Analiză Paradoxul agriculturii românești: record de producție în 2025 și de insolvențe în 2026

România se confruntă cu un paradox agricol greu de ignorat: după un an 2025 în care producțiile la principalele culturi au atins niveluri record, fermierii intră în 2026 cu un val în creștere de insolvențe și dificultăți financiare. Deși recoltele abundente ar fi trebuit să consolideze sectorul, realitatea din teren arată exact contrariul — profituri erodate, datorii acumulate și o presiune tot mai mare pe costurile de producție, într-un context în care prețurile de vânzare au scăzut accelerat.

România se confruntă cu un paradox agricol greu de ignorat. Foto Shutterstock

În 2025, agricultura românească a beneficiat de condiții climatice favorabile în multe regiuni și de randamente peste media ultimilor ani la grâu, porumb și floarea-soarelui. Fermierii au raportat producții istorice în anumite zone, alimentând speranța unei redresări după anii dificili marcați de secetă și volatilitate pe piața cerealelor. Totuși, această abundență nu s-a tradus într-o îmbunătățire a situației financiare, ci dimpotrivă.

Problema centrală a apărut pe partea de piață: oferta ridicată la nivel european și global a împins prețurile în jos, în timp ce costurile de producție au rămas ridicate. Îngrășămintele, combustibilul, inputurile agricole și ratele la credite au continuat să apese puternic pe bugetele fermierilor, reducând drastic marjele de profit. În multe cazuri, veniturile obținute din vânzarea recoltei nu au acoperit cheltuielile acumulate pe parcursul anului agricol.

Această combinație de producție mare și prețuri scăzute a generat o situație de dezechilibru structural, în care chiar și fermele performante ajung în dificultate. Astfel, începutul anului 2026 vine cu o creștere vizibilă a numărului de insolvențe în agricultură, semn că succesul din câmp nu garantează stabilitatea economică.

Două companii din agricultură au intrat direct în faliment

Statisticile oficiale arată că în cursul anului 2025 au fost admise 458 de cereri de deschidere a procedurilor colective de insolvență împotriva companiilor mici, mijlocii și mari, vizând societăți care cumulează active imobilizate totale de peste 9,6 miliarde lei.

Sectorul agricol a contribuit cu 44 de dosare în categoria companiilor mici, mijlocii și mari intrate într-o procedură colectivă, adică 9,6% din totalul celor 458 de cereri admise, cu active imobilizate cumulate de 575,9 milioane lei. Cei mai mulți au optat pentru instrumentele de salvare: 33 de dosare au urmat procedura generală de insolvență, două au intrat direct în faliment simplificat, iar nouă companii au accesat concordatul preventiv, acestea din urmă cumulând 289,8 milioane lei din totalul activelor agricole intrate în procedură, adică peste jumătate din masa critică a sectorului. Cu alte cuvinte, companiile agricole cu cel mai mult de pierdut au ales, în proporție semnificativă, să negocieze în loc să lichideze.

Record de producție în 2025 și de insolvențe în 2026

Companiile agricole care au înregistrat încasări semnificativ sub așteptări în sezonul agricol din vara și toamna anului 2025 și au epuizat rezervele de capital de lucru în intervalul octombrie-decembrie 2025. În absența moratoriului expirat, incapacitatea de plată s-a concretizat în proceduri formale începând cu ianuarie 2026, cu un decalaj de trei până la șase luni față de momentul în care dificultatea financiară devenise o realitate contabilă. Cele 31 de companii agro intrate în procedură în primul trimestru al anului 2026 au generat cumulat o cifră de afaceri de aproximativ 1,68 miliarde lei, cu un total de 953 angajați la data deschiderii procedurii, ceea ce ilustrează amploarea economică reală a fenomenului dincolo de numărul de dosare.

„România a înregistrat în 2025 cel mai bun an pentru grâu din 1997. Simultan, ponderea agriculturii în totalul procedurilor de insolvență a urcat de la 9,6% (T1 2025) la 20,7% (T1 2026). Analiza demonstrează că problemele sunt structurale, nu conjuncturale; o recoltă bună nu poate reversa trei ani de pierderi acumulate și datorii amânate prin moratorii, devenite simultan scadente în august 2025. Ce vedem azi în peisajul agricol e rezultatul a cinci șocuri aplicate peste o industrie deja zguduită de vulnerabilități”, completează Mircea Șomlea, senior partner Infinexa.

În perioada 1 ianuarie - 31 martie 2026, au fost admise 31 de cereri de deschidere a procedurilor colective de concordat sau insolvență împotriva companiilor mici, mijlocii și mari din sectorul agricol, dintr-un total de 150 de proceduri admise la nivelul întregii economii. Față de același trimestru al anului 2025, numărul de dosare din sectorul agricol a crescut cu 181,8%. Cifrele din primul trimestru al anului 2026 relevă că agricultura nu urmează trendul general al economiei, ci îl depășește de șase ori.

Radiografia demonstrează că și în sectorul agricol, intervenția timpurie în restructurare produce rezultate incomparabil mai bune decât amânarea. Companiile care inițiază negocieri cu șase luni înainte de incapacitatea de plată au opțiuni reale de redresare.

Amploarea turbulențelor financiare

Cifra de afaceri a top 500 producători a scăzut cu 28,6% (de la 43,2 la 30,9 miliarde RON), iar profitul net s-a prăbușit cu 70% între 2022 și 2024. Două treimi din companiile analizate (333 din 503) aveau la finalul lui 2024 capital de lucru negativ, iar 139 prezentau simultan patru criterii de risc maxim, cu o cifră de afaceri cumulată de șapte miliarde RON.

Companiile cu bilanțuri solide au supraviețuit acelorași condiții externe. Cele cu supraîndatorare pro-ciclică, fără hedging de preț, fără diversificare a culturilor și cu finanțări nesustenabile pe termen scurt au intrat în insolvență.

Cele cinci șocuri care au electrocutat industria

Capcana prețurilor record. Grâul panificabil a atins pe bursa MATIF din Paris nivelul record de 435 euro/tonă în mai 2022. Porumbul a escaladat spre 340 euro/tonă, floarea-soarelui spre 800–900 dolari/tonă la Constanța. Băncile au finanțat campaniile agricole plecând de la ipoteza că aceste niveluri se vor menține suficient de mult. Capcana nu a constat în luarea unor decizii greșite în condiții normale, ci în angajarea ireversibilă a unor decizii corecte pentru un context care s-a schimbat brusc și complet. Costurile au fost contractate la vârful conjuncturii, iar veniturile s-au realizat pe traiectoria descendentă, cu 6 până la 12 luni mai târziu. Până la recolta din vara lui 2023, prețul grâului coborâse sub 230 euro/tonă. La finalul lui 2025, se apropia de minimele istorice.

41 de luni de secetă. Seceta debutat în martie 2022 și a continuat până în iulie 2025, adică 41 de luni consecutive, depășind seceta catastrofală din 1945–1947. Suprafața afectată de ariditate a crescut de la 10,9% în deceniul 1971–1980 la 41,5% în intervalul 2021–2024. Producția de porumb a scăzut cu 59,7% față de 2021, floarea-soarelui cu 47%. În 2024, două milioane de hectare au fost calamitate oficial. Practic, randamentul mediu la hectar s-a înjumătățit. Fermierii fără irigații pe peste 95% din suprafața arabilă nu au mai putut opera profitabil în niciunul din cei trei ani.

Ceea ce face secetele consecutive calitativ diferite de o singură secetă este mecanismul de epuizare progresivă: în 2022, companiile au absorbit pierderile din rezerve; în 2023, au operat fără buffer; în 2024, al treilea șoc a lovit companii fără nicio capacitate de absorbție.

Cerealele din Ucraina. Coridoarele de Solidaritate au ajutat Ucraina, dar efectul secundar asupra pieței interne românești a fost sever. România a importat în 2022 aproximativ 2,4 milioane de tone de produse agro-alimentare din Ucraina, față de 116.000 de tone în 2021 – o creștere de peste 20 de ori. La nivel de culturi direct concurente, importurile au fost de aproximativ 200 de ori mai mari. Fermierul român care își oferea grâul la silozul trader-ului știa că acesta are acces la o alternativă mai ieftină, scutită de taxe vamale. Aceasta i-a eliminat practic puterea de negociere și a împins prețul de achiziție spre niveluri care nu mai acopereau costurile de producție contractate în iarna anterioară.

Efectul foarfecă. Îngrășămintele cu azot au crescut de la 900 lei/tonă în 2020 la peste 4.000 lei/tonă în 2022 – o creștere de 344% în doi ani. Un hectar de porumb care costa 2.500–3.000 lei în 2020 ajunsese la 5.000–6.500 lei în 2022. Datele bilanțiere confirmă: raportul cheltuieli/venituri la mediană a crescut de la 86,3% în 2022 la 97,4% în 2024, iar proporția de companii cu cost ratio peste 95% a crescut de la 23% la 63%. Cheltuielile totale ale sectorului au scăzut cu doar 20,3% față de o scădere de 28,9% a veniturilor. Cheltuielile sunt mai rigide la scădere decât veniturile, iar aceasta este inima mecanismului de distrugere a marjelor.

Războiul din Iran și dependența de îngrășăminte. După oprirea definitivă a Azomureș în noiembrie 2025, România a rămas singura țară din Uniunea Europeană fără producție internă de îngrășăminte. În data de 28 februarie 2026, atacurile aeriene asupra Iranului și retalierea iraniană prin controlul Strâmtorii Ormuz au blocat o arteră prin care tranzitează 30–46% din comerțul global cu îngrășăminte azotate. Prețul ureei a crescut cu 49% în câteva săptămâni, gazul natural european cu 62%. Orice perturbare a lanțurilor globale se transmite integral și fără niciun amortizor în costurile fermierilor români. România abordează acest șoc din poziția structurală cea mai vulnerabilă din Uniunea Europeană.