Exclusiv Ce spunea Coposu acum patru decenii despre pericolul rusesc și cum a evoluat acesta. Istoric: „Momentul nu mai poate fi amânat”

Corneliu Coposu avertiza încă din anii '90 asupra pericolului rusesc, realizând că imperialismul Moscovei nu moare, ci doar tacticile evoluează. Trei decenii mai târziu, testamentul lui Petru cel Mare a fost înlocuit de algoritmi digitali și „adevăruri alternative”. Istoricul Cosmin Popa explică, pentru „Adevărul”, de ce România rămâne atât de vulnerabilă, vorbind despre un amestec periculos între promisiunea „valorilor tradiționale” și o revoltă internă alimentată de o modernizare eșuată.

Rusia este maestră în războiul informațional. FOTO: Freepik

„În vecinătate, când există în proxima vecinătate Rusia, fie că a fost Rusia țaristă, fie că a fost Rusia ortodoxă, fie că a fost Rusia pravoslavnică, ea a reprezentat pentru noi același pericol. N-a renunțat niciodată la imperialismul agrar caracteristic în urma testamentului lui Petru cel Mare. Sigur că metodele de subjugare a popoarelor care îi stau în drumul expansiunii spre mările calde, spre Bosfor, suntem noi și alte țări mai mici”, spunea Corneliu Coposu, într-un interviu din anii '90.

Și tot cunoscutul luptător împotriva regimului totalitar comunist avertiza că România trebuie să fie atentă la orice încercare reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau a panortodoxiei.

Corneliu Coposu. FOTO: PNȚCD

„N-avem niciun interes să promovăm nici pârghia unui curent pravoslavnic imperialist rusesc. Ideea noastră de integrare a concepției morale- de morală creștină în partidele europene n-are nicio contingență cu ideile manifestate sau ascunse ale imperialismului rusesc, care, după opinia mea, fie că a fost vorba de o guvernare țaristă, de o guvernare comunistă sau acum de o guvernare să zicem revoluționară, n-au renunțat la aceleași idei de expansiune agrară și de penetrare în Europa. Să ne ferească Dumnezeu de o încercare reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau a panortodoxiei”, a mai afirmat Corneliu Coposu.

Forme de manifestare tot mai complexe

Dacă în anii 90, Corneliu Coposu vorbea despre un imperialism „agrar” și „geografic” și se referea la testamentul lui Petru cel Mare, astăzi vedem forme de manifestare mult mai complexe. Istoricul Cosmin Popa, specialist în istoria Rusiei și  a spațiului ex-sovietic explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, felul în care au evoluat tacticile Rusiei și de ce România continuă să prezinte o serie de vulnerabilități.

„Sigur că ne putem raporta la expansiunea rusească în termenii în care a făcut-o Geroge Kennan în celebra sa telegramă, atunci când a încercat, și în parte a reușit, să schițeze un ghid de înțelegere a politici rusești, spre uzul diplomaților americani. Nu cred că am greși prea mult, însă cred că astăzi trebuie să mai aducem în discuția despre Rusia o serie de noi argumente, impuse de evoluția istorică. Dacă ne referim la ceea ce întreprinde Rusia lui Putin de peste un deceniu, ca istoric am datoria să înțeleg cum văd lucrurile cei aflați la conducerea sistemului politic din Rusia. Pentru oameni ca Putin, Patrușev, Lavrov, Narîșkin sau Ușakov, ceea ce au întreprins în fostele republici sovietice, nu este expansiune ci o încercare de recâștigare a ceea ce ei cred că Rusiei i-a fost luat de către Occident, în momentele sale de slăbiciune militară, economică și politică”, spune Popa.

Rusia vede războaiele de cucerire ca pe o formă de supraviețuire

Reputatul istoric nuanțează și explică de ce de la Moscova lucrurile se văd atât de diferit în comparație cu țările vizate și oprimate de Rusia. În primul rând, spune Cosmin Popa, rușii nu percep războiul din Ucraina ca pe unul de cucerire, ci ca pe unul de supraviețuire. În continuare, el argumentează și de ce,

„Spre exemplu, Rusia vede războiul din Ucraina nu ca pe unul de cucerire, ceea ce sigur că este, ci ca pe unul de supraviețuire ca Mare Putere. Din acest punct de vedere, există o continuitate neîntreruptă între autopercepția imperial a Rusiei, așa cum funcționa ea la jumătatea secolului al XIX-lea, și felul în care astăzi Putin își justifică propagandistic războiul. Dincolo de tot acest discurs despre multipolaritate, despre un Sud Global dinamic și puternic, cred că liderii ruși percep acut faptul că țara lor este un imperiu în curs de dezintegrare. În absența unor avantaje tehnologice, a unei economii puternice și mai ales a unei gândiri politice de tip nou, liderii ruși au crezut că pot opri periferializarea Rusiei prin intermediul unui scurt război victorios împotriva Ucrainei, de natură să atenueze și ceea ce ei consideră că este presiunea militară occidentală de la granițele fostei URSS”, mai spune Popa.

Istoricul Cosmin Popa. FOTO: Facebook

Tot referitor la declanșarea războiului din Ucraina, Cosmin Popa consideră că Putin s-a înșelat atunci când a considerat că va avea un succes facil.

„Îndrăznesc să cred că decizia de a ataca Ucraina, a fost considerată de Putin la vremea ei ca fiind una puțin riscantă și cu mari șanse de success, având în vedere antecedentele anilor 2-14-2015. Rezistența Ucrainei, dar și contribuțiile americană și europeană la lupta ucrainenilor pentru independență, au transformat acest război de agresiune într-o luptă de supraviețuire a Rusiei ca Mare Putere credibilă. De aceea cred că sistemul putinist consideră că astăzi este angajat într-o luptă de consolidare a autonomiei politice, militare și economice a Rusiei, ceea ce-i predispune pe liderii ruși la decizii radicale”, adaugă el.

Între propaganda agrară și cea digitală

Nici măcar faptul că Rusia se bazează pe o propgandă bine pusă la punct nu reprezintă o noutate. De-a lungul anilor, Moscova a dezvoltat un sistem performant, care i-a permis să obțină importante succese în războiul informativ.

„Faptul că propaganda, inclusiv cea digitală, joacă un rol mai important decât acțiunile militare în politica externă rusă, istoric vorbind nu este o noutate. Sigur că imperiul rus a folosit din plin justificările istorice postfactum și propaganda în acțiunile sale, însă bolșevicii au reușit să construiască un sistem institutional și o întreagă realitate alternativă în jurul propagandei. De fapt, ei sunt cei care au șters granițele între creația intelectuală și propaganda, subordonând total cultura obiectivelor politice ale regimului. Asta nu înseamnă că literatura, poezia, muzica sau filmul din URSS nu au create produse culturale autonome, însă orice act de creație oficializat deservea primordial scopuri propagandistice și apoi pe cele estetice. Astăzi, Rusia a adăugat acestui arsenal istoric o multitudine de capacități digitale, ceea ce face ca efortul său istoric de destabilizare și demoralizare a societăților pe care le consideră ostile să crească în intensitate și în eficiență.”

În opinia lui Cosmin Popa, ideea centrală a acestei propagande este cea a marginalității.

„Pentru că Rusia este o putere aflată la marginea sistemului mondial, ea mizează pe instrumentalizarea marginalități la scară largă. Propaganda rusă, inclusiv cea digitală, se adresează marginalilor din politică, viața culturală, știință și societate cultivându-le iluzia că ei sunt cei care înțeleg mai bine ca alții evoluțiile, că ei sunt cei care au soluțiile potrivite și mai ales cei care vor schimba radical situația. Instituționalizarea minciunii, prin formula „adevărurilor alternative”, a obscurantismului revolut și a maniei conspiraționiste, prin vehicularea unor „adevăruri interzise” până acum, face dovada unui complex puternic al marginalității, care străbate sistemul politic rusesc și pe care acesta caută să-l transforme într-o pârghie pentru schimbarea radicală a percepției generale”, consideră istoricul.

Cât mai ajută azi morala creștină în fața Rusiei

Cosmin Popa s-a referit și la acea parte a declarației lui Corneliu Copos în care acesta se referea la integrarea „moralei creștine” în partidele europene ca o barieră în fața imperialismului rus. Într-o perioadă în care morala creștină nu mai prea face parte din discursul mainstream european, ba chiar a fost preluată de partidele suveraniste. Având în vedere ascensiunea curentelor suveraniste în Europa, Popa a oferit un răspuns la întrebarea dacă mai este valorizarea „moralei creștine” un scut sau a devenit, paradoxal, un cal troian prin care Rusia încearcă să dezbine UE, iar vulnerabilitățile României sunt la fel de mari.

„Da, vulnerabilitățile României rămân mari pentru că ele țin de incompleta modernizarea a țării și de calitatea guvernărilor acestei țări. Acum se petrece o suprapunere nefericită între revolta justificabilă a românilor, atât a celor din țară, cât și a celor din diaspora, mulți dintre ei lăsați în urmă de modernizarea inegală a țării, și asaltul propagandistic, pe care Rusia îl întreprinde asupra Occidentului. Desigur, precaritatea educațională, absența unor politici culturale și a celor legate de memoria istorică au făcut ca rezistența societății românești în fața unei astfel de intruziuni să fie extrem de scăzută”, este prima parte a explicației date de Popa.

Politicienii români, vinovați moral de vulnerabilitatea societății

El vorbește și despre eroarea pliticienilor români, principalii vinovați pentru această stare de fapt. Nemulțumirile populației, într-o mare măsură justificate de incompetența politicienilor, îi transformă pe mulți români într-o masă ușor de manipulat și foarte vulnerabilă în fața discursurilor persuasive alimentate de Kremlin.

„De fapt, deși au profitat din plin de avantajele unei democrații imperfecte, politicienii români au pus invariabil politicile culturale și învățământul la coada priorităților, pentru că subdezvoltarea intelectuală a României le-a asigurat multă vreme un bazin electoral generos și o serie de pârghii de control a situației sociale. Astăzi ele nu mai funcționează, iar răspândirea atitudinilor antidemocratice și antioccidentale în rândul românilor, care confundă valorile democratice cu cleptocrația românească, care de fapt arată un deficit dramatic de democrație, a făcut ca proliferarea narativelor propagandei putiniste să capete dimensiunile unei epidemii”, consideră istoricul.

Concluzia lui Cosmin Popa ar trebui să dea de gândit autorităților române și să constituie un semnal de alarmă în ceasul al 13-lea, pentru a crește reziliența societății românești în fața acestei propagande moscovite.

„În concluzie, problema este nu atât eficiența propagandei rusești, cât mai ales slaba capacitate a societății românești de a rezista intelectual oricărei propagande ostile. Asta face ca o parte a societății românești să fie blocată într-o stare de revoltă surdă, anti-democratică și la limită anti-națională, prin faptul că speră că soluțiile la deficiențele democrației pot veni din înlăturarea acesteia și înlocuirea cu un regim autoritar, după modelul celui rusesc. Desigur, derivele anti-liberale din Biserica Ortodoxă Română, semn al existenței unor cercuri conservatoare destul de largi, contribuie la alimentarea acestei stări de lucruri. Din acest punct de vedere, între limbajul propagandistic al acestora și cel al Rusiei putiniste, care insistă asupra „valorilor tradiționale”, există o suprapunere perfectă. Cu toate că ierarhia BOR, în frunte cu Patriarhul, ezită să intre în coliziune directă cu aceste cercuri, cred că momentul nu mai poate fi amânat, decât cu riscul pierderii încrederii unei părți a enoriașilor”, conchide Cosmin Popa.