensiunea „drepturilor minorităţilor naţionale“ este doar o parte a problemelor pe care le prezintă acum Ucraina care presează să intre în NATO având totuşi un conflict militar deschis pe teritoriul său naţional. Asta, dacă ne ţinem de criteriile tradiţionale aplicate pentru analizarea cererilor de admitere a unei ţări în NATO, ar însemna obligaţia de respectare a aceleiaşi cerinţe care a fost transmisă României, cea de a face în prealabil pace cu toţi vecinii săi. Tocmai pentru ca intrarea în NATO să nu poată fi considerată ca motivată doar de dorinţa de a folosi resursele Alianţei într-o situaţie conflictuală deja existentă, în cazul nostru ca sprijin pentru o acţiune ofensivă militară împotriva Rusiei, eventual pentru recuperarea pe această cale atât a regiunii Donbas cât şi a Crimeii.

Evident că NATO, de-abia plecată în condiţiile ştiut din Afganistan, nu poate lua în considerare o asemenea poziţionare. Cu atât mai mult acum când se va discuta, la Madrid, despre noul concept strategic al Alianţei în care este extrem de posibil să existe şi o dezbatere foarte serioasă exact pe această temă: criteriile de aderare pentru noi membri şi extensia lor pe domeniile atât de sensibile ale respectării scrupuloase a ceea ce înseamnă statul de drept. Exact aici, întâmplător sau nu, apare cea de-a doua critică majoră, deosebit de amplă şi de susţinută împotriva realităţii politice, economice şi sociale din Ucraina.

Este vorba despre un Raport Special al Curţii Europene de Conturi privind reducerea marii corupţii în Ucraina şi ineficienţa folosirii fondurilor foarte considerabile acordate de UE Ucrainei.

Mai întâi, iată nivelul fondurilor europene care au mers cadou în Ucraina pentru transformarea democratică a ţării: „Ucraina este o ţară care participă la Parteneriatul estic al UE şi care beneficiază de Instrumentul european de vecinătate, a cărui condiţie este respectarea statului de drept. Începând din 2014, Comisia Europeană a alocat aproximativ 5,6 miliarde de euro pentru programele de asistenţă macrofinanciară şi 2,2 miliarde de euro pentru programele de asistenţă. De asemenea, Comisia garantează împrumuturi acordate de Banca Europeană de Investiţii în valoare de 4,4 miliarde de euro. UE este cel mai mare donator de fonduri către Ucraina“ - se spune în comunicatul de presă al Curţii Europene de Conturi.

După atât de mult timp, oficialii europeni sunt obligaţi să recunoască existenţa unui eşec major care duce la neîndeplinirea unuia dintre criteriile comune esenţiale de aderare la NATO şi UE. Gândiţi-vă o clipă nu numai ce şoc au oficialii instituţiilor comunitare citind acest raport, dar care sunt şi reacţiile la Washington unde discuţia despre nivelul corupţiei în Ucraina este extrem de posibil să fie privită cu extrem de mult interes, din motive mai vechi sau mai noi.

Iată:

De mai bine de 20 de ani, UE sprijină Ucraina în programul de reforme al acesteia. Combaterea corupţiei, care reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării unei ţări şi contravine valorilor UE, face parte integrantă din acest efort. Marea corupţie şi acapararea statului sunt probleme endemice în Ucraina; pe lângă faptul că stau în calea concurenţei şi a creşterii economice, ele dăunează totodată procesului democratic. Zeci de miliarde de euro se pierd anual din cauza corupţiei. Comisia Europeană, Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) şi misiunea de consiliere a UE au încercat să remedieze această problemă şi au sprijinit mai multe reforme menite să consolideze statul de drept şi să combată corupţia în Ucraina.

UE este conştientă de mult timp de legăturile dintre oligarhi, înalţi funcţionari, politicieni, sistemul judiciar şi întreprinderile deţinute de stat. Totuşi, auditorii observă că UE nu a elaborat o adevărată strategie care să vizeze marea corupţie. De exemplu, fluxurile financiare ilicite, inclusiv spălarea banilor, sunt abordate doar marginal. Cu toate acestea, UE a sprijinit numeroase reforme şi activităţi anticorupţie în Ucraina. În majoritatea cazurilor, gradul de sprijin depinde de numărul de condiţii care sunt îndeplinite. Însă, adesea, Comisia a interpretat astfel de cerinţe într-un mod prea tolerant, ceea ce a condus la evaluări pozitive exagerate. Auditorii citează ca exemplu sistemul de scutire de viză. Funcţionarea acestui sistem nu a fost reexaminată, deşi două dintre cele trei condiţii pentru acordarea sprijinului UE nu erau îndeplinite... La faţa locului, ajutorul acordat de UE a produs doar rezultate limitate. Sprijinul său pentru combaterea structurilor şi a comportamentelor anticoncurenţiale s-a axat pe guvernanţa corporativă şi pe alinierea legislaţiei ucrainene la normele UE. Cu excepţia granturilor acordate unor surse de mass-media independente şi unor activişti, sprijinul UE nu s-a concentrat pe identificarea schemelor de mare corupţie în care sunt implicate întreprinderi publice. Cu toate acestea, având în vedere că atât de multe societăţi din Ucraina activează în cadrul unor monopoluri sau oligopoluri corupte, auditorii susţin că UE ar fi trebuit să acţioneze mai direct pentru a elimina obstacolele din calea concurenţei libere şi loiale“.

Mi se pare că începe să se simtă o schimbare de profunzime în discuţia despre „frontul estic“. Dacă asta va însemna şi revenirea în forţă a actorilor europeni în dialogul de securitate cu Rusia, asta urmează să vedem curând, poate imediat după alegerile din Germania. Este posibil să apară atunci ca evidentă şi urgentă o dorinţă de calmare a jocurilor şi care să înceapă să aibă efecte. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite