Se apropie recesiunea? 5 măsuri prin care se pot evita şocurile

O amplă analiză realizată de economistul Iancu Guda, cuprinde cinci măsuri care ar trebui luate de antreprenori pentru evitarea şocurilor. Foto arhiva Adevărul

Situaţia economică la nivel global este destul de incertă, pe de o parte din cauza problemelor generate de epidemia cu coronavirus, iar pe de alta din cauza instabilităţilor geopolitice.

O amplă analiză realizată de economistul Iancu Guda, cuprinde cinci măsuri care ar trebui luate de antreprenori pentru evitarea şocurilor.

Potrivit acesteia, firmele active în România înregistrează o scădere a capacităţii de restructurare şi compensare a şocurilor negative privind scăderea veniturilor, de la 30% (anul 2008) la doar 20% (anul 2018). Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta înseamnă că mediul de afaceri local va resimţi şocul scăderii veniturilor în proporţie de 80%, comparativ cu 70% în anul 2008. 

„În acest context, este foarte important ca antreprenorii să cunoască care sunt cele mai bune practici pentru creşterea capacităţii firmelor acestora de a gestiona şocurile din perioade mai dificile”, scrie economistul Iancu Guda. 

1. Scade interdependenţa pe lanţul comercial pentru reducerea riscului sistemic şi a efectului de contagiune

Termenele de încasare mai extinse decât practica din sector vor determina, în cele mai multe situaţii, extinderea termenelor de plată către furnizori. Acest fenomen s-a accentuat în ultimul deceniu, având în vedere că atât soldul creanţelor din bilanţurile firmelor active în România, cât şi cel al furnizorilor, a înregistrat o dublare (vezi cifrele din tabelul şi graficul de mai jos) în linie cu evoluţia PIB-ului nominal, dar mai accelerat decât evoluţia veniturilor companiilor active în România.

Totuşi, creditul bancar nu a crescut în acelaşi ritm, astfel că ponderea soldului creditelor acordate de bănci tuturor companiilor în PIB a scăzut de la 18% (2007) la 11% (2018). Deci, intermedierea financiară a frânat, în timp ce interdependenţa comercială între companii a accelerat. Aceasta a dus la creşterea potenţialului de contagiune între afaceri, amplificând riscul sistemic şi viteza de propagare a potenţialelor şocuri negative.

Astfel, pentru a reduce expunerea la acest risc şi pentru a fi mai puţin expuse riscului de piaţă, companiile trebuie să îşi reducă durata medie de încasare a creanţelor, care să fie transpusă proporţional către scăderea termenelor de plată a furnizorilor. Aceste eforturi trebuie depuse acum, cât timp sunt încă bani în piaţă iar companiile au capacitatea să plătească mai rapid… deoarece, ulterior, pe timpul următoarei recesiuni, va fi tardiv şi extrem de greu să reduci riscul sistemic şi expunerea către partenerii de afaceri (clienţi / furnizori).

2. Capitalizare prin reinvestirea profitului şi acumularea de rezerve

Una din cele mai bune strategii pe termen lung s-a dovedit consecvenţa anticiclică. Această strategie este valabilă din foarte multe perspective şi în multe domenii. Ai grijă de sănătate când eşti sănătos, prin prevenţie şi un stil de viaţă echilibrat. Dacă ai grijă de sănătate când eşti deja bolnav poate fi prea târziu sau costisitor. 

În acelaşi mod, trebuie să ai grijă de bani atunci când ai bani, nu când ai nevoie de lichiditate (atunci probabil banii o să fie greu de găsit şi foarte scumpi). Astfel, acumularea de rezerve în vremurile bune te pot ajuta să depăşeşti mai uşor perioadele dificile.

Cum traducem acest concept pentru antreprenorii care dezvoltă afaceri de succes pe termen lung? Simplu-reinvestirea profitului în companie în vremuri bune, pentru scăderea termenelor de plată la furnizori (ceea ce poate ajuta la obţinerea reducerilor comerciale pentru creşterea marjei brute) şi rambursarea anticipată a creditelor în derulare (delverage, pentru a elibera bancabilitate necesară în vremuri dificile), reprezintă principalele arme care te pot ajuta să exploatezi oportunităţile de investiţii pe timp de recesiune (când activele sunt ieftine, personalul are o rotaţie mai mică şi resursa umană este mai disponibilă din cauza disponibilizărilor iar dobânzile sunt mici pentru relansarea economiei).

3. Creşte abilitatea de restructurare şi agilitatea companiei prin reducerea cheltuielilor fixe

Firmele care înregistrează o pondere ridicată a costurilor fixe în totalul cheltuielilor sunt foarte rigide şi se pot restructura foarte puţin în perioadele dificile. Astfel, cheltuielile sunt ajustate decalat şi mai lent comparativ cu reducerea veniturilor, ceea ce duce la scăderea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi semnificative. I

ată câteva strategii care pot contribui la reducerea costurilor fixe – externalizarea proceselor non-core şi corelarea costurilor aferente cu volumul de activitate sau indicatori de performanţă variabilă ai furnizorului (transformarea costurilor fixe în variabile), transferul personalului variabil (care depinde de nivelul venitului) către companii de leasing de personal, reducerea maturităţii contractelor cu partenerii de afaceri (chirie spaţii, renegocierea anuală a termenelor de plată cu furnizorii etc.).

Desigur, toate aceste strategii pot implica costuri mai mari pe termen scurt (ex – costul cu chiria pentru un contract de +3 ani este mai mic comparativ cu o maturitate mai scurtă), dar toate acestea îţi pot aduce un avantaj competitiv esenţial în perioade dificile, respectiv flexibilitatea superioară de restructurare.

4. Monitorizarea cheltuielilor pe centre de cost

Majoritatea companiilor dezvoltă mai multe produse, servicii sau linii de afaceri sinergetice sau complementare pe aceeaşi firmă. O parte din cheltuieli sunt legate strict de anumite produse, fiind astfel mai uşor de monitorizat. În schimb, cheltuielile administrative / suport (ex.: marketing, resurse umane, financiar, logistică, etc.) sunt centralizate la nivel de companie. 

Antreprenorii trebuie să fie conştienţi de marjele de profitabilitate specifice fiecărui produs / serviciu / linie de afacere, iar aceasta se poate face numai prin realizarea unor centre de cost specifice.

Astfel, absolut toate cheltuielile din companie trebuie alocate unui produs / serviciu care generează venit, ceea ce contribuie la realizarea unor centre de cost şi venituri deci, implicit, a marjelor de profitabilitate aferente. În caz contrar, dacă antreprenorii analizează doar profitabilitatea generală a companiei, nu sunt conştienţi de scurgerile deja existente pe anumite linii de afaceri care pot înregistra pierderi, sau trebuie optimizate din cauza profitului insuficient având în vedere riscul capitalului blocat.

5. Deblocarea numerarului din active non-core business în momentul potrivit

Foarte multe companii deţin active care nu sunt necesare în activitatea principală. Exemplele sunt numeroase, de la diverse active imobilizare (terenuri, depozite, spaţii comerciale), autovehicule sau echipamente pentru funcţii secundare. Blocarea banilor în aceste active generează, de cele mai multe ori, costuri de oportunitate imense.

Aceasta se întâmplă întotdeauna atunci când randamentul capitalului reinvestit este superior costului de închiriere al activelor respective. Astfel, banii stau blocaţi în activele respective şi produc mult mai puţin decât dacă rulează în operaţiunile curente ale companiei. Pentru evitarea acestor costuri de oportunitate şi deblocarea capitalului, activele respective pot fi vândute şi apoi închiriate (sell and lease back).

Desigur, pentru asemenea decizii, momentul este esenţial, iar activele respective trebuie vândute când există lichiditate în piaţă iar preţul este bun, adică acum. Cine poate fi cumpărătorul? Oricine îşi doreşte o expunere pe clasa respectivă de active şi este mulţumit cu randamentul obţinut pe termen lung din închirierea acestora, deoarece ce nu este core business pentru ţine, poate fi core business pentru alţii.