Performante de nivel mondial in cel mai mare granar al Romaniei

Intr-un an agricol de exceptie, in Insula Mare a Brailei randamentele depasesc 5.000-6.000 kg de grau si orz la hectar. Productia vegetala totala va depasi 250.000 tone

Dupa ce a fost salvata din mana celor care au vazut in ea doar o prada din care sa se infrupte fara munca si fara a cheltui aproape nimic, Insula Mare a Brailei a reusit sa-si recapete bogatia de alta- data. Este drept, cei care o gestioneaza acum nu mai au sansa de a profita de pe urma fertilitatii naturale a terenurilor, pentru ca timp de aproape opt ani ele au fost supuse unui regim de exploatare care le-a dus la secatuire, dar cantitatile mari de ingrasaminte administrate in ultimii doi ani au avut darul de a reface echilibrul necesar. Aceasta revenire la normalitate a presupus costuri la care s-au inhamat niste oameni cu o cutezanta nebuneasca. Aceste costuri insumeaza 2,2 miliarde lei numai la nivelul unei singure zi. Dar in Insula se cheltuieste si se munceste in 300 de zile pe an. Toate aceste lucruri se fac cu profesionalism. Adica cu stiinta de carte agrotehnica si economica. Dovada, starea exceptionala a tuturor culturilor din Insula si mediul in care este gestionata cea mai mare unitate agricola nu numai din Romania, ci din intreaga Europa. Intr-un an agricol de exceptie, in Insula se realizeaza performante productive de nivel mondial. Rostul acestor randuri este nu numai de a infatisa munca si rezultatele celor 700 de salariati si ale specialistilor care muncesc din zori si pana in noapte, ci si de a-i invita mai ales pe cei ce ostenesc la denigrarea muncii oamenilor de aici sa caute prin lanurile incarcate de roade apocalipsa pe care o prevestesc de doi ani incoace. Iar daca cumva vor avea putere sa spuna lumii adevarul, atunci inseamna ca ratacirile lor nu au nici o legatura cu cei care jinduiesc dupa o prada definitiv pierduta. Suntem in plin seceris, la vremea la care recolta de toamna devine o certitudine. Tocmai de aceea ii invitam pe toti politicienii de buna-credinta sa vina sa vada si sa se convinga care este fata adevarata a celui mai mare granar al Romaniei. Ceea ce impresioneaza este calitatea produselor obtinute, nu atat randamentele de 5.500-6.000 kg/ha, cat se realizeaza in aceasta vara la grau si orz. In silozuri se afla depozitate deja 15.000 tone de orz ai caror indici de calitate depasesc standardele cele mai inalte, in timp ce graul obtinut - numai soiuri romanesti - are un continut de proteina de 14-15 la suta, fata de 11,5%, media mondiala. Si asta nu pe sole de cateva sute de hectare, ci pe o suprafata de 19.000 hectare. Din cate stim, in Europa nu exista nici o companie agricola care sa cultive o suprafata atat de mare cu grau. In America exista, dar cu ei nu se poate face comparatie, pentru ca semintele lor de grau sunt mai putin productive, fiind destinate in special producerii pastelor fainoase si altor specialitati de panificatie. Pentru a ajunge la acesti parametri calitativi, inca din start s-a optat pentru o tehnologie de cultivare care sa favorizeze dezvoltarea elementelor nutritive, adica a acelora care dau substanta hranitoare produselor agricole. In acest sens au fost selectate cele mai bune soiuri, iar inainte de insamantare si pe parcursul perioadei de vegetatie, terenurile au fost fertilizate in functie de deficitul de fosfor si azot din sol. In Insula, lanurile de grau sunt inca verzi, intrucat prin tratamentele aplicate s-a prelungit perioada de vegetatie a plantelor, in ideea de a permite boabelor sa asimileze o cantitate mai mare de substante hranitoare. Convingerea specialistilor de aici este ca niciunde in Europa nu s-a produs in acest an grau mai bun decat in Insula. Din fericire, nu sunt singurii din Romania care produc grau si orz de cea mai buna calitate. Acest grau este destinat aprovizionarii populatiei din Romania si tocmai de aceea ii invitam pe toti angrosistii si procesatorii sa dea dovada de seriozitate in negocierea contractelor. La nivel national, s-a negociat un pret de referinta socotit acceptabil si de cultivatori, si de catre procesatori. Desi graul si orzul de aici depasesc standardele de calitate normala, noi nu pretindem un pret mai mare, dar nu vom vinde cu nici un leu mai ieftin. Am tinut sa facem aceasta precizare deoarece ne este dat sa constatam ca au inceput sa misune prin agricultura tot felul de emisari, cu misiunea de a cauta tot felul de defecte imaginare care sa coboare pretul graului. Daca la noi, in Insula, unde avem grau si orz peste standardele internationale de calitate, se incearca asemenea rele tratamente comerciale, ne imaginam de ce vor avea parte fermierii simpli ale caror produse sunt la limita standardelor admise. Cei care cred ca prin asemenea practici vor reusi sa mai cumpere grau de la tarani la preturi de batjocura vor avea parte de o mare dezamagire. La nevoie, noi putem gasi si alti beneficiari decat cei care ar trebui sa se preocupe acum de asigurarea stocurilor de grau necesare consumului populatiei. Dar nu asta este solutia cea buna pentru tara. Graul romanesc nu trebuie sa ia calea exportului pentru ca apoi angrosistii sa-l reimporte. Seful Executivului a denuntat asemenea practici, ceea ce inseamna ca este la curent cu ele. Domnia sa a promis ca va interveni in favoarea fermierilor prin parghiile economice legale si asteptam sa faca acest lucru acum cand exista oferta suficienta, nu dupa ce graul va fi depozitat in hambarele taranilor, de unde n-o sa-l mai cumpere nimeni.
Culturi de soia si porumb, cum numai in America pot fi vazute
Prin dimensiunea si vigoarea lor, cele doua culturi domina acum peisajul agricol al Insulei. Solele cultivate dupa o anumita ordine si tehnologie iti aduc in fata imaginea lanurilor de porumb si soia ce-l fascineaza pe calatorul care strabate partea meridionala a Americii, de la est spre vest. Ca si in SUA, in Insula dominanti sunt hibrizii americani de ultima generatie. In special cei produsi de renumita firma Pionner. In campurile experimentale ale fermei conduse de inginerul Toma Paun se testeaza in acest an 65 de asemenea hibrizi, din care vor fi selectati pentru 2005 cel mult 6-7. Ei vor fi insamantati alaturi de hibrizii care se afla acum in cultura. Hibrizi de toate categoriile, si ca perioada de vegetatie, si ca rezistenta la boli si daunatori, dar mai ales la seceta. In partea sa de sud, Insula mai are o portiune destul de mare in care devastarile au fost atat de mari incat nu s-a putut reface sistemul de irigatie. Modelul american de agricultura se regaseste in Insula mai ales prin culturile de soia. Suprafata cultivata este impresionanta ca dimensiune: 14.000 hectare. Si mai impresionanta este vigoarea culturilor. Randamentele la hectar estimate pentru acest an, de 3.000 kg/ha, reprezinta recorduri absolute chiar si pentru marile companii americane. Implementarea in Insula a modelului american de cultivare este opera unor specialisti, in frunte cu directorul general al SC 3 Brazi, Lucian Buzdugan, care in decursul timpului s-au scolit la cele mai renumite universitati din tara si strainatate, din SUA in special. Ei au imprumutat de aici nu numai sistemul de organizare a asolamentelor, ci si elemente de tehnologie pe care noi le-am abandonat, pentru ca multi dintre agronomi n-au reusit sa desluseasca tainele unor lucrari traditionale. Bilonarea porumbului, bunaoara. Astazi, toata America cultiva porumb pe biloane. Asa procedau candva si taranii nostri. Numai ca, o data cu introducerea tehnologiilor noi, agronomii au abandonat lucrarea de bilonare cu rarita. Iar viata a dovedit ca au gresit. Inginerul Lucian Buzdugan tine sa faca o adevarata disertatie fitotehnica pe seama importantei stimularii sistemului radicular al plantelor de porumb prin bilonare. Mai exact spus, asupra rolului pe care il au radacinile de suprafata de a colecta pana si apa provenita din transpiratia plantei. Bilonul in sine reprezinta nu numai un mijloc de a da stabilitate plantelor, ci se constituie si ca un strat protector pentru pastrarea umiditatii acumulate la baza tulpinelor. Castigul final depaseste de 4-5 ori nivelul cheltuielilor, dar el mai are si un efect binefacator asupra structurii solului.
11.000 de hectare castigate in batalia pentru destufizare
Invadarea Insulei de catre stuf este proba cea mai veridica a neprofesionalismului si a jafului care readusesera Insula aproape la starea de salbaticie de altadata. Curatarea Insulei de balarii s-a facut relativ repede, dar au ramas o puzderie de insulite acoperite de stuf, impotriva caruia substantele chimice clasice nu au avut nici un efect. Adunate la un loc, aceste insulite insumau 11.000 hectare, iar pericolul cel mai mare il reprezenta faptul ca ele s-au transformat intr-o sursa de infestare ce ameninta intreaga suprafata arabila. Lupta cu stuful a inceput in 2003 si este foarte probabil ca, pana in toamna anului 2005, acesta sa fie starpit in totalitate. Batalia a fost pe cat de grea, pe atat de costisitoare. In final, cheltuielile cu destufizarea vor depasi 5 milioane de euro, dar pe locul stufarisurilor de acum, in 2006 vor rodi culturi de cereale, soia si floarea-soarelui, care vor aduce un spor de recolta de peste 50.000 tone.
La nevoie, vor fi irigate toate cele 33.000 de hectare cultivate cu porumb si soia
Pana acum, aceste culturi nu au fost irigate si pentru ca au fost ploi suficiente, dar si pentru a obliga plantele sa-si dezvolte un sistem radicular in adancime, unde rezerva de apa este mai mare si constanta. Pe masura ce plantele se dezvolta, iar temperaturile cresc peste limitele normale, consumul de apa este foarte mare, ceea ce va obliga la irigarea culturilor. Investitiile mari facute in ultimii doi ani sunt in masura sa asigure irigarea in conditii normale a cel putin 41.000 de hectare. Prin conditii normale intelegem aplicarea a cel putin 2-3 udari pe fiecare parcela. Capacitatea zilnica de udare este de 1.100-1.200 hectare, din care jumatate sunt irigate cu echipamente moderne de mare randament si eficienta. In cazul in care vara va continua sa fie ploioasa, sistemul de irigatii va fi folosit doar pentru a completa deficitul de umiditate din unele parcele. Este insa putin probabil ca agricultorii din Insula sa aiba parte de asemenea conditii climatice, care ar putea sa le aduca economii de ordinul zecilor de miliarde de lei.
Cele mai moderne si performante combine din lume
Acestea sunt in numar de 10 si au fost achizitionate, zilele trecute, de la celebra firma germana CLASS, care, incalcandu-si propriile principii in politica de marketing, a avut curajul sa livreze unui singur partener un numar atat de mare de combine. Combina Lexion, caci despre ea este vorba, este la ora actuala cea mai performanta combina din lume, ea putand recolta, in conditii normale de lucru, pana la 300 de tone de grau pe zi, adica de 2-3 ori mai mult decat realizeaza combinele fabricate de cele mai mari companii de profil din lume. In premiera mondiala, in Insula se va recolta, in aceasta vara, cu un grup compact de 10 combine Lexion. In paralel cu acestea, vor fi folosite alte 120 de combine de mare productivitate. Este vorba de cea mai mare concentrare de forte mecanice folosite vreodata de o companie agricola din Europa. Aceasta forta este capabila sa recolteze cel putin 1.800 hectare de grau pe zi, sa transporte si sa depoziteze 9.000 de tone de cereale si sa elibereze complet miristile de resturile vegetale, pentru a face front de lucru tractoarelor care vor executa araturile de vara. Cei care vor sa vada in lucru o asemenea desfasurare de forte sunt asteptati in Insula. Cu o singura conditie, sa fie oameni de buna-credinta. Departe de intrigile politicienilor si ale diversionistilor de profesie, muncitorii si specialistii de aici au devenit de acum imuni la barfele celor care, in naivitatea lor, trag inca speranta ca vor restabili dezordinea instaurata dupa 1997. Prada este foarte ademenitoare, dar, practic, le va fi imposibil sa ajunga la ea. Cu fiecare zi ce ne apropie de Uniunea Europeana, vrand-nevrand, va trebui sa ne supunem ordinii de drept si de fapt ce guverneaza intreaga agricultura comunitara. O ordine careia trebuie sa i se supuna, in primul rand, cei care au facut din abuz si santaj un sens al existentei lor.
Sosesc primele juninci obtinute din embrioni produsi in Romania
Tehnologia de producere a embrionilor in Romania a fost pusa la punct de doi renumiti profesori americani, asistati de unul dintre cei mai mari veterinari ai tarii, dr. Vasile Pachiteanu. La una din fermele zootehnice conduse de dr. Pachiteanu, cea din Zarnesti - Neamt, s-a reusit, in urma cu doi ani, in premiera nationala, sa se obtina primii embrioni de la cateva exemplare de vaci din rasa americana Angus. S-a obtinut astfel un hibrid care are imprimat in el caractere ce provin in proportie de 75 la suta din cea mai buna rasa de taurine pentru carne din lume. Primele juninci obtinute prin metoda transferului de embrioni urmeaza sa fie aduse in Insula, unde li se va asigura un mod de viata identic celui in care au crescut rasele pure de Angus in America. Adica in libertate absoluta, sub cerul liber, atat vara, cat si iarna. Singurul adapost il constituie o copertina, sub care animalele se retrag in caz de ploaie sau lapovita. In acest regim draconic cresc si viteii, care timp de cateva luni se hranesc cu laptele pe care il dau mamele lor. Aceasta prima populare cu animale este doar inceputul revenirii Insulei la starea de normalitate. O stare care imbina, in modul cel mai fericit, un sistem de productie bazat pe o simbioza intre plante si animale. Singura marturie a unui asemenea mod judicios de agricultura practicat aici timp de decenii o reprezinta zecile de grajduri darapanate, pentru refacerea si repopularea carora vor trebui facute cheltuieli imense.
Ing. Grigore Mocanu