Au fost trei zile în care am avut acces la mai mulţi membri ai guvernului, la ziarişti, experţi şi reprezentanţi, inclusiv din oraşele estice. Discuţiile au fost în cea mai mare parte off the record şi voi reproduce idei din conversaţii ca atare. Al doilea eveniment a fost de amploare – „Ukraine: Thinking together“ –, organizat la iniţiativa lui Timothy Snyder a reunit la Kiev cîteva zeci de reprezentanţi ai unor publicaţii culturale, intelectuali, experţi din toată Europa, între care nume ca Bernard-Henri Lévy, Adam Michnik, Bernard Kouchner sau Slavenka Drakulic. Am reprezentat Dilema veche acolo. Cele ce urmează sînt fragmente editate din notiţele strînse pe parcursul acelei săptămîni.
 
„Am pus pozele lor în birou, ca să ne aducă aminte de ce sîntem aici. Cînd mă enervez şi îmi vine să plec, mă uit la ei. Şi mai e ceva: îmi aduc aminte că noi urmăm, dacă eşuăm.“ Am rămas cu pixul în aer. Tipul este un ministru-cheie în guvernul nou al Ucrainei şi vorbeşte despre fotografiile morţilor de pe Maidan: şi le-a pus în birou. Nu e nici patetic, nici fanfaron, iar mărturisirea asta a venit brusc şi fără legătură cu subiectele anterioare. Vorbise o oră degajat, într-o engleză impecabilă, despre proiecte economice. Tocmai ce venea de la o întîlnire a Băncii Europene de Dezvoltare (BERD), unde obţinuse dublarea portofoliului în Ucraina. Ne-a pus pe hîrtie cîteva idei simple – trebuie aduşi bani în ţară, şi rapid. Trebuie dereglementare pentru că economia e sufocată. Se arăta mai optimist decît prognozele care dau o cădere economică de 7% anul acesta. Nu are de unde – zice calm –, pe primul trimestru avem doar 1%. Ar putea fi ministru în orice altă ţară, de fapt – vine din economia privată şi a lucrat drept consultant prin toată lumea. A sfătuit guvernul malaezian cum să aducă ţara în primele zece poziţii în clasamentul „Doing Business“. „Asta trebuie făcut şi pentru Ucraina, se poate prin reforme rapide – acum, ţara e pe locul 112. Vedeţi, am început cu legea achiziţiilor, am desfiinţat 150 de permise, nu puteai să faci business în ţara asta fără diverse permise. Au înfiinţat un avocat al companiilor – un fel de avocat al poporului, dar pentru firme. Înainte, toţi afaceriştii fugeau de interviuri – dacă te vedeau oamenii lui Ianucovici la TV, îţi confiscau afacerea. Ar trebui ca avocatul companiilor să-i apere de aşa ceva pe viitor.“
 
Cam aşa a vorbit ministrul. Apoi, brusc, ne-a spus că se uită de cîteva ori pe zi la fotografiile oamenilor morţi, în biroul său. Cu sentimentul că urmează la rînd dacă eşuează. Avem întîlniri paralele cu diverşi oficiali din zona economică şi cu alţii din zona militar-securitate. „Ştiu că vă uitaţi la problemele cu războiul, dar se întîmplă chestii interesante şi aici“, ne spune o doamnă cu nişte incredibile lentile de contact albastre. Anul trecut era pe o poziţie joasă la Ministerul de Externe, acum e în conducerea unui nou creat Centru pentru Reforme – o iniţiativă făcută cu ONG-urile de aici. Ideea e să treacă rapid multe reforme – se subînţelege că pînă nu se dezmeticeşte reacţiunea. Doamna cu lentilele e mult mai tînără decît toţi din grupul nostru, dar e pusă pe muncă – are o listă cu 20 de puncte (de genul „reforma justiţiei“ sau „e-guvernare“) şi ne întreabă unde putem contribui. Se aruncă priviri crucişe – aveam senzaţia că am venit să cercetăm, nu să fim puşi la muncă. Totuşi, aranjez o întîlnire ulterioară cu ea, tot lucrăm în Moldova pe reforma justiţiei – de ce nu? Se bucură că aude asta, îmi zice că au venit polonezi cu reforma administraţiei locale, estonieni cu guvernarea electronică, poate nişte români cu justiţia? Ştiu genul acesta de oficiali din Moldova – i-am văzut prin ministerele de la Chişinău după 2009: se mişcă cu senzaţia că au un mandat limitat, cu nerăbdarea de a face acum totul, etalează frustrarea că Uniunea Europeană se mişcă mereu ca şi cum ar avea tot timpul din lume, cînd aici, în Est, timpul nu are niciodată răbdare. Ne spune despre noua lege a achiziţiilor, susţinută de Banca Mondială, UE, Transparency International, e mîndră de ea.
 
Ştiu însă că a trecut prin Parlament doar la a doua încercare şi cu o majoritate de un vot. Parlamentul rămas de pe vremea lui Ianucovici, parlamentul legitim, parlamentul retrograd. Fereastra asta de oportunitate pentru reforme se va închide repede.
 
Sîntem un cabinet de kamikaze – ne spune alt ministru. Sau de fascişti – spune domnul Putin. „Cînd am fost la Doneţk să vorbesc cu locuitorii despre reforme, se uitau la mine ca la un extraterestru, s-au lămurit cu greu că nu sînt fascist“ – continuă ministrul. „La Doneţk a fost uşor, dar să vedeţi la Liov, au sărit pe mine că de ce nu am reformat sistemul de taxe. Eram de o lună la minister. Şi adevărul e că dacă nu aş fi fost ministru, eram pe Maidan să cer reforme mai rapide. Disperarea de a face totul repede. E imposibil ce vor ei. Reforme economice. Organizarea unor alegeri corecte. Recucerirea unor localităţi şi izolarea celor deja căzute. Pace politică cu cei care nu folosesc armele şi au doar cereri politice. Nu vezi Ucraina asta în fluxurile de ştiri. Presa se concentrează pe evenimentele fierbinţi, e normal aşa. Iar fierbinte e Doneţkul, fierbinte e Luhanskul, nu e-guvernarea, nu locurile în clasamentul «Doing Business»“.
 
Se schimbă ceva profund în Ucraina? În week-end-ul care urmează vor fi alegeri prezidenţiale. Parlamentul va rămîne acelaşi, nu e clar dacă guvernul se va schimba. Nu e clar care constituţie se aplică, nu e clar dacă aceşti oameni cu care ne vedem vor mai fi în funcţie. S-ar putea ca totul să se repete, Ucraina a mai trecut printr-o revoluţie ratată. Sau s-ar putea şi ca agresiunea lui Putin să furnizeze presiunea necesară sub care se forjează identitatea de grup. Ucraina trece rapid printr-un proces de nation building. Lumea tot repetă o declaraţie a lui Putin: ne-a spus că sîntem stat sezonier. Cum adică sezonier? Adică temporar, adică o să dispărem. Tensiunea asta pluteşte în aer. Experţii din grupul nostru tot întreabă cît va mai dura Maidanul, de ce nu îi trimiteţi acasă? „Dar de ce să-i trimitem?“ se miră ucrainenii. Ideea ajunge greu la noi: nu s-a terminat; dacă vin ruşii pînă la Kiev?
 


Cristian Ghinea este directorul Centrului Român pentru Politici Europene, înfiinţat în 2009 de un grup de experţi, având ca obiectiv sprijinirea rolului României în Europa prin furnizarea de expertizã în domeniul politicilor publice.