Pragmatismul economic - invins de contabilitatea politica

In urma cu cativa ani, bulgarii treceau zilnic Dunarea pentru a face troc cu romanii, intorcandu-se acasa cu bunuri pe care nu le mai vazusera de multa vreme pe rafturile magazinelor. Moneda lor

In urma cu cativa ani, bulgarii treceau zilnic Dunarea pentru a face troc cu romanii, intorcandu-se acasa cu bunuri pe care nu le mai vazusera de multa vreme pe rafturile magazinelor. Moneda lor nationala cazuse intr-atat de mult, incat si cei care mai aveau pe unde munci erau platiti in produse. La vremea respectiva, doar economia subterana mai putea fi considerata o explicatie pentru supravietuirea a milioane de bulgari, a caror tara, cu o economie in pragul colapsului si cu un Consiliu Monetar al FMI pe cap, nici macar nu indraznea sa viseze la integrarea in Uniunea Europeana. Astazi, Bulgaria este vazuta de analisti (si nu numai de ei) ca aflandu-se cu cativa pasi inaintea Romaniei in procesul de integrare. Dincolo de o eficienta mai mare in lupta cu coruptia si cu o administratie incremenita, Bulgaria a inceput mai devreme si mai hotarata sa-si puna ordine in fiscalitate. Cu un ministru de Finante, Milen Velcev, care a lucrat pana in '95 la cunoscuta Banca de Investitii Merril Lynch, guvernul bulgar a redus in 2002 cota maxima de impozitare a persoanelor de la 38 la suta la 29 la suta, cu intentia de a o mai micsora putin si in 2005. Rezultatul a fost, cum spunea si Velcev, o crestere spectaculoasa a incasarilor la buget. O alta consecinta s-a concretizat in limitarea muncii la negru: pentru majoritatea bulgarilor, s-a dovedit a fi mai rentabil sa plateasca un impozit mai mic decat sa se ascunda de Fisc. In Romania, in pofida tentativei de introducere a unei cote unice de 23 la suta, cota maxima de impozitare este si in 2004 de 40 la suta. Decizia de renuntare la micsorarea impozitului pe venit nu se datoreaza doar gandirii contabilicesti invechite a functionarilor din Ministerul Finantelor de la Bucuresti. Este vorba, mai degraba, de o contabilitate politica a unor oameni din PSD-ul aflat in fata alegerilor. Daca Velcev a fost sustinut de colegii sai pentru masurile reformiste, Mihai Tanasescu, initiatorul cotei unice in Romania, n-a zis nici pas cand, in avionul in care se deplasa la Iasi cu premierul, acesta i-a aratat un sondaj potrivit caruia alegatorii cu venituri reduse (votanti traditionali ai PSD) nu-i agreeaza deloc ideea. Daca ar fi avut curajul necesar, Tanasescu si-ar fi prezentat demisia pentru ca i-a fost respins un astfel de proiect. In discursul politic de la Bucuresti revine foarte des problema lipsei investitiilor directe consistente. Investitorii si oficialii straini de rang inalt au pus mereu degetul pe rana: coruptia, birocratia si fiscalitatea excesiva creeaza reticenta celor care s-au gandit sa faca afaceri in Romania. Desi a unificat aproape 90 la suta din taxele datorate statului intr-un singur act normativ (Codul fiscal), impozitul pe profit ii produce Romaniei un dezavantaj net fata de tari ca Bulgaria, Slovacia sau statele baltice. Ministrul Finantelor tine cu dintii de procentajul de 25 la suta (inclusiv pentru exportatori, care plateau, anul trecut, jumatate din acest impozit), pe motiv ca asa trebuie pentru a ne integra in UE. Bulgaria a redus insa in acest an impozitul pe profit la 19,5 la suta, "ca urmare a cresterii neasteptat de puternice a colectarii", declara, zilele trecute, Milen Velcev. Mai mult, de anul viitor, acest impozit va fi redus si mai mult, la 15 la suta (cu 10 procente sub cel din Romania), si n-am auzit Comisia Europeana sa ameninte Bulgaria cu suspendarea negocierilor de aderare. La noi, intentia unei reduceri in doua trepte a impozitului pe profit, de la 25 la suta la 20 la suta pana in 2006 (concomitent cu cresterea impozitului pe dividende de la 10 la suta la 20 la suta), exista doar declarativ. Oricum, si asa, nivelul ar fi peste cel practicat in Bulgaria. Si atunci mai e de mirare ca investitorii straini nu dau navala in Romania? Realitatea demonstreaza ca politica pasilor marunti, de reducere cu 2-3 procente pe an a poverii fiscale, nu produce deloc efectele scontate. Prin taxele mari pe care le mentine, statul roman reuseste doar sa carpeasca partial cu banii stransi de la cativa contribuabili gaurile lasate de rau-platnici. Mai bine reduci substantial impozitele si strangi bani mai putini de la mai multi platitori decat sa sufoci cu taxe mari, pe care si asa cei mai multi nu pot sau nu vor sa le plateasca. Poate ca ceea ce putem numi deja "modelul bulgaresc" demonstreaza ca aceasta politica este valabila si in realitate, nu doar in teoria economica.