Deoarece acest vot este considerat a fi, chiar dacă extrem de relevant în sine raportat la noile structurări de forţe din UE şi alianţele care se pregătesc deja de câteva luni, destul de puţin important dacă vom cădea în tentaţia de a-l raporta doar la Ungaria. Perspectiva corectă, din punctul meu de vedere, comportă mai multe paliere deja foarte sensibile în peisajul politic european şi euroatlantic actual, dar cu un potenţial de dezvoltare (sau/şi de explozie, după caz) care să ajungă chiar să remodeleze proiectul european în ansamblul său.

1. Semnal pentru Grupul Vişegrad

Mesaj clar, indubitabil de forţă, că „nucleul dur“ din UE, după ani de zile de atitudini complexate şi de negocieri în cadrul familiilor politice, este să iasă la luptă, cu toate puterile, împotriva acelor state din G4 (Vişegrad) acuzate, într-un număr nesfârşit de rapoarte ale diverselor instituţii europene, că încalcă valorile fundamentale ale Uniunii Europene, că sfidează principiile pe care se bazează statul de drept, că promovează politici iliberale şi se apropie de un model dictatorial din ce în ce mai evident, transmiţând mesaje xenofobe, anti-europene, rasiste, încercând şi reuşind să subordoneze partidului de guvernământ toate instituţiile statului. În acest moment, din cele 4 ţări membre ale Grupului Vişgrad, Polonia şi Ungaria au intrat deja în ultima etapă a procesului de sancţionare şi, politic vorbind, poziţia lor este percepută de proprii politicieni drept un stigmat ruşinos şi complet nedorit.

2. Semnal la nivelul PPE

Foarte interesant palier deoarece şi aici echilibrul existent până acum s-a schimbat dramatic. Dacă, prin tradiţie, grupul PPE apăra necondiţionat partidul FIDESZ şi, de foarte multe ori, pe dl. Viktor Orban, acum, poate sătui să fie acuzaţi că-l susţin la nesfârşit pe „dictatorul“ Orban (cum l-a gratulat odată Juncker pe liderul de la Budapesta) cei din PPE şi-au schimbat radical atitudinea. Înaintea votului final de azi, aveam deja mesajele date de Joseph Daul, preşedintele PPE şi de Manfred Weber, preşedintele grupului parlamentar PPE din Parlamentul European că, personal, vor susţine sancţionarea Ungariei şi că, lucru mai puţin obişnuit în asemenea situaţii, nu vor da un consemn de vot europarlamentarilor PPE. Interesant, spun, deoarece rezultatul a arătat că, odată simţind că liderii europeni îl abandonează pe Orban, din cei 218 europarlamentari ai grupului PPE, 116 au votat în favoarea raportului de sancţionare.

 

Este posibil deci, spun surse concordante, ca decizia de a nu se da un consemn pentru vot să fie un test final în altă discuţie care, cel mai probabil, ar putea să aibă loc săptămâna viitoare în cadrul unei reuniuni a celor din PPE, în Austria, ocazie cu care să se discute posibila suspendare din partidul european a formaţiunii conduse de Viktor Orban. Posibil, probabil chiar, ca această criză provocată de Orban să fi ajuns la punctul în care decizii majore să fie indispensabile tocmai pentru a se evita o mişcare de tip domino care să afecteze şi alte partide de dreapta din Europa. Şi pentru a transmite alegătorilor, în preajma europenelor, semnalul că e vorba despre o mişcare ce s-ar putea reproduce oricând.

3. Semnal pentru orientarea platformelor din alegerile europarlamentare

În opinia mea, semnalul nu este numai pentru alegătorii partidelor de dreapta. Vine după adoptarea unei poziţii comune a tuturor partidelor de tip mainstream în favoarea respectării neabătute şi fără niciun fel de concesii posibile sau negociabile, a ceea Tratatul numeşte „valori fundamentale ale UE“. Veţi vedea că aceasta va fi şi substanţa viitoarei Declaraţii solemne ce va fi adoptată primăvara viitoare la Sibiu. În funcţie de acest criteriu se vor organiza viitoarele cercuri ale puterii în Europa şi, drept urmare, se vor poziţiona principalii actori care vor să rămână în joc. Dacă, până acum, dezbaterea a fost mai degrabă teoretică şi tocmai asta a permis creşterea partidelor cu platforme politice anti-europene sau eurosceptice, de data asta, în faţa primejdiei evidente, este clar că începe să se construiască un cordon sanitar.

4. Semnal pentru alte mişcări similare în alte familii politice europene în caz de probleme similare

Nu uitaţi că Parlamentul European e bazat pe jocul de putere între PPE şi social-democraţi, cu participarea binevenită a unora dintre grupurile mai mici dar esenţiale pentru câştigarea majorităţii de vot. Drept care, cred eu, ce ar trebui să-i preocupe foarte tare pe cei din PSD, spre exemplu, sunt zvonurile persistente că există discuţii aprofundate între grupurile politice în care numele României este evocat ca următorul pe lista deschisă acum de Polonia şi Ungaria. Exact aşa cum, poate şi din raţiuni de simetrie, se spune că socialiştii europeni ar fi gata să sacrifice PSD-ul domnului Dragnea dacă, aşa cum se aude, viitorul Raport MCV va fi atât de grav cât se spune, preluând toate problemele din justiţia română, schimbările din sistemul legislativ şi, fără îndoială, influenţat de atmosfera absolut execrabilă creată de represiunea violentă a manifestaţiei din 10 august.

Nu cred că sursele mele sunt departe de realitate.

Am mai spus că din România, din zona guvernamentală, se tot succed mesaje care ne vulnerabilizează ca ţară şi oferă pe tavă argumente celor care caută un ţap ispăşitor, cât mai fragil şi fără sprijin extern, pentru faza următoare a jocurilor europene, autopoziţionat ca ţintă perfectă pentru toate retoricile ce urmează în ce priveşte tema apărării valorilor constitutive ale Europei şi salvgardarea statului de drept. Asta se profilează, iar guvernanţii noştri stau ascunşi în păpuşoi, fără replică, dezinteresaţi de orice altceva decât de a suguşa cât mai rapid pe duşmanii de clasă, şi pe trădătorii din propriul partid. Şi uite aşa ni se duce vremea şi ne epuizăm bruma de imagine externă de o mai aveam.

Şi este de-abia începutul.