Persoane neidentificate au blocat traficul aerian timp de trei zile cu ajutorul unor drone industriale, într-o formă planificată şi coordonată, care a blocat traficul, iar autorităţile britanice nici măcat nu au reuşit să captureze autorii, în timp ce nimeni nu a revendicat atacul.
 
Este cel mai puternic atac prin impactul său: 200.000 de călători afectaţi în peste 1000 de curse de avion care nu au putut ateriza şi decola de pe aeroport. Iar costurile pentru o asemenea distorsiune a traficului şi blocaj al funcţionalităţii unui element major de infrastructură britanică precum aeroportul din sudul Londrei au fost infime. Practic au fost folosite câteva drone industriale, suficient de mari pentru a menţine traficul la sol, cel mai probabil fabricate artizanal dar de profesionişti, din care una singură s-a prăbuşit şi a fost găsită de către autorităţi.
 
Lovitura a fost planificată cu minuţiozitate. Chiar dacă nu se cunosc autorii şi cauza lor, au fost folosite 200 de zboruri ale dronelor, văzute de peste 67 de persoane care au dat declaraţii poliţiştilor, cu precădere personalul aeroportului. Această acţiune a presupus mai multe drone şi schimbarea periodică a bateriilor. Cum de miercuri 19 până vineri 21 decembrie a fost doar o pauză de 45 de minute când au putut ateriza şi decola avioanele, asta presupune o mişcare de forţă şi informaţii pentru a ridica dronele atunci când se încearcă redeschiderea aeroportului. Mai exact de fiecare dată când s-a încercat redeschiderea aeroportului.
 
Mai bine de 20 de echipaje de poliţie au fost mobilizate pentru a-i identifica pe cei care au dat lovitura şi au blocat funcţionarea aeroportului. În ciuda acestui fapt, nu au reuşit să-i prindă pe făptutori. S-au alăturat capacităţile armatei britanice, care au folosit staţii goniometrice pentru a încerca să identifice sursa semnalelor radio care dirijau dronele. Deşi se aflau pe o rază de 16 km faţă de locul unde erau ridicate dronele, deci în preajma aeroportului pentru a le putea dirija în apropierea spaţiului rezervat zborurilor, la 1-5 km de piste, autorii nu au putut fi identificaţi. Şi asta deşi trebuie să fi schimbat mai multe rânduri de baterii pentru a putea menţine frecvenţa zborurilor. Autorii, cel mai probabil mai mulţi, au folosit maşini cu care s-au deplasat în jurul ariei vizate pentru a putea controla şi dirija dronele şi a le recupera.
 
Dronele industriale au fost suficient de mari pentru a bloca traficul şi mai ales pentru a bloca orice intervenţie cu foc împotriva lor. Dacă trăgeau, poliţiştii nu ştiau unde se vor duce gloanţele care ratau şi nici resturile dronelor, care survolau zone locuite. Ordinul general a fost să nu se tragă în aceste aparate. În plus, ritmicitatea ridicării lor a fost extraordinară, ca şi coordonarea cu momentele când se încerca redeschiderea traficului.  Autorii vor suferi, pe baza legilor existente, 5 ani de detenţie pentru perturbarea traficului, cu recomandare spre maximum de pedeapsă, atunci când vor fi găsiţi. Ei au riscat acest deznodământ, dar numai decriptarea semnalelor şi a comenzilor de pe drona avariată găsită de autorităţi ar putea da indicii suficiente despre autori.
 
Până atunci, cele mai mari costuri le-a încasat Guvernul britanic, şi aşa prins în problemele legate de Brexit. Mai întâi, un anunţ al autorităţilor a plasat o ipoteză că nici măcar nu ar fi existat dronele. Depoziţiile martorilor şi găsirea uneia dintre drone avariată infirmă această ipoteză, care a fost calificată drept “lipsă de comunicare” de către autorităţi, pentru a scăpa de ridicol. Apoi autorităţile britanice au reţinut un cuplu, Paul Gait şi Elaine Kirk, consideraţi iniţial suspecţi pentru atac, dar pe care l-a eliberat, ridicând suspiciunile asupra celor doi.
 
Şi poliţia din Sussex, care a făcut ancheta, s-a umplut de ridicol alergând după drone. Acestea dispăreau când erau aproape să fie capturate, pentru a reapărea imediat ce se încerca redeschiderea aeroportului. Jocul acesta de-a v-aţi ascunselea a costat companiile britanice şi norvegiene - principalele companii ce operează pe Gatwick - milioane de dolari şi multă credibilitate. Nici ofertele de recompense - 50.00 de lire sterline imediat după începutul jocului şi încă 10.000 ulterior - nu au adus nici un pas înainte pentru stoparea nebuniei.
 
Iar lovitura de imagine în ajun de Crăciun, în perioada cea mai aglomerată a anului, a costat enorm imaginea autorităţilor, incapabile să reacţioneze la acest atac. Chiar şi opoziţia a avut motive de atac pentru faptul că legea privind înregistrarea operatorilor de drone nu a ajuns în Parlament, în condiţiile în care numărul de incidente şi aproape-coliziuni înregistrate între drone şi avioane de linie s-a triplat anual între 2015 şi 2017 ajungând la 92 înregistrare numai în Marea Britanie.
 
Autorităţile britanice au rămas doar cu ipotezele probabile despre autori: un hacker lup singuratic care ar fi realizat atacul – variantă puţin probabilă, pentru că chiar dacă putea urmări evoluţiile din aeroport şi tentativele de redeschidere a lui, era puţin probabil să scape cu un singur operator chiar şi cu 2-3 drone conduse. Activiştii de mediu sunt a două variantă, fiind deseori proteste împotriva unor acţiuni de extindere a aeroporturilor din partea acestora, dar şi Greepeace, şi Extinction Rebelion, un grup virulent local, nu au revendicat atacul şi au negat implicarea, susţinând că ei îşi asumă întotdeauna acţiunile. Mai rămâne Rusia sau un alt stat sponsor al unei asemenea acţiuni. Oricum planificatorii atacului hibrid au folosit şi ameninţările credibile cu acţiuni teroriste cu drone din recentele filmări ale Al Qaeda operand drone şi ameninţările confirmate de oficialii din securitate privind posibile atacuri cu drone cu explozibili la adresa avioanelor, în Marea Britanie. Acum nu a fost un atac terorist, dar sigur a fost un test foarte important pentru blocarea funcţionalităţii unui aeroport civil. Mâine s-ar putea utiliza contra unuia militar.