Să reamintim că, în mod tradiţional, activitatea Parlamentului de la Londra este oricum suspendată deoarece aceasta este perioada în care au loc conferinţele anuale ale partidelor politice. Niciun fel de problemă, a spus Boris Johnson, căci deputaţii „vor avea ocazia să dezbată programul de guvernare şi abordarea sa faţă de BREXIT înaintea Consiliului European din 17-18 octombrie şi, după ce se va cunoaşte rezultatul, vor putea vota asupra lor pe 21 şi 22 octombrie... dacă reuşesc să închei un rezultat cu UE, atunci Parlamentul va putea să voteze legea pentru ratificare înainte de data de 31 octombrie... Săptămânile care preced Consiliul european sunt vitale pentru negocierile mele cu UE... arătând unitatea şi hotărârea noastră, avem o şansă să obţinem un nou acord care să poată fi adoptat de Parlament“.

Primul efect: la câteva minute după acest anunţ, lira sterlină se devalorizează cu 0,6% faţă de Euro şi dolar. Reacţiile de pe scena politică sunt extrem de interesante şi demonstrează, din nou, profunda fractură existentă la nivelul societăţii britanice, lucru deja foarte cunoscut, dar şi, ceea ce este cel mai îngrijorător, o creştere a tensiunilor politice în Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor

Şocul este cert deoarece este vorba despre o mişcare nu numai neobişnuită, ci chiar fără precedent în perioade de criză extremă, echivalând cu o preluare personală a tuturor canalelor puterii şi de anulare a celei mai importante şi legitime forme de control, cea dată de Parlament. Practic, deputaţii nu vor mai avea timpul să dezbată în mod real termenii unui eventual nou Acord sau să propună formule legislative care să impună evitarea cu orice preţ a unui Brexit fără acord, lucrând doar în contratimp în raport cu data de 31 octombrie în condiţiile în care, deja, a apărut o petiţie pe care o puteţi găsi aici şi care, la ora când scriu acest text, avea peste 175.000 de semnături şi numărul acestora era în creştere rapidă: se cere ca ca lucrările parlamentului să nu poată fi amânate sau să fie dizolvat până când art.50 nu a fost prelungit suficient sau până când nu se va notifica renunţarea la intenţia de retragere a UK.

Mike, Whelan, liderul sindicatelor din transporturile feroviare a spus că o asemenea decizie poate cauza tulburări civile, iar Jamie Driscoll, primarul din North of Tyne a cerut organizarea unui marş înspre reşedinţa prim-ministrului: „Poporul a votat pentru a da Marii Britanii suveranitate parlamentară. Doar o mică majoritate a votat în favoarea părărsirii UE atunci când Brian Johnson sau Nigel Farage şi alţii de acelaşi tip vorbeau de aranjamente viitoare în stilul celor oferite Norvegiei sau Elveţiei. Vedem acum acum ce înseamnă această farsă, această primejdioasă distrugere a democraţiei noastre“. Jeremy Corbyn, liderul opoziţiei, a spus că „este consternat de atitudinea neruşinată a guvernuloui lui Boris Johnson care vorbeşte despre suveranitate şi cu toate acestea încearcă să suspende parlamentul pentru a evita analiza planurilor sale în ce priveşte un Brexit fără acord. Este o jignire şi o ameninţare la adresa democraţiei noastre“. Mark Drakeford, prim-ministrul Ţării Galilor, a cerut un nou referendum pe tema Brexit: „Boris Johnson a dus o întreagă campanie pentru a duce întreaga chestiune a Brexit-ului înapoi în competenţa Parlamentului şi acum vrea ca Regina să închidă uşile democraţiei noastre... A venit timpul să ne întoarcem la popor“.

Această remarcă face referinţă la posibilitatea ca deputaţii să răspundă pozitiv, la începutul săptămânii viitoare, la un vot de neîncredere în guvern, caz în care, aşa cum sublinia corespondentul lui Financial Times, guvernul nu ar veni cu o schimbare de structură, ci va dizolva parlamentul şi va organiza alegeri anticipate între 1-5 noiembrie. Între timp însă, conservatorii par să sufere o puternică lovitură politică deoarece, la adresa lor, se rostesc acum acuzaţii extrem de grave. Iată, spre exemplu, mesajul de o duritate fără precedent semnat de John Bercow, speaker-ul Camerei Comunelor, care anunţă că, dacă se va confirma cererea prim-ministrului, atunci se poate vorbi despre o „ofensă la adresa Constituţiei“, „o ofensă împotriva procesului democratic şi a drepturilor parlamentarilor ca reprezentanţi aleşi ai poporului“.

 

Cum era de aşteptat, reacţie dură (anunţând posibile cutremure viitoare) vine şi din Scoţia: prim-ministrul Nicola Sturgeon compară acţiunea de azi a lui Boris Johnson cu un act dictatorial: „Este absolut scandalos. Să închizi Parlamentul pentru a forţa un Brexit fără acord care va produce un efect distrugător şi pe lungă durată împotriva voinţei parlamentarilor, asta nu înseamnă democraţie. Este dictatură şi dacă parlamentarii nu se unesc săptămâna viitoare pentru a-l opri pe Boris Johnson din acţiunile sale atunci ziua de azi va fi consemnată de istorie drept ziua în care democraţia a murit în UK“.

Poate urma o criză constituţională? Cu siguranţă, dacă, aşa cum se spune acum pe aceleaşi surse care vorbeau încă de aseară de intenţia lui Boris Johnson, s-ar putea ca, chiar în cazul unui vot de neîncredere care să treacă de Parlament, Guvernul să refuze să se lase demis, argumentând că o va face după ce Brexit-ul va deveni realitate la finele lunii octombrie. Culmea este că experţii constituţionali confirmă faptul că, într-o asemenea situaţie, prim-ministrul nu este legalmente obligat să părăsească Downing Street 10, căci totul va depinde atunci de o decizie a Reginei, obligată să se implice în treburile curente ale politicii, fapt deloc plăcut în tradiţia monarhiei britanice.

Absolut ruşinos acest circ politic de cea mai proastă calitate, căci demonetizează nu numai ce mai rămăsese oarecum credibil în Marea Britanie, dar oferă separatiştilor un argument uriaş, nesperat de puternic şi de evident, în susţinerea dorinţei lor de a se separa cât mai rapid şi de a rămâne în UE (Scoţia şi eventual Ţara Galilor) şi Irlanda de Nord reunită cu Republica Irlanda.

Din nou, nimic nu este sigur în privinţa Marii Britanii. Absolut nimic, pur şi simplu deoarece haosul în care s-a intrat poate să însemne apropierea unei explozii de o intensitate fără precedent. De aceea, cine mai crede acum în vreo promisiune venită din zona respectivă, să fie sigur că va avea surprize majore.