Totuşi, în mod paradoxal, anul acesta Ucraina este în poziţia de forţă şi acordul găseşte o Rusie dependentă de acest tranzit şi implicată în procese internaţionale pe toată linia vizând poziţia sa monopolistă şi datoriile către Naftohaz, compania de stat ucraineană.

Poziţia de forţă a Ucrainei: Rusia nu are pe unde trimite gazul

Reuniunea de la Bruxelles a avut loc cu medierea lui Maros Sefcovic, încă responsabilul european pentru energie. Formatul trilateral Ucraina-Rusia-UE a avut un nivel politic de reprezentare, prin miniştrii energiei Alensandr Novak şi Oleksiy Orzhe, dar şi prin reprezentanţii celor două companii implicate, Gazprom şi Naftohaz Ukraina. Iar discuţiile au fost mai degrabă prietenoase, dacă nu punem în calcul animozitatea evidentă între cele două companii, cu litigii şi datorii reciproce la plată.

În momentul de faţă, poziţia de forţă aparţine, în mod paradoxal, Ucrainei. Este vorba despre un proces deja câştigat la Tribunalul Internaţional de la Stockholm privind întreruperea furnizării gazului în 2014, în timpul războiului, dar şi un proces pregătit pentru litigiul privind costurile întreruperii contractului în ianuarie, dacă Rusia şi Gazprom nu doresc să reînnoiască acest contract.

În plus, Ucraina a înmagazinat suficient gaz, 19,5 miliarde metri cubi, cu 4 miliarde de metri cubi mai mult decât anul trecut, bam ai şi deţine şi contracte pentru flux revers şi import din Europa, şi anunţă că poate asigura fluxul către statele europene din surse proprii în primul trimestru al anului 2020 şi dacă Rusia nu reînnoieşte contractual şi închide tranzitul prin Ucraina. Kievul nu mai importă gaz pentru consum propriu din Rusia din 2015.

Uniunea Europeană este dependentă de gazul rusesc în proporţie de o treime, în schimb Rusia vinde 99% din exporturile sale de gaz către UE, deci cea mai puternică dependenţă este a Rusiei de UE. Totuşi există state expuse care, dacă se întrerupe tranzitul de gaz prin Ucraina, sunt complet izolate, în plină iarnă, este vorba despre Bulgaria, Macedonia şi Bosnia-Herzegovina, care nu au nici depozite de stocare, nici producţie internă de gaz. Şi alte state au o situaţie complicată, cu precădere Serbia, Ungaria şi chiar România. Polonia şi Statele Baltice şi-au rezolvat problemele cu terminalele de gaz lichefiat din gaz de şist american, la fel şi Croaţia.

Rusia şi-ar dori ca să aibă un acord avantajos, eventual o prelungire a actualului acord pe un an. Practic, după acest moment, intră în funcţiune Nord Stream 2 şi TurkStream, conductele alternative care ocolesc Ucraina şi pot prelua tot fluxul de gaz. Ucraina, din contra, nu vrea să rateze avantajul strategic pe care-l are în acest an şi forţează un acord pe termen lung. Potrivit lui Maros Sefcovic, nu s-au stabilit durata acordului, cantitatea cumpărată de Ucraina şi preţul tranzitului. Rusia ar vrea un preţ mai mic, posibil dacă cantitatea tranzitată creşte, potrivit Ucrainei, care vizează 3 mld dolari pe an, buget de întreţinere a conductelor şi profit, cee ace reprezintă 3% din PIB. Ucraina nu doreşte să reia aprovizionarea din Rusia.


FOTO 123 RF

Litigii şi datorii. Blocajele unui nou acord pe termen lung şi condiţionările contractului

În ciuda abordării optimiste a comisarului european în funcţie, ministrul energiei ucrainean, Oleksiy Orzhel, consider că există încă un risc important ca livrările de gaze prin Ucraina să fie întrerupte, dacă Rusia nu încheie un acord pe termen lung. El respinge, tacit şi indirect, opţiunea unei prelungiri pe un an a acordurilor existente şi a anunţat că face pregătiri pentru eventualitatea întreruperii gazului pentru a întreţine sistemul de transport. Mai mult, există zone în Ucraina care nu vor mai fi aprovizionate la întreruperea tranzitului.

La această oră, prin Ucraina se tranzitează ceva mai mult de 35% din cantitatea de gaz exportată de Rusia spre UE, de 200 miliarde de metri cubi, anul trecut cantitatea ajungând la 87 miliarde metri cubi. Doar că această cantitate e în scădere majoră an de an de la diversificarea începută de Rusia prin conductele care ocolesc Ucraina, dar cu precădere Europa Centrală şi de Est, întregul flanc Estic al NATO. Ucraina vrea un nou contract pe 10 ani care să fie făcut pe baza regulilor europene şi a normelor UE, care înseamnă nclusiv desprinderea din naftohaz Ukraina a unei companii de tranzit dedicată.

Partea rusă condiţionează acordul de cantităţile de gaz cumpărate de Ucraina pentru ea însăşi şi de tranzitul de gaz. Asta pentru că, deşi a promis că va menţine tranzitul prin Ucraina, la negocierea Directivei gaze(la care a avut un rol important România, ca preşedinte al Consiliului UE) şi acceptarea condiţiilor restrictive pentru Nord Stream 2, însă Vladimir Putin a spus, imediat după acord, că totul va fi dependent de motivaţiile economice şi avantajele Rusiei din acest acord. Reuniunea celei de-a patra runde urmează să aibă loc la sfârşitul lui octombrie, UE anunţând că e cuprinsă de sentimental de urgenţă care domină negocierile.

Trei sunt deciziile juridice complicate cu care se confruntă Moscova. La 10 septembrie, Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg a decis să limiteze cantităţile de gaze ce intră în Germania prin conducta Opal, cea care leagă Nord Stream de continent şi care e operată de Gazprom(urmare a Directivei Gaze). Naftohaz a anunţat încă din iulie 2018 că a depus pe masa Curţii Internaţionale de arbitraj de la Stockholm solicitarea pentru 14 miliarde de dolari pierderi dacă Gazprom refuză să prelungească contractul, însă actualul guvern de la Kiev a adăugat şi alte sume ce reprezintă valoarea reziduală a sistemului de conducte şi tranzit al său.

În egală măsură, deja Curtea de la Stockholm s-a pronunţat în februarie 2018, cu soluţia în procesul ce viza problemele de întrerupere neanunţată a furnizărilor de gaze către Ucraina în februarie/martie 2014, considerate modalităţi de presiune împotriva Kievului înainte chiar de anexarea Crimeii şi agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei. Curtea a deciz o datorie de 4,63 miliarde de dolari compensaţie către Naftogaz din care Gazprom mai datorează şi azi 2,56 miliarde de dolari ca dobândă la această sumă principală. Perspectiva unei noi datorii nu este cea mai atrăgătoare pentru Rusia.