Povestea antreprenorială a profesorului de ţară care ştie să spună „se poate“

Profesorul Gheorghe Oneţ, alături de echipa de elevi pe care o coordonează

Impedimentele care apar de fiecare dată când ai o iniţiativă sunt tot atâtea argumente să duci lucrurile la bun sfârşit. Pentru profesorul de sport Gheorghe Oneţ din Oradea, unul dintre câştigătorii competiţiei ”Şcoala lui Andrei” din 2013, impedimentele s-au numit barieră lingvistică şi o accidentare la picior.

Acum, şcoala din comuna Roşiori are o sală de fitness care este închiriată celor care vor să-şi întreţină forma fizică şi un teren de sport. Cu mai bine de un an în urmă, totul începea dintr-o întâmplare. 

Era în primăvara lui 2013 când caravana Şcoala lui Andrei a ajuns şi în comuna Roşiori din apropiere de Oradea, în căutare de proiecte menite să rezolve probleme ale comunităţilor. Gheorghe Oneţ (28 de ani), profesorul de sport al şcolii a fost singurul disponibil în momentul sosirii caravanei. Aşa a aflat de filosofia Şcolii lui Andrei, direcţia educaţională a platformei de responsabilitate socială Ţara lui Andrei prin care OMV Petrom îi implică pe elevi  şi cadrele didactice în dezvoltarea de proiecte relevante pentru comunităţile cărora aparţin. Pe loc s-a gândit că şi la Roşiori există probleme de rezolvat.

La prima oră de dirigenţie, le-a prezentat elevilor săi ideea, numai că aici a apărut şi primul impediment. Clasa era majoritar vorbitoare de limbă maghiară şi cu puţinele cuvinte din această limbă pe care le ştia pe atunci îi era destul de greu să aibă un schimb de idei eficient. Cel mai simplu i-a fost să îi pună pe copii să-şi deseneze ideile în loc să le prezinte verbal. ”O fetiţă a desenat o ciupercă”, îşi aminteşte profesorul Oneţ clipele în care bulgărele a început să se rostogolească.

Ciuperci în Ţara lui Andrei

De la ciupercile desenate de eleva sa, gândul i-a zburat la un beci plin de mucegai de sub sala de sport a şcolii. Şi aşa a început, împreună cu elevii săi, să lucreze la un proiect de ciupercărie. Nu ştia aproape nimic despre scrierea unui proiect, dar aceasta nu a fost un obstacol de netrecut. A intrat pe www.taraluiandrei.ro şi a urmat paşii.  

Visul lui Gheorghe Oneţ: o sală de fitness şi un teren de baschet pentru şcoala din Roşiori 

Gheorghe Oneţ, de formaţie profesor de sport, nu a realizat niciodată un plan de afaceri însă a învăţat acest lucru în cadrul proiectului. Şi, dincolo de noţiunile învăţate, de educaţia antreprenorială, atât cei mici, cât şi el au fost expuşi unui alt mod de gândire: acela de a planifica acţiunile, de a învăţa importanţa lucrului în echipă prin implicarea comunităţii în orice iniţiativă. De asemenea, implicarea primăriei şi a celorlalţi parteneri a venit şi ca o consecinţă a dobândirii noţiunilor despre negociere, vânzări şi promovare, învăţate tot în cadrul Taberei.   

Înainte însă ca profesorul de sport să introducă în competiţie proiectul de ciupercărie o ruptură de ligamente l-a scos temporar din joc. Acea experienţă neplăcută s-a transformat într-o lecţie a solidarităţii, pentru că mai mulţi colegi l-au ajutat să-şi finalizeze demersul.  Până la urmă, s-a înscris în competiţie şi a venit ziua cea mare, ziua în care din peste 150 de proiecte urmau să fie selectate cele zece câştigătoare ale unor finanţări de câte 5.000 de euro.

O noapte de nesomn

După o lună de jurizare şi votare (comunitatea locală a avut un cuvânt greu de spus), ”a urmat marea bucurie”, îşi aminteşte profesorul Oneţ. ”N-am putut să dorm toată noaptea. De-abia aşteptam să îi spun directorului.” După noaptea de nesom, profesorul de sport a mers împreună cu echipa de 28 de copii în Tabăra din Ţara lui Andrei, undeva lângă Braşov. Tabăra din Ţara lui Andrei - o continuare a Şcolii lui Andrei – este locul unde se formează antreprenorii de mâine, unde elevii şi profesorii învaţă cot la cot despre antreprenoriat.  Tabăra îşi propune, pe lângă oferirea unei forme alternative de educaţie, descoperirea liderilor de mâine şi crearea de valoare la nivel comunitar.

Aprobarea finanţării de 5.000 de euro pentru proiectul de ciupercărie coordonat de profesorul Oneţ şi detalierea afacerii nu au fost altceva decât un moment de revelaţie. Aprofunadrea detaliilor a însemnat, de fapt, o schimbare de drum.

Mergând din aproape în aproape, Gheorghe Oneţ şi-a dat seama că, de fapt, ciupercăria avea puţine şanse pe o piaţă competitivă. Împreună cu consultanţii Petrom a văzut mai multe ciupercării din zonă şi a înţeles că avea o problemă.  Spaţiul în care urma să fie făcută ciupercăria era mult prea mic. ”Ar fi fost realizabil dacă spaţiul era mai mare”, spune Gheorghe Oneţ.

Probabil că atunci profesorul de sport a dovedit mai mult decât oricând că are cu adevărat spirit de iniţiativă. Finanţatorul a fost de acord cu schimbarea ideii într-una sustenabilă - de data aceasta, ceva la care Oneţ se pricepea mult mai bine: construirea unei săli de fitness şi a unui teren de baschet. De notat că ciupercăria era gândită ca un mijloc tot pentru îmbunătăţirea infrastructurii sportive a şcolii. Finanţatorul  au fost de acord cu propunerea profesorului şi acesta a fost certificatul de naştere al proiectului ”Mens sana in corpore sano.”

”Schimbă-te tu şi mulţi se vor schimba în jurul tău”

Ulterior, lucrurile au mers pe repede înainte. Sala de sport deja existentă în şcoală – ”o săliţă”, după cum o numeşte profesorul  – a fost dotată cu echipamente noi, iar cele deja existente (nefolosite până atunci) au fost recondiţionate. În sine, dotarea sălii de fitness nu a costat mai mult de 500 de euro. Mare parte din finanţare, la care s-a adăugat un suport substanţial al primăriei din localitate, a mers în terenul de baschet. De fapt, primăria a contribuit cu o sumă egală cu finanţarea Petrom.

Implicarea sa a fost suficientă ca mai multe ”forţe” – elevii, ceilalţi profesori, comunitatea locală, Petrom – să se coalizeze pentru a-l ajuta să-şi pună în aplicare visul. Ghorghe Oneţ ştia bine că lucrurile se întâmplă aşa de fiecare dată când există un sâmbure de entuziasm. Unul dintre citatele preferate care sunt scrise pe pereţii din dormitorul locuinţei sale din Oradea – este căsătorit şi are un copil – spune aşa: ”schimbă-te tu şi mulţi se vor schimba în jurul tău.” E vorba de o recomandare a Părintelui Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol.

Clienţii sălii de fitness sunt locuitorii din Roşiori care vor să aibă un stil de viaţă sănătos. Şi aici se protriveşte o altă vorbă de duh care îi place profesorului: ”sportul nu aduce ani vieţii dar aduce viaţă anilor.”

Adevăratele valori pe care bani nu le pot cumpăra

Sala de fitness aduce şcolii un profit lunar de 150 de lei la venituri de 300 de lei. Banii sunt folosiţi pentru  întreţinerea terenului (înainte, copiii erau nevoiţi să facă sport pe un câmp, impractibil după zilele cu ploaie) şi construirea unui gard. Sala de fitness şi terenul ar putea  deveni o firmă separată care să finanţeze pe viitor şcoala cu materialele şi echipamentele necesare orelor de educaţie fizică. Anterior implementării acestui proiect, lipsa mingilor pentru orele de sport reprezenta o reală problemă.

Mai ales atunci când elevii se pregăteau pentru olimpiadele de handbal,  ”condiţiile de antrenament erau mult mai grele”, rememorează Gheorghe Oneţ anii din urmă. Pentru el, nu profitul pe care îl aduce această afacere socială este important, ci schimbarea în comunitate pe care o pot aduce banii. Aparţine acelei categorii de profesori pentru care îmbrăţişarea copiilor care ies la poartă atunci când ajunge la şcoală sau mânuţele care îl salută de la ferestre reprezintă o valoare pe care banii nu o pot cumpăra.

Acum, la capătul acestei experienţe antreprenoriale cu impact social, în fiecare dimineaţă când se trezeşte pentru a pleca spre şcoala din Roşiori, îşi spune mai des decât oricând: ”orice îţi doreşti cu adevărat se poate.”

Material realizat cu sprijinul OMV Petrom