Declaraţia premierului suedez a avut loc în cadrul unei furtunoase dezbateri în Parlamentul ţării sale, prilejuită de suita de evenimente violente care au zguduit capitala ţării de o săptămână încoace, actorii revoltei urbane fiind imigranţi din cartierele mărginaşe din Stockholm. Problema este atât de serioasă încât poliţia din capitală a cerut întăriri urgente din alte zone ale ţării, nemaiputând face faţă valurilor succesive de atacuri care s-au soldat cu incendierea de maşini, şcoli sau comisariate de poliţie de către bande de tineri, cei mai mulţi purtând măşti negre pe faţă.

Un simplu episod din seria revoltelor urbane ca cele din Paris, Londra, Bruxelles? Posibil să fie şi aşa, numai că, de data aceasta, contextul pare să fi evoluat foarte mult pe plan european, iar apropierea unui punct de explozie pare să fie din ce în ce mai evidentă.

Revoltele urbane provocate de imigranţi sau care pleacă din cartierele cu populaţie majoritară formată din imigranţi tind să se extindă spre alte ţări, până acum descrise drept modele ale politicii de multiculturalism şi integrare socială. Suedia era unul dintre aceste exemple, important deoarece, cel puţin până în acest moment, a fost ţara nordică cu cea mai mare deschidere în a primi imigranţi şi de a le asigura condiţii sociale excepţionale. Aceasta a făcut ca, acum, 15% din populaţia ţării să fie compusă din cetăţeni de origine străină, dintre aceştia cei de origine islamică fiind în proporţie de aproximativ 10% şi concentraţi în exclusivitate în zonele urbane...

 Revolta este limbajul celor care nu sunt auziţi.
 Martin Luther King

Este de subliniat şi faptul că, în acest moment, o asemenea revoltă urbană se desfăşoară în paralel cu ceea ce pare să fie debutul unei acţiuni concertate de atacuri individuale asupra reprezentanţilor armatelor cu prezenţă activă în Orientul Apropiat sau Africa. Este extrem de posibil ca atacurile sucesive, la câteva zile distanţă, asupra unui militar britanic şi a unuia francez să nu fie elemente izolate, ci să facă parte integrantă dintr-o nouă strategie multiplex a terorii urbane. Poate este doar o simplă întâmplare, dar militarul britanic fusese în misiuni externe în Orientul Apropiat, iar cel francez era în misiune în cadrul planului antiterorist VIGIPIRATE.

Este probabilă şi încercarea de suprapunere a mai multe tipuri de motivaţii pentru declanşarea revoltelor. Pe de o parte, argumentele venite din importul ideologiilor conflictuale din Orientul Apropiat şi a apelului pentru Jihad împotriva europenilor. Pe de alta, folosirea ca detonator pentru dezvoltare exponenţială a evenimentelor a unei stări reale de nemulţumire socială profundă, alimentată de efectele crizei, dar şi de spectacolul adesea dizgraţios dat de o clasă politică care se desparte din ce în ce mai brutal de realitate, cantonându-se într-o demagogie zdrăngănitoare.

Acest tip de criminalitate urbană nu poate fi disociat de fenomenul dezintegrării morale…a devenit acceptabil ca politicienii noştri să mintă şi să înşele pe toată lumea…iar tinerii, fără speranţe şi aspiraţii, cei care au provocat atâtea dezastre în ultimele zile, au ceva în apărarea lor: nu fac decât să urmeze modul de comportament al celor mai respectate şi sus-puse personalităţi din societatea în care trăiesc
Peter Oborne, comentator politic, Daily Telegraph

Apar condiţii ca aceste fenomene nu numai să se spuprapună într-un cocktail mortal, ci şi să poată fi instrumentalizate de politicieni fără scrupule. Aparent, doar aparent, primejdia ar veni din partea partidelor extremiste, extrema-drepată cu mesaje virulente anti-imigraţioniste. Numai că, în spatele lor, poate să existe un raţionament cu adevărat mortal, comportamentul violent al partidelor respective fiind argumentul ideal pentru organizaţiile teroriste care vor să introducă un climat de haos în Europa. Aceasta ar fi cu adevărat strategii impunerii terorii de tip multiplex.

“Violenţa noastră contra violenţei lor!”

Este atât de uşor de construit o escaladare de campanie a terorii pe un asemenea slogan încât acesta este motivul de îngrijorare major al statelor europene, atât de mult timp retrase în iluzia că simpla ofertă economică şi braţele deschise pentru valurile de imigranţi aveau să constituie soluţia pentru liniştea şi pacea socială. Nu este aşa. Iar preţul iluziilor încă nu a fost plătit în întregime.