Despre viziune în programul economic al Guvernului. 5,2%?

Se discută zilele acestea despre ipotezele macroeconomice ale construcţiei bugetului pe 2017 - creştere economică de 5,2%, un PIB de 815,2 miliarde lei s.a Dacă poate fi atinsă creşterea sau nu, dacă deficitul bugetar va depăşi 3% din PIB sau nu, dacă datoria guvernamentală precum şi alţi indicatori macro depăşesc sau nu limitele de sustenabilitate. Sunt mize mici, pe termen scurt, de gestiune.

Analiza de mai jos nu este despre implementarea programului economic ci despre viziunea acestuia. Nu este exhaustivă - ea cuprinde nişte răspunsuri incomplete la nişte probleme punctuale. Este despre construcţie, despre gândirea unui model de dezvoltare, despre imaginarea unei stări, despre anticiparea şi înglobarea în model a unor şocuri ce pot apărea, despre împăcarea între sărăcia resurselor bugetare şi atingerea unui nivel mai mare de convergenţă al veniturilor cu ţările dezvoltate.

Această analiză nu se adresează celor care cred că mania pentru atingerea unor cifre ţintă pentru indicatorii macroeconomici reprezintă semnalul suprem al reuşitei unui program economic de guvernare. Din contră, ţinteşte publicul care consideră că plusul de bunăstare pentru cetăţeni reprezintă singurul indicator valabil pentru succesul politicilor publice aplicate.

Se discută zilele acestea despre ipotezele macroeconomice ale construcţiei bugetului pe 2017 - creştere economică de 5,2%, un PIB de 815,2 miliarde lei, venituri de 254,7 miliarde lei, cheltuieli de 278,8 miliarde lei, deficit bugetar cash de 2,96% din PIB, deficit bugetar ESA 2,99% din PIB şi o pondere a datoriei publice în PIB de 37,7% din PIB. Dacă poate fi atinsă creşterea sau nu, dacă deficitul bugetar va depăşi 3% din PIB sau nu, dacă datoria guvernamentală precum şi alţi indicatori macro depăşesc sau nu limitele de sustenabilitate. Sunt mize mici, pe termen scurt, de gestiune.

Câteva consideraţii.

1. Despre viziune, despre strategie. Ţinta strategică a programului - creşterea economică incluzivă şi inteligentă, în acord cu Strategia Europa 2020 (detalii despre cuantificarea efectelor macroeconomice aici). Obiectivul constă în fundamentarea unei creşteri economice inteligente, sustenabile şi incluzive, de natură a furniza premisele consolidării unui stat puternic, proactiv şi a unei societăţi echilibrate, cu o clasă de mijloc extinsă. Consolidarea stabilităţii macroeconomice concomitent cu creşterea investiţiilor publice şi private vor fi de natură să asigure convergenţa nominală şi reală cu nivelul mediu de dezvoltare din Uniunea Europeană. 

2. Despre ţintele tactice ale strategiei. Prima ţintă tactică - ieşirea României din output gap ul recesionist (si aici mă refer la output gap ul dublu conditionat intern şi extern aşa cum il defineste în condiţii de pionierat academicianul Emilian Dobrescu aici; despre rafinarea metodei şi cuantificarea la nivelul tarilor UE puteti consulta Darvas şi Simon (2015) aici). În opinia mea s-ar putea folosi ca ancoră implementarea strategiei Wage led growth, o viziune bazată preponderent - nu exclusiv - pe creşterea ponderii alocată muncii în PIB, compatibilă şi cu concluzia "dintre componentele agregatului de cheltuieli utilizat, cheltuielile de personal par a fi cele care conduc la un multiplicator agregat semnificativ" prezentată de autorii Bobasu, A., Manu, A. şi Stanca, R. - O evaluare a dimensiunii multiplicatorilor fiscali din România folosind vectori autoregresivi structurali, disponibilă pe site-ul Băncii Naţionale a României detalii aici. Această viziune incumbă mecanismele bazate pe transmisia impactului creşterilor salariale asupra cererii agregate prin intermediul consumului, cu efecte sigure / testate empiric şi pe partea de ofertă agregată (stimulată de creşterea productivităţii muncii). A doua ţintă tactică - o societate incluzivă prin reversarea politicilor neoliberale bazate pe austeritate - creşterea inegalităţilor - reducerea ponderii acordate salariilor în PIB şi utilizarea creşterii datoriei publice / a exporturilor bazate pe forţa de muncă ieftină (de reamintit aici că în perioada 2010-2015 România a avut cea mai mare cădere a procentului remunerării salariaţilor în PIB dintre ţările luate în considerare în studiul Organizaţiei Internaţionale a Muncii 2016/2017 detalii aici). A treia ţintă tactică - răsturnarea modelului bazat pe forţă de muncă ieftină. Nevoia de ieşi din capcana modelului economic bazat pe avantajul unei forţe de muncă ieftine şi trecerea la forţa de muncă calificată reprezintă principala provocare a următorilor ani. Un plus de competitivitate se va obtine prin creşterea înzestrării cu capital tehnic a lucrătorilor dar şi stimularea unor motoare de creştere endogenă - investiţii mai mari în capitalul uman, cercetare, dezvoltare, inovare. Mai mult despre viziune într-o analiză specifică.

3. Despre model. Implementarea completă a progamului gândit va provoca deopotrivă un efect de competitivitate (să-l numim un plus de intensivitate a creşterii PIB real, prin creşterea Productivităţii totale a factorilor) şi un efect de creştere economică extensivă, generat de investiţiile interne şi externe. Tinta de atragere a fondurilor structurale şi de coeziune în sumă totală de 22 miliarde lei în 2017 şi transferul investitiilor eligibil a fi finanţate din aceste surse aduce un câştig de productivitate / eficienţă reflectat în calitatea mai mare a procesului de mărire a PIB real. Venituri mai mari înseamnă şi un proces de economisire mai ridicat dar poate atrage şi creşterea indirectă a ofertei agregate. Cu precădere fondurile europene absorbite contribuie substanţial şi la creşterea productivităţii totale a factorilor având impact si asupra ofertei agregate.

4. Despre creşterea economică de 5,2%. Nu ne mai referim la concepte, deşi procesul de creştere economică este asignat termenului lung, de la an la an vorbim despre fluctuaţii economice. Să discutăm despre creşterea PIB real.

Economiştii care nu au citit programul sunt sceptici că se poate atinge 5,2% în 2017. Cifra este de fapt cu 0,9 puncte procentuale peste nivelul estimat de Comisia Naţională de Prognoză în varianta de toamnă. Aşadar există presupunerea că peste scenariul considerat de bază de către CNP măsurile propuse a fi implementate în 2017 vor asigura un plus de creştere de 0,9 puncte procentuale.

Este fezabil (sigur, în ipotezele definite) şi vorbim aici de condiţiile restartării investiţiilor publice (finanţate de la buget şi mai ales din fonduri europene), stimulării consumului prin creşterea veniturilor populaţiei şi atragerii de ISD cu valoare adăugată ridicată. Dar cum şi în ce condiţii se poate obţine o creştere a PIB nominal la nivelul de 815,2 miliarde lei în 2017 pornind de la 758,5 miliarde lei în 2016? Cu o rată de creştere de 5,5% şi o rată de creştere a deflatorului PIB de 2,2% spune programul economic propus şi cu o rată de creştere a deflatorului PIB de 2,3% şi o creştere reală de 5,2%, arată Comisia Naţională de Prognoză în ultima variantă publicată/preluată de către Guvern ca scenariu de bază. Mergând pe varianta Comisiei Naţionale de Prognoză observăm contribuţia serviciilor (plus 2,9 puncte procentuale), industriei (plus 1,4 puncte procentuale), construcţiilor (plus 0,4 puncte procentuale) şi agriculturii (plus 0,1 puncte procentuale). Impozitele nete pe produs vor contribui cu 0,4 puncte procentuale la creşterea reală de 5,2% din 2017.

Pe partea de cheltuieli, consumul final va creşte cu 6,2% faţă de 2016, formarea brută a capitalului cu 7% iar exportul net va avea o evolutie negativă (minus 1,3% fata de 2016).

Într-o explicaţie simplă (şi incompletă), un plus de 57 miliarde lei în PIB ul nominal din 2017 peste PIB ul nominal din 2016 poate proveni doar din următoarele surse:

a) Impact asupra PIB ului nominal din investiţii publice 9 miliarde lei (din plusul de cheltuieli de investiţii din buget şi fonduri europene de 10 miliarde lei cu un multiplicator mediu de 0,9 având în vedere şi transferul unei mare părţi din aceste investiţii pe finanţare din fonduri europene, cu un efect de multiplicare/eficienţă mai mare; detalii despre efectele de multiplicare aici).

b) Impact asupra PIB ului nominal din investiţia privată finanţată din surse proprii de 14 miliarde lei (luand în considerare o creştere a excedentului brut de exploatare de 5% peste nivelul din 2016 adică circa 21 miliarde lei - vom considera ca 7 miliarde lei sunt creşterile de salarii) 

c) Impact asupra PIB ului nominal din efectele de multiplicare pe consum generate din creşterea veniturilor populaţiei şi a transferurilor sociale precum şi Alte transferuri de 23 miliarde lei prin măsuri guvernamentale (luând în considerare un plus pe cheltuielile bugetare de personal, asistenţă socială şi alte transferuri de 27 miliarde lei în bugetul pe 2017 fata de 2016)

d) Impact asupra PIB ului nominal din creşterea consumului privat ca urmare a locurilor de muncă nou create de mediul de afaceri (plus creşterile de salarii) pentru a acoperi cererea agregată în creştere, de 7 miliarde lei în PIB ul nominal din 2017 fata de cel din 2016.

e) Estimare plus pe autoconsum de 2 miliarde lei şi un plus de consum pe piaţa ţărănească de 2 miliarde lei.

Sigur sunt si alte motoare de creştere economică care vor impacta pozitiv rata de creştere economică. În plus, să nu uităm că economia europeană dă semne de revenire sustenabilă, ceea ce poate fi un plus pentru evoluţia exporturilor şi asupra beneficiilor pe care acesta îl aduce creşterii economice.

5. Despre noua paradigmă de creştere. De la termenul scurt la termenul lung. Creşterea potenţialului economiei prin încurajarea capitalului autohton şi activarea beneficiilor capitalului răbdător, finanţat mai ales din economisirea internă. Prin transformarea Eximbank în Bancă de Dezvoltare, înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii şi Schema Start Up Nation, se arată faptul că România îşi propune să investească masiv în infrastructură şi în fabrici noi, în producţie, în cercetare-dezvoltare şi capital uman. Este necesar să fie stimulată oferta agregată pe termen lung, mai ales prin intermediul consolidării bazei industriale - un important mecanism de imunizare împotriva crizelor economice (statul poate juca un rol printr-o politică industrială neo-developmentalistă).

România trebuie să acceseze intrarea în cercurile virtuoase de dezvoltare, doar aşa vom ajunge la o creştere economică mai mare. Creşterea economică înseamnă bunăstare mai mare, înseamnă venituri mai mari. Veniturile mai mari înseamna cerere de bunuri mai mare. Cererea de bunuri mai mare presupune creşterea ofertei de bunuri de către firme, şi deci înseamnă locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, înseamnă consolidarea clasei de mijloc, înseamnă mai mulţi bani la buget, mai multe investiţii şi din nou o creştere economică sustenabilă.

Altfel, România nu va mai putea rămâne în corsetul actualului model de dezvoltare, model care nu va putea nicidecum susţine o creştere economică incluzivă şi sustenabilă.