Video UBS devine o bancă-mamut după preluarea Credit Suisse. Apar grupuri bancare „Too Big To Fail” și în Europa?
0După doi ani în care s-a zbătut să revină la profit și nu a reușit, Credit Suisse, unul dintre cele mai vechi grupuri bancare din Europa, a fost preluat de UBS (Union de Banques Suisses/Unione di Banche Svizzere), un rival tradițional de-al său. În urma fuziunii, UBS ajunge să aibă active de peste 800 de miliarde de euro - sumă comparabilă cu Produsul Intern Brut al Elveției.
”Cartoful fierbinte” din sistemul bancar european a fost preluat săptămâna trecută de grupul UBS, unul dintre cele mai puternice din Elveția și din Europa.
Fuziunea, însă, nu a calmat piețele, iar investitorii privesc în continuare cu reticență viitorul Credit Suisse. Problemele băncii nu sunt noi și, în ultimii doi ani, s-au acutizat semnificativ. Banca înregistra pierderi trimestru după trimestru, totul suprapus pe retragerea forțată din Rusia - unde avea active de 1,7 miliarde de euro.
Totodată, în conturile Credit Suisse se afla și aproximativ 11 miliarde de euro deținute de oligarhi ruși, iar fondurile au fost înghețate ca urmare a pachetului occidental de sancțiuni aplicate Rusiei după invadarea Ucrainei, în primăvara lui 2022.
„Credit Suisse avea probleme de profitabilitate de acum un an, doi, de atunci a avut niște probleme substanțiale. Iar acum, pe fondul aversiunii la risc, să zicem, au fost retrageri de depozite, a intervenit banca Elveției și în final UBS a cumpărat Credit Suisse pe aproximativ trei miliarde de franci elvețieni”, a explicat Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA (Chartered Financial Analist) România în cadrul Adevărul Live.
„Diferența era destul de mare între Credit Suisse și UBS. Dacă Credit Suisse avea pierderi, UBS este, în schimb, extrem de profitabilă. Prin urmare, pentru UBS este un lucru bun, Credit Suisse era rivalul lor și au crescut cu această ocazie, au preluat rivalul lor, iar asta mult mai ieftin decât în condiții normale”, continuă Adrian Codirlașu.
O bancă mare cât PIB-ul Elveției
În urma acestei preluări, activele UBS ajung la peste 800 de miliarde de euro, o sumă comparabilă cu Produsul Intern Brut al Elveției. Apariția unui astfel de grup într-o perioadă tulbure pe sistemul bancar european ridică problema băncilor „Too Big To Fail” - prea mari pentru a fi lăsate să cadă.
Conceptul a fost împământenit în timpul crizei financiare izbucnită în SUA în 2008. Atunci, o serie de grupuri bancare puternice au avut nevoie de finanțări de urgență, de tip bailout, din bani publici pentru a evita colapsul. Pornită de la produse financiare derivate și ipoteci subprime, acea criză a avut consecințe la nivel mondial.
Faptul că Rezerva Federală Americană (banca centrală a SUA) a intervenit prin bailout-uri pentru a salva aceste bănci a fost aspru criticată la nivelul populației și a dat naștere unor mișcări de stradă fără precedent, precum „Occupy Wall Street” (Ocupați Wall Street - „capitala” financiară a SUA) și „We are the 99%” (Noi suntem restul de 99% - referire la cei 1% cei mai bogați oameni din lume).
De cealaltă parte, administrația americană a explicat că, în lipsa acestor ajutoare finanțate din bani publici, aceste grupuri bancare ar fi intrat în faliment, ceea ce ar fi cauzat prăbușirea întregului sector și ar fi dat naștere unei crize financiare asemănătoare Marii Recesiuni din anii 1930.
Abordarea americană, preluată acum în Europa
„Dacă ne uităm la răspunsul american versus cel european la criza financiară din 2008, vedem că este complet diferit. Reglementatorii americani au făcut, atunci, creditori și mai mari. Pe bank of America, spre exemplu, au fuzionat-o cu Merrill Lynch. Instituțiile au devenit și mai mari, cu o poziție pe piață și mai puternică, cu o competitivitate mult mai mare. Și se vede în rezultatele pe care le-a avut ulterior sistemul financiar american și economia americană, care a avut o creștere mult mai puternică decât cea din zona euro.
În zona euro, dimpotrivă, dimpotrivă. Să luăm exemplul ING, care a fost spart între o bancă și o instituție de asigurări. Deci dintr-o instituție mare ai făcut două instituții. Și nu e singurul caz. Și în Marea Britanie aceeași abordare a fost, de a sparge instituțiile financiare. Prin urmare, ele au căpătat o forță mai mică pe piață și o complexitate mai redusă decât cele americane. Și acum se vede foarte bine diferența între cele americane, care sunt extrem de puternice, și cele europene, care sunt și ele puternice, dar nu de talia celor americane.
Părerea mea este că ceea ce au făcut reglementatorii americani a avut sens, a crea instituții extrem de puternice. Deci nu văd o problemă în faptul că instituțiile financiare devin și mai mari. Dimpotrivă, vor fi și mai puternice și cu o capacitate de concurență și mai mare”, a explicat Adrian Codirlașu.