Reindustrializarea României: simplă pe hârtie, dar aproape imposibilă în realitate. „E mai degrabă o himeră”

România, la fel ca întreaga Uniune Europeană, are în plan o politică de reindustrializare, într-o perioadă economică tulbure, marcată de crize. Economistul Radu Nechita și analistul financiar Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, de ce misiunea pare mai degrabă sortită eșecului.

FOTO Shutterstock

Unul dintre principalele obiective anunțate de cabinetul Ciolacu, imediat după consolidarea sa, îl reprezintă reindustrializarea României și atragerea unor investiții consistente strategice. De altfel, despre reindustrializarea României s-a vorbit și în ultimele guverne începând cu 2020, anul în care, pe fondul pandemiei, Uniunea Europeană și SUA au constatat erorile comise prin externalizarea industriei în China și țările asiatice.

A fost momentul în care Europa și SUA s-au văzut vulnerabile în fața SARS-CoV-2, fără măștile și echipamentele medicale de protecție produse exclusiv în Asia. În același an, la Bruxelles a fost elaborată Strategia Europa 2020, prin care se urmărește reindustrializare Uniunii Europene, însă deocamdată rezultatele sunt nule. În felul acesta, China, dar și alte țări din Asia continuă să fie „fabricile lumii”, unde se realizează orice, de la jucării banale și până la aparatură electronică de ultimă generație.

În România, autoritățile au anunțat, prin vocea ministrului Economiei, Florin Spătaru, că reindustrializarea e marele pariu pe termen mediu și lung. „Un obiectiv important este ca în 2040, PIB-ul României să fie de patru ori mai mare decât PIB-ul anului 2021. Putem să-l atingem, dar el presupune alocarea fondurilor corespunzătoare, parteneriatul stat-mediul privat, investiţii, susţinerea capitalului românesc şi transparenţă şi predictibilitate”, anunța Spătaru, în cadrul unei conferințe dedicate chiar acestei teme, reindustrializarea țării.

Dacă pe hârtie reindustrializarea României pare un obiectiv facil, lucrurile stau cu totul altfel în realitate, avertizează economiștii consulați de „Adevărul”. În opinia lor, e puțin probabil ca în viitor vreun guvern să reușească acest lucru, indiferent de coloratura politică.

De altfel, deși în prezent, în România încă există o oarecare creștere economică, lucrurile nu stau deloc bine. Industria pare să intre într-o ușoară hibernare, pe fondul reducerii comenzilor din Germania și din Zona Euro, în general.

„Nu există decât foarte puține argumente”

Conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, economistul Radu Nechita e mai degrabă sceptic. Economia României nu este competitivă, iar autoritățile nu doar că nu știu să atragă investitori, dar riscă să-i și alunge pe cei care deja au venit aici. Prețul ridicat al energiei și perspectivele deloc optimiste, concurența pentru atragerea unor investiții cu țări care au arătat de fiecare dată că știu mult mai bine să atragă investitori, dar și instabilitatea fiscală și problemele tot mai mari de pe piața muncii, dar și infrastructura proastă sunt principalele probleme în calea unei reindustrializări.

„Nu există decât foarte puține argumente care ar putea convinge pe cineva să investească în acest sector. Este greu, este dificil, salariile minime sunt mărite, reglementările pe piața muncii fac mai dificilă concedierea, incertitudinea cu privire la energie este în continuare foarte ridicată”, spune el câteva dintre probleme.

Perspectivele nu sunt deloc optimiste, în viziunea lui Radu Nechita. Biciuit și de Comisia Europeană, Guvernul de la București va trece la măsuri dure, cu creșteri de taxe și TVA, ceea ce va lovi și mai mult în economie, mai ales în IMM-uri. Iar pe fondul impredictibilității și a deselor modificări de fiscale, investitorii care și-ar fi făcut planuri pentru a veni în România vor renunța și își vor reorienta investițiile spre alte țări sau, în cel mai fericit caz, și le vor amâna.

A patra revoluție industrială

Și analistul financiar Adrian Negrescu este sceptic în privința reindustrializării. El vorbește despre reindustrializare ca despre o himeră. „Reindustrializarea e o himeră. Noi suntem deja în a patra revoluție industrială, iar digitalizarea, robotizarea și elearningul generează o transformare radicală în toate. economiile. Noi n-ar trebui să mai discutăm despre reindustrializare cum discutam în anii 1990-2000. Trebuie să gândim în perspectiva, în care fabricile autonome se află în prim-plan. Doar atunci când vom reuși să atragem ivestitori capabili să dezvolte astfel de soluții industriale vom putea, într-adevăr să fim competitivi la nivel internațional”, susține cunoscutul analist.

În opinia sa, statul se implică prea puțin chiar și atunci când apar investiții serioase, precum cele din domeniul auto. În atare situație, e greu, dacă nu chiar imposibil, să fie atrași alți mari investitori care să ridice industria României. Aceștia vor continua să prefere țări ca Ungaria, Cehia și Polonia, unde autoritățile sunt mai implicate, iar infrastructura este una decentă.

„Se mai fac și astfel de investiții, dar din păcate nu vedem rolul statului, care ar trebui să fie activ din punct de vedere al promovării pentru a atrage investitori de calibru în dezvoltarea unor fabrici în care robotizarea se află în prim-plan. Dacia, Ford, alte câteva fabrici din România folosesc pe scară largă roboții, folosesc procese automatizate de producție, dar cred că ar fi nevoie ca și statul să se implice din această perspectivă”, subliniază Negrescu.

Statul român, încremenit în trecut

Statul ar trebui să vină cu soluții pertinente și să găsească soluții pentru reechilibrarea pieței muncii.

„Statul poate interveni mai ales prin prisma asigurării unor cursuri de pregătire gratuite pentru aceste noi meserii de pe piață forței de muncă prin intermediul agențiilor forțelor de muncă”, explică Adrian Negrescu.

De altfel, avertizează el, economia se va schimba substanțial în următoarea perioadă. Și nu numai în România, însă statul român pare deocamdată prea puțin interesat. Cursurile de recalificare profesională lipsesc aproape cu desăvârșire în România, pe fondul lipsei de reacție a autorităților.

„Economia se transformă, locurile de muncă se transformă. Ce făceam acum 10-15 ani, probabil oamenii aia se pot recalifica și să facă altceva. Întotdeauna va fi nevoie de forță de muncă, dar pentru asta e nevoie de oameni specializați, iar noi la capitolul ăsta suntem pe ultimul loc în Europa, suntem națiunea europeană care participa la cele mai puține cursuri de pregătire profesională. Românii s-au învățat să intre într-o meserie și să iasă la pensie de acolo. Lumea s-a schimbat între timp și de-a cursul vieții trebuie să înveți două sau trei meserii pentru a reuși într-adevăr să ai o viață îndestulătoare”, mai spune Negrescu.

Iar dinamica se va menține și în următorii ani, apreciază Adrian Negrescu. „Multe dintre meseriile din momentul de față vor fi depășite în următorii 10 ani, iar cei care lucrează acum în diverse domenii s-ar putea să fie înlocuiți de mașini, de soluții software, de soluții digitalizate și de aceea e bine să deschidă ochii că să nu se trezească, din păcate, șomeri”, încheie Negrescu.