Paradoxul României: cele mai mari taxe pe salarii și cele mai mici încasări la buget. „Statul e hrăpăreț și iresponsabil”
0România are cel mai ridicat nivel de impozitare a muncii în UE, dar cu toate acestea reușește contraperformanța de a avea unul dintre cele mai scăzute grade de colectare a veniturilor la bugetul de stat. Economistul Radu Nechita și analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns la acest paradox.
România are al doilea cel mai mic salariu minim din Uniunea Europeană, după Bulgaria, 3.000 de lei brut, dar și cele mai mari taxe pe muncă dintre toate țările Uniunii Europene. De altfel, conform unor studii, salariatul român obișnuit suportă o povară fiscală estimată de 46% din câștigu săul brut.
Iar salariile mici și taxele și prețurile mari fac ca exodul românilor să continue la 16 ani de când România este membră a Uniunii Europene și situația pare una fără ieșire. Statul acuză mediul privat de evaziune fiscală, dar uită de marile companii de stat precum CFR și TAROM, adevărate găuri negre. În schimb, angajatorii se plâng că taxele pe angajat rămân mult prea mari, iar birocraţia descurajează contractele flexibile și investițiile. Trăgând linie, ceea ce contează este că, paradoxal, deși angajatul român este sufocat de taxe și impozite, România se află în coada clasamentului în Uniunea Europeană privind colectarea veniturilor la buget, ca procent în PIB, în jur de 27%.
O situație fără ieșire
Experții au căzut de acord, în general, că pentru încasările mici de vină ar fi faptul că firmele și angajații caută și reușesc de multe ori să nu plătească taxele datorate la stat, din cauză că sunt extrem de împovărătoare, dar și că Fiscul e incapabil să recupereze banii de la marii datornici. De altfel, de multe ori marii datornici sunt coloșii companii de stat, care de mai bine de 30 de ani merg pe pierderi și obligă statul să bage mâna adânc în buzunar pentru a le ține pe linia de plutire.
Însă lucrurile nu sunt atât de simple, iar explicațiile nu se reduc la atât. Doi economiști cunoscuți, analistul Adrian Negrescu și Radu Nechita, conferențiar doctor în economie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, încearcă să explice paradoxul românesc.
Radu Nechita spune că economia subterană și evaziunea fiscală au ajuns la cote atât de mari și ca un răspuns la taxele și impozitele care oprimă salariatul și firmele mici și medii din România.
„Este cumva o formă de apărare la modul cum cheltuie banii guvernul, la modul cum își bate joc de economia supraterană. Evaziunea fiscală înseamnă să păstrezi ceea ce ai făcut tu și să nu îi împarți cu ăștia care risipesc totul și cheltuie bani cu nemiluita. Practic, păstrezi ce este al tău și refuzi să împarți cu un stat hrăpăreț, abuziv și iresponsabil și cu mâna spartă”, explică profesorul clujean.
În opinia sa, România are și probleme mai grave decât proasta colectare a veniturilor la buget.
„Orice om, dacă are un pic de bună credință și se uită în dreapta și stânga, va vedea risipa banului public. Și că în România problema cea mare nu e atât faptul că se colectează mai puțini bani la buget cât modul în care sunt ei aruncați pe fereastră, risipiți. E vorba de risipa pe care o face statul, risipă în modul în care se fac lucrările publice, risipă în ceea ce privește remunerația personală a unor bugetari. Există o mulțime de posturi plătite în administrația de stat la niveluri mult mai ridicate decât în sectorul privat, oameni plătiți cu zeci de mii de lei pe lună și care nu fac nimic. Ne explodează pompele, ne explodează stațiile de GPL, iar ei nu mișcă un deget.”
Singura soluție
Analistul Adrian Negrescu e în totalitate de acord în ce privește risipa statului. El vine cu o completare, cum ar putea fi redusă economia subterană și creșterea încasărilor la buget.
„Am putea reduce economia subterană dacă ne-am asuma un program foarte, foarte agresiv de digitalizare, de supraveghere a tuturor afacerilor din economie. Practic, să nu mai poți emite facturi, tu societate comercială, decât cu viza digitală ANAF. Astfel încât ANAF-ul să monitorizeze în timp real, în baza unei platforme digitalizate, toți banii din economie. Cu cât vom reduce mai mult din transferul de bani la negru, banii cash, cu atât vom reuși să reducem și economia gri la niște limite cât de cât acceptabile”, spune Negrescu.
El consideră că cetățeanul român trebuie convins să renunțe pe cât posibil la plățile cash, iar firmele să încerce soluții de optimizare fiscală.
„Altă șansă nu avem, decât printr-o digitalizare agresivă și chiar impusă a serviciilor care au legătură mai ales cu comerțul, cu zona asta de import-export, care din punctul meu de vedere sunt cele mai pline de evaziune fiscală industrii în România”, punctează analistul economic.
În opinia sa, statul român și-a dovedit incapacitatea de a urmări și de a obliga marii datornici să achite datoriile la stat, iar în schimb declanșează o adevărată vânătoare de vrăjitoare în rândul salariaților și al IMM-urilor, ultimele fiind împovărate de noi și noi taxe care le sufocă.
„ANAF se ocupă mai mult de simpli angajați și de IMM-uri pentru că avem un număr foarte mic de inspectori fiscali. E aproape imposibil pentru fiscul din România, raportat la dimensiunea personalului și infrastructura pe care o deține să reușească să controleze toate firmele, mai ales în condițiile în care peste 90% din firmele din România sunt microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii. Din păcate da, cetățeanul de rând e mai expus pentru că 90% din banii pe care îi câștigăm îi dăm pe servicii pentru care ar trebui să primim bon sau pe care sunt deja emise bonuri”, mai spune el.
Totuși, Fiscul ar trebui să fie mai atent în a supraveghea anumite domenii care sunt campioane ale evaziunii fiscale.
„Tranzacțiile dintre companii, mai ales în domeniul import export, în domeniile astea cum e zona de produse alimentare, de țigări, chiar și în zona serviciilor, acolo nu poți să controlezi decât printr-o obligare a companiilor să emită facturi”, mai spune Negrescu.
Digitalizare degeaba
Dacă Adrian Negrescu se arată totuși optimist și spune că digitalizarea ar putea fi soluția prin care să fie redusă evaziunea fiscală, iar mare parte din banii economiei subterane să fie aduși la vedere, în economia reală, Radu Nechita e mai degrabă pesimist. El spune că digitalizarea în România reprezintă un eșec și că economia e sufocată de corupție.
„La noi, digitalizarea nu înseamnă că electronicul substituie hârtia. La noi, varianta electronică a actele doar se adaugă hârtiilor. Scanăm, semnăm, rescanăm, retrimitem și avem dosarul, kilometri de dosare, tone de dosare, imprimate și ștampilate cu nenumărate semnături. Și sigur că da, la toate astea se adaugă mai nou și versiunea electronică, dar care nu o substituie pe cea veche. Și bineînțeles că trebuie să plătești oamenii care să scaneze documentele, bineînțeles că trebuie să plătești oamenii care trebuie să se uite și să verifice de două ori orice acte, o dată electronic, o dată în hârtie. Și așa mai departe. Este o risipă absolut revoltătoare. Oamenii care nu au de a face cu sistemul public nu își dau seama halul, nivelul înspăimântător de risipă existent”, încheie Nechita.
Se încarcă comentariile...
