Revolta din Franţa: s-a terminat episodul 4, începe mobilizarea pentru faza 5. Cine se bucură de tragedia din Franţa?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Se petrec lucruri foarte grave, fără precedent în istoria contemporană, în legătură cu ceea ce credeam că este codul de relaţii între partenerii din spaţiul euro-atlantic, cel bazat pe înţelegerea profundă a nevoii de solidaritate în cazul în care una dintre ţările membre se află într-o situaţie de criză socială ce-i poate pune în pericol structurile de rezistenţă, afectând astfel întregul sistem.

Dar, după cum se vede, acest spaţiu euro-atlantic s-a blindat împotriva agresiunii externe clasice, răspunsul fiind conţinut în Tratatul de la Washington şi în statuarea principiului apărării colective, piatra de temelie a NATO. Dar, până acum, părea o nebunie să crezi că, de fapt, marele atac poate veni dinlăuntrul Alianţei, acolo unde, în acest moment, intră în vrie două ţări esenţiale pentru menţinerea echilibrului politic şi de securitate al Europei şi al lumii, Franţa şi Marea Britanie, puterile nucleare din spaţiul european.

O legătură iconoclastă, rău-voitoare şi imbecilă în esenţa sa, făcută doar pentru a arăta, cu argumente absolut forţate, cât de mari sunt vulnerabilităţile interne ale unora dintre statele din zona euro-atlantică şi cât sunt de permeabile la orice fel de intoxicări.

Înainte să continuaţi cu aprecierile injurioase, ascultaţi cum se legau toate astea în expozeul făcut sâmbătă de Steve Bannon, ideologul atât de drag şi fostul consilier al lui Donald Trump, acum aflat la Bruxelles pentru a pregăti ofensiva europeană a populiştilor de extremă dreaptă, prezent la o reuniune a partidului flamand Vlaams Berlang, alături de Marine le Pen:

Parisul arde. Londra este în criză şi pactul de la Marrakesh privind migraţia este mort înainte de a se naşte... În sate, în zonele rurale ale Franţei şi pe străzile Parisului, «les vestes jaunes», «refuzaţii» Franţei sunt exact aceiaşi oameni ca cei care l-au ales pe Donald Trump în 2016 ca preşedinte al SUA şi ca aceia care au votat pentru BREXIT... Oamenii care vor să recapete controlul asupra propriei lor ţări, oamenii care vor să creadă în Statul-Naţiune!

Sigur, dar, totuşi, e părerea unui om, exprimată în virtutea libertăţii de opinie. De ce să generalizăm? Chiar aşa ar fi dacă, cam în acelaşi moment, doi dintre şefii de stat din NATO - fapt cu adevărat fără precedent – n-ar fi ieşit să lovească direct conducerea politică şi administrativă a Franţei.

Dar au vorbit şi doi şefi de state membre NATO.

Primul este preşedintele Erdogan care, plătind poliţele acumulate împotriva unei Franţe care s-a opus constant integrării ţării sale în UE, anunţă lumea că: 

Dezordinea domneşte pe străzile din numeroaser ţări europene, începând cu Parisul. Televiziunile, jurnalele sunt pline cu maşini care ard, magazine jefuite, riposte din cele mai violente ale poliţiei împotriva manifestanţilor... Uitaţi-vă puţin la ce fac poliţiştii celor care îi criticau pe poliţiştii noştri... Europa a eşuat pe planurile democraţiei, drepturilor omului şi libertăţilor... Cei care au incitat (mişcări) anti-migranţi şi anti-islam de dragul populismului politic au căzut în propria lor capcană. Zidurile de securitate şi de bunăstare nu sunt zguduite de migranţi sau de musulmani, ci de propriii cetăţeni ai Europei... Aceştia sunt cei care au rămas tăcuţi împotriva celor care au încercat să verse sânge şi să dea foc străzilor noastre.   

FOTO EPA=EFE

Imagine indisponibilă

Dar cel mai puternic structurat atac vine din partea preşedintelui Trump, care leagă protestele violente ale „vestelor galbene“ de cele ale „vestelor verzi“, grupuri importante de oameni care au demonstrat paşnic în favoare unei politici mai dedicate luptei împotriva schimbărilor climatice. De remarcat că, în mai multe oraşe, cei din grupul „vestelor galbene“ au încercat şă se lege de ceilalţi manifestanţi, dar fără ca, în acele zone şi în acele momente, să se producă ciocniri violente.

Imagine indisponibilă

Întrebarea este pentru cine au fost date aceste mesaje, căci, în mod normal, nimeni nu poate crede că cei care se băteau cu poliţia şi dădeau foc magazinelor strigau că-l iubesc pe Trump. Sau, cine ştie, poate că da, numai că atunci lucrurile s-ar complica foarte tare. Pe de altă parte, să nu ignorăm semnalul de alarmă transmis duminică din Marea Britanie, unde un institut specializat în cercetarea reţelelor speciale spune că francezii cercetează fenomenul apariţiei unui mare număr de conturi false pe care s-au transmis foarte numeroase apeluri la violenţă şi au fost difuzate imagini extrem de şocante, false, preluate din bogata fototecă mondială. Intoxicare atribuită surselor ruseşti.

În orice caz, este absolut ciudat, chiar straniu, că nimeni nu-şi mai aminteşte de principalele revendicări din programul iniţial al „vestelor galbene“:

  • dispariţia fenomenului „persoane fără adăpost“
  • mai mult impozit progresiv pe venit
  • salariu minim garantat de 1.300 de euro net
  • mai multe magazine mici în oraş şi în zonele centrale
  • companiile mari (McDonald's, Google, Amazon, Carrefour) să plătească mai mult decât cele mici (meşteşugari, întreprinderi foarte mici, mici şi mijlocii)
  • sistemul de pensionare trebuie să rămână solidar şi, în consecinţă, social (nu pensionare prin sistem de puncte)
  • nici o pensie mai mică de 1.200 EURO
  • renunţarea la creşterea taxelor pe carburant.  

De data asta se forţează o schimbare masivă a sensului protestelor prin transformarea lor în revoltă îndreptată împotriva establishment-ului politic şi, în principal, a preşedintelui Macron. Iată pagina oficială a „vestelor galbene“ cu anunţul manifestaţiilor din seria 5, de acum puse sub sloganul unic: „MACRON DEMISSION“

Imagine indisponibilă

Este posibil ca strategia aceasta a protestelor să încerce acoperirea completă a perioadei sărbătorilor, începând cu Crăciunul şi până după Anul Nou, asta însemnând practic închiderea circuitului turistic, pagube economice imense şi, evident, o creşre enormă a presiunii pe toate instituţiile publice. Iar efectul „bulgăre de zăpadă“ s-a făcut simţit sâmbătă la Bruxelles, iar pentru sâmbăta viitoare se vorbeşte deja despre mobilizări importante şi în alte capitale.

Există o lecţie de învăţat? Sigur că da: a explodat Europa socială despre succesul căreia au gargarisit generaţiile de politicieni de la Bruxelles de cel puţin două decenii. Ce se va pune în locul ei, încă nimeni nu ştie. S-ar putea însă ca acesta să fie doar începutul, căci cel mai negru scenariu va implica ieşirea în stradă a celor din cartierele defavorizate şi atunci ne apropiem de stadiul următor, cel în care să fie auzite armele. Iar răspunsul populaţiei va fi, previzibil, în favoarea unor măsuri de forţă, închiderii pieţelor naţionale ale muncii şi expulzarea străinilor care pun oarece probleme.

Poate vă sună foarte cunoscut. Exact, despre asta ar putea fi vorba. Dar, desigur, nu va mai exista această realitate a unei Europe comode, a libertăţilor şi garanţiilor de tot felul, în care bunăstarea este un lucru de la sine înţeles. Soluţii? Să vedem ce va ieşi să spună Macron şi dacă tăvălugul mai poate fi oprit cu promisiuni.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite