INTERVIU Expert în politici publice și locale: „Provocarea României nu este doar repararea rețelelor de termoficare existente, ci tranziția către surse de energie ecologice“
0Într-un context global marcat de schimbări climatice tot mai evidente și de o nevoie urgentă de a reduce emisiile de carbon, soluțiile energetice eficiente și ecologice nu mai sunt doar o opțiune, ci o necesitate.
Tranziția către surse de energie regenerabilă și eficientă, precum energia geotermală sau cea provenită din biomasă, reprezintă nu doar un pas important către un mediu mai curat, ci și o oportunitate de a revoluționa modul în care ne gestionăm resursele locale și naționale, diminuând astfel dependența față de sursele externe de energie și asigurând autonomia și reziliența comunităților locale într-un peisaj energetic global din ce în ce mai incert. Totodată, în peisajul global, rețelele de termoficare, considerate uneori relicve ale unei ere industriale trecute, revin acum în centrul atenției ca piloni ai sustenabilității urbane deoarece pot fi adaptate pentru optimizarea consumul energetic. Ce înseamnă acest lucru? Reducerea costurilor pentru cetățeni.
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Alan Houdelette, directorul Departamentului de Politici Publice și Locale din cadrul consorțiului Manergy (Franța), despre ce presupune un proiect de tranziție energetică și de termoficare, cum trebuie adaptat la nevoile și resursele fiecărei localități, dar și despre provocările cu care se confruntă orașele mici și mari în tranziția către surse de energie verde și de ce succesul unui astfel de proiect depinde, în mare măsură, de cooperarea eficientă între autoritățile locale și sectorul privat. De asemenea, am discutat cu specialistul și despre conferința „Energy for Sustainable Cities“ pe care o va susține în cadrul Climate Change Summit de la București, desfășurat în perioada 15-17 octombrie.
„Weekend Adevărul“: În primul rând, vreau să vă întreb despre conferința „Energy for Sustainable Cities“ pe care o veți susține în cadrul Climate Change Summit de la București. Ne puteți împărtăși câteva dintre ideile și soluțiile principale pe care urmează să le prezentați?
Alan Houdelette: Sunt foarte bucuros că am ocazia să particip la Climate Change Summit, în octombrie, la București. Pentru mine, ca francez, este ceva special să discut despre rețelele de termoficare în România, atât din punct de vedere personal, cât și profesional. De ce? Pentru că România are o istorie lungă alături de Franța. Mulți dintre voi învățați limba franceză, iar sistemul administrativ românesc a fost puternic influențat de cel francez, deși recunosc că acest lucru nu a fost întotdeauna ceva bun. Avem un sistem destul de complicat și, într-un fel, v-am transmis și vouă din această complexitate (râde). Acest aspect devine cu atât mai important când discutăm despre schimbările în administrația publică și politicile publice. Modul în care aceste sisteme sunt organizate influențează semnificativ ușurința cu care pot fi ele reformate. Este clar că transformarea administrației publice și a politicilor este esențială pentru adaptarea la noile realități energetice.
La poli opuși
Această adaptare este crucială în ceea ce privește rețelele de termoficare din România.
Exact. Francez fiind, este ceva cu adevărat special să contribui la discuțiile despre politica publică și rețelele de termoficare din România, având în vedere această istorie comună. Când vine vorba de sistemele de termoficare, România are o situație unică. Asemenea altor țări din Europa de Est, România a moștenit mari rețele de termoficare din perioada sovietică. Însă, tendința aici a fost să fie eliminate sau reduse semnificativ. Am văzut niște statistici – deși nu știu cât de precise sunt – care sugerează că România avea de aproximativ opt ori mai multe rețele de termoficare acum 30 de ani decât are în prezent, ceea ce reprezintă o scădere enormă.
Dar în alte țări ce tendință ați observat privind rețelele de termoficare?
Ce este interesant e că în Franța și în alte țări occidentale tendința a fost exact cea opusă. Inițial, noi nu am avut prea multe rețele de termoficare, cu excepția câtorva, precum cea din Paris, care este destul de mare după standardele noastre. Totuși, chiar și rețelele noastre „mari“ sunt mici în comparație cu ceea ce avea România. Paradoxul este că, în Franța, sistemul de termoficare la nivel de oraș este acum văzut ca o soluție pentru viitor, în timp ce în România este adesea considerat o relicvă a trecutului – ceva de care trebuie să scăpăm pentru că poate a fost ineficientă din punct de vedere tehnic sau economic.
Sistemul de termoficare din România nu a fost întreținut corespunzător foarte mult timp, dar în ultimii ani se fac eforturi pentru a-l repara, moderniza și dezvolta. Însă avem mii de kilometri de conducte, așa că procesul este foarte lent și dificil, de multe ori trezind nemulțumiri în rândul cetățenilor...
Înțeleg de ce se simt așa. Sistemele de termoficare trebuie să fie foarte fiabile și cred că acesta este un aspect esențial, mai ales că vorbim despre servicii publice, care trebuie să fie de încredere, cu atât mai mult în timpul iernii. Fiabilitatea este crucială atunci când vorbim despre servicii publice. Este adevărat că modernizarea și construirea acestor sisteme necesită timp. De exemplu, noi, în Franța, de peste 40 de ani, le oferim sprijin și consiliere și autorităților locale în ceea ce privește rețelele de termoficare, iar în acest domeniu suntem lideri. Una dintre provocările României nu înseamnă doar repararea și reconstruirea rețelelor de termoficare existente, sau chiar crearea unora noi – deși crearea de rețele noi este de fapt mai simplă –, ci și tranziția către surse de energie mai ecologice. Acest lucru implică înțelegerea modului în care energiile verzi, precum energia geotermală, influențează funcționarea unei rețele de termoficare. Modul în care funcționează este complet diferit atunci când sursa de energie este geotermală, în comparație cu sursele tradiționale. În Franța, în special în regiunea Parisului, suntem lideri în acest tip de energie. Exceptând Islanda, care are resurse geotermale vaste, regiunea Parisului este cea mai mare utilizatoare de energie geotermală din Europa. Avem multă experiență în utilizarea acestei energii și în construirea rețelelor în jurul ei. Deși în Paris folosim energia geotermală pe scară largă de 30-40 de ani, în continuare lucrăm la dezvoltare acestui sistem astfel încât să îl optimizăm cât mai mult.
Obiectivul principal: independența energetică
Ce presupune, de fapt, procesul de optimizare a utilizării energiei geotermale?
Companiile responsabile de forarea și extragerea energiei geotermale îmbunătățesc continuu tehnologia. Așadar, chiar dacă este o sursă de energie bine stabilită, ecosistemul din jurul ei evoluează constant. Există, de asemenea, eforturi de a accesa alte straturi geologice. Stratul principal pe care îl folosim în Paris se numește dogger (n.r. – un strat de roci sedimentare, în special din perioada jurasică). Însă, pe măsură ce tot mai multe proiecte utilizează acest strat, devine suprasolicitat și este nevoie să explorăm și alte straturi pentru a evita situațiile dificile care ar putea apărea în viitor. Deși energia geotermală este o sursă fiabilă, încă descoperim noi moduri de a o valorifica eficient, astfel că ecosistemul este într-o continuă dezvoltare și se fac multe inovații. Multe țări au acces la energia geotermală, dar fie o subutilizează, fie îi ignoră complet potențialul. E păcat, pentru că apa geotermală este o sursă locală și foarte ecologică de energie. Energia geotermală provine din propriul tău sol, ceea ce te face autosuficient ca țară și sigur din punct de vedere energetic. În termeni de suveranitate energetică – cum o numim noi în Franța –, acest tip de energie transformă o țară într-una independentă din acest punct de vedere. Nu mai depinzi de importurile de gaze din țări precum Rusia, care pot fi afectate de problemele geopolitice.
Și este mai puțin costisitoare comparativ cu alte surse de energie?
Da, așa este. Desigur, viabilitatea economică a proiectului este esențială. Noi ne ocupăm de aspectele tehnice, economice și juridice ale fiecărui proiect, și este esențial ca aceste proiecte să fie accesibile pentru public. Cetățenii trebuie să vadă beneficii concrete. Ei sunt cei care, în cele din urmă, plătesc pentru energie, așa că prețul trebuie să fie mai mic decât cel al energiei care provine din alte surse. Toate proiectele pe care le dezvoltăm – fie că folosesc energie geotermală, biomasă sau recuperează căldura reziduală – trebuie să ofere beneficii economice. Astfel, oamenii înțeleg unde li se duc banii și susțin tranziția. Este vital să le arătăm că putem face tranziția către energia verde și, în același timp, să scădem costurile pe care le plătesc.
„Succesul depinde de capacitatea sectorului public de a colabora“
Ați menționat că oferiți sprijin și consiliați autoritățile locale în ceea ce privește rețelele de termoficare. Ne puteți spune mai multe despre asta?
În Franța am consiliat și ajutat multe orașe mari, dar și orașe mai mici. Am colaborat cu autoritățile publice pentru a concepe Strategia Națională privind Rețelele de Termoficare pentru 2030. Obiectivul este să putem produce 39,5 terawați pe oră de căldură provenită din surse regenerabile și energii recuperabile până în 2030. Pentru a atinge acest obiectiv trebuie să creștem de cinci ori cantitatea de căldură produsă din surse regenerabile și energii recuperabile față de nivelurile din 2012. Aceasta este o creștere uriașă pe o perioadă de 18 ani. Acest obiectiv nu l-am stabilit noi, ci face parte din obiectivele naționale stabilite pentru a respecta Acordul de la Paris (n.r. – ratificat și de România prin Legea nr. 57/2017, care a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2017) și angajamentele pe care ni le-am luat ca țară la nivel internațional. Pentru a atinge acest obiectiv am dezvoltat o strategie care include o hartă a tuturor potențialelor rețele de termoficare care ar putea sau ar trebui să fie construite pentru a îndeplini acest obiectiv. Am estimat că vor trebui construite aproximativ 1.340 de rețele noi de termoficare, ceea ce înseamnă aproximativ două rețele noi pe an în fiecare regiune administrativă. Poate nu pare mult, dar construirea a două rețele noi pe an în fiecare regiune, pe o perioadă de 18 ani, reprezintă un ritm destul de rapid.
Și unde vor fi construite majoritatea acestor rețele?
Vorbim în principal despre orașe mici – 90% din orașele identificate pentru aceste rețele noi de termoficare au mai puțin de 15.000 de locuitori. E important de menționat că energia geotermală, în special cea de mare adâncime, este de obicei folosită pentru rețelele mari de termoficare. Cu toate acestea, există și rețele mici, dar eficiente, care pot fi construite folosind alte surse de energie sau energie geotermală de suprafață. Am dezvoltat astfel de rețele în orașe mai mici și funcționează foarte bine. Problema cu care se confruntă orașele mici nu este tehnologia, ci lipsa expertizei. La nivel administrativ nu au personal specializat în energie care să gestioneze aceste proiecte și oricum au deja multe alte probleme locale de gestionat. Aici intervin departamentele și autoritățile naționale. Ele trebuie să ofere sprijin nu doar financiar, ci și în ceea ce privește gestionarea efectivă a proiectului.
Deci au nevoie de management.
Exact. Au nevoie de ajutor pentru gestionarea proiectelor, de la început până la sfârșit. Aspectul financiar nu este principala provocare – aceste proiecte pot fi finanțate 100% de către sectorul privat. Problema reală o reprezintă politica publică și capacitatea guvernelor locale de a gestiona și de a colabora eficient pentru a pune în aplicare aceste proiecte.
Ce determină succesul unor astfel de proiecte?
Cooperarea între entitățile publice este factorul principal care asigură succesul unor astfel de proiecte. Viabilitatea financiară este esențială, dar succesul depinde de capacitatea sectorului public de a gestiona proiectele și de a colabora la toate nivelurile de administrație. Primarii orașelor mici au foarte multe responsabilități și nu sunt specialiști în tranziția energetică. Mulți dintre ei nu știu de unde să înceapă. De aceea, este esențial să îi ghidăm și să le arătăm că aceste soluții funcționează. Dacă nu facem asta, am analizat că Franța nu va reuși să își atingă obiectivele privind tranziția energetică. Cred că situația este similară și în România. Este crucial ca toate țările să se ocupe de nivelul local, în special de orașele mici, care sunt la fel de importante ca și cele mari, cu rețele mari. De obicei, orașele mari sunt în centrul atenției, dar și orașele mici sunt la fel de importante, iar acest lucru nu este întotdeauna evident pentru toată lumea.
Ne puteți oferi un exemplu concret în care intervenția dumneavoastră a avut un impact semnificativ?
În Franța, o administrație locală voia să închidă rețeaua de termoficare pentru că fusese construită prost. Cetățenii plăteau dublu față de cât ar fi trebuit, ceea ce este foarte mult, mai ales când te gândești la prețul energiei. Și, ca să fie și mai rău, acest lucru se întâmpla într-o zonă unde locuitorii aveau venituri modeste, deci era o povară finaciară semnificativă pentru ei. Bineînțeles, acest lucru i-a afectat negativ pe politicienii locali și, în general, administrația locală, pentru că cetățenii erau nemulțumiți de costurile ridicate. Voiau să închidă rețeaua de termoficare și ne-au solicitat să o analizăm pentru a-i ajuta cu închiderea, mai ales din motive financiare. Am fost de acord, dar am propus să facem o analiză mai detaliată a rețelei. După evaluarea noastră, am venit cu o propunere: în loc să o închidă, le-am arătat o modalitate de a o face să funcționeze – și să funcționeze bine. Au avut încredere datorită expertizei noastre, iar acum, nu doar că menținem rețeaua funcțională, dar o și extindem. Am obținut garanții de la operatori pe diverse puncte critice, asigurându-ne că va fi viabilă din punct de vedere economic și solidă din punct de vedere tehnic. Am fost foarte satisfăcuți să vedem această schimbare, mai ales știind cât de mult vor beneficia cetățenii.
Se încarcă comentariile...
