Exclusiv INTERVIU Expert francez în politici publice și locale: „Adaptarea sistemului de termoficare la caracteristicile locale este esențială“
0Chiar dacă proiectele de tranziție energetică pot fi costisitoare, iar implementarea lor poate dura chiar și câțiva ani, modul în care sunt puse în practică afectează direct confortul și buzunarele cetățenilor.
Într-o lume în continuă transformare, unde provocările climatice devin din ce în ce mai urgente, soluțiile inovatoare pentru orașe sustenabile reprezintă cheia unui viitor mai verde. În perioada 15-17 octombrie, Bucureștiul va găzdui Climate Change Summit, un eveniment de referință pentru experți, factori de decizie și lideri din domeniul energiei verzi și dezvoltării urbane durabile. Unul dintre cei mai așteptați speakeri este Alan Houdelette, directorul Departamentului de Politici Publice și Locale din cadrul consorțiului Manergy din Franța. Cu o experiență vastă în dezvoltarea rețelelor de termoficare și soluțiilor energetice pentru orașe inteligente și sustenabile, Houdelette va susține conferința „Energy for Sustainable Cities“ (trad. – Energie pentru orașe sustenabile), aducând în prim-plan strategiile esențiale pentru tranziția către energii verzi și independență energetică.
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Alan Houdelette despre provocările și oportunitățile din sectorul energiei verzi, cât de importantă este adaptarea proiectelor la specificul zonei și care sunt factorii principali care trebuie luați în considerare, dar și de ce procesul de evaluarea și cel de acordare a proiectului sunt unele de durată, subliniind faptul că „dacă ne grăbim și ceva nu merge bine, cetățenii sunt cei care vor suporta consecințele“. Totodată, acesta a punctat rolul central pe care îl joacă cooperarea între autoritățile locale și sectorul privat. De asemenea, am discutat cu expertul în politici publice și locale despre modul în care funcționează o rețea urbană de răcire, de ce este mai eficientă decât aparatele de aer condiționat individuale și în ce zone ale unui oraș o astfel de rețea este viabilă și fezabilă.
„Weekend Adevărul“: Când creați planuri de tranziție către energie durabilă, care este primul lucru pe care îl luați în considerare?
Alan Houdelette: Dacă vrei ca proiectul tău să fie viabil din punct de vedere economic și tehnic, trebuie să-l adaptezi la specificul regiunii. De exemplu, regiunea Parisului este lider în Europa în energie geotermală. Avem o expertiză puternică în acest domeniu, iar alte țări ne cer ajutorul pentru implementarea proiectelor privind energia geotermală. Cu toate acestea, nu toate regiunile pot folosi acest tip de energie în aceeași măsură. Trebuie să te adaptezi în funcție de capacitățile regiunii. Dacă energia geotermală nu este o opțiune, există alte surse de energie verde, cum ar fi biomasa sau ceea ce noi numim „energie din căldură reziduală“, cunoscută și sub numele de energie recuperată. În fapt, este căldura care provine din industrii, stațiile de tratare a apei sau din incinerarea deșeurilor. Fiecare oraș produce deșeuri, iar o mare parte dintre acestea sunt incinerate. Procesul de ardere generează o cantitate enormă de căldură, suficientă pentru a produce o parte semnificativă din necesarul de energie al unui oraș. De exemplu, în Paris, o mare parte din energia orașului provine din căldura reziduală produsă de incineratoarele de deșeuri. Aceasta este o sursă importantă de energie regenerabilă, care adesea trece neobservată.
Cred că această strategie de a produce energie prin arderea deșeurilor ar putea fi viabilă în multe regiuni din România...
Este întotdeauna o opțiune viabilă. Când planifici un proiect, trebuie să analizezi cu atenție zona locală. Nu poți pur și simplu să copiezi același proiect dintr-o regiune în alta. Trebuie să evaluezi ce resurse are fiecare zonă. Unele regiuni pot avea multe industrii de la care să extragă căldură, altele pot avea energie geotermală, acces mai ușor la biomasă sau la apa caldă a mării. Adaptarea sistemului de termoficare la caracteristicile locale este esențială. Construiești o rețea care trebuie să dureze 30, 50 de ani, așa că trebuie să fie proiectată în funcție de nevoile specifice ale regiunii.
Strategii adaptate
Dincolo de specificul regiunii, ce alți factori critici analizați pentru a vă asigura că proiectele sunt sustenabile și reziliente?
Întotdeauna trebuie să iei în considerare densitatea populației și caracteristicile clădirilor – fie că sunt case sau birouri – pentru că acestea influențează foarte mult viabilitatea economică a proiectului. Poziționarea geografică este, de asemenea, importantă, deoarece factori precum dealurile pot afecta infrastructura. Și, din păcate, uneori trebuie să iei în considerare și zonele administrative ale autorităților locale. Unele municipalități poate nu vor să utilizeze o rețea de termoficare construită de un oraș vecin, chiar dacă acest lucru ar fi în beneficiul cetățenilor. Ne confruntăm cu astfel de provocări politice în multe proiecte. Regiunea Parisului este un exemplu excelent, deoarece este foarte densă, cu multe zone administrative și multă competiție în ceea ce privește energia geotermală. Ce am învățat acolo este că cea mai bună rețea de termoficare nu este întotdeauna cea mai mare. Mai mare nu înseamnă întotdeauna mai bun. De aceea tot subliniez că rețeaua trebuie făcută astfel încât să asigure viabilitatea economică și tehnică pe termen lung. În trecut, multe dintre marile rețele de termoficare au fost construite cu scopul de a furniza căldură pentru cât mai mulți oameni posibil. Dar, uneori, este mai bine să ai mai multe rețele mici, interconectate, decât un sistem masiv. Asta facem acum în regiunea Parisului – există diferite rețele de termoficare cu surse de energie diferite, și ele pot exporta sau importa căldură una de la alta în funcție de sezon.
Așadar, cheia este să te gândești la viabilitatea pe termen lung?
Exact. Proiectele mai mici și eficiente permit mai multă atenție la detalii. Când încerci să reconstruiești sau să transformi o rețea masivă pentru a o face mai verde, este greu să intri în specific și pierzi mult din eficiență. Desigur, putem gestiona și proiecte mari. De exemplu, am ajutat Parisul cu rețeaua sa de termoficare, care este cea mai mare din Franța, și va sărbători 100 de ani în 2027. Am lucrat cu ei pentru a analiza și evalua sistemul, identificând schimbările necesare pentru a-l face mai sustenabil. Evoluția și transformarea lui sunt o provocare enormă. Am evaluat rețeaua de termoficare din Paris pentru a ne pregăti pentru următoarea concesiune, care va fi acordată în aproximativ trei sau patru ani. În Franța avem competiții deschise pentru companii mari care să opereze rețelele de termoficare pentru perioade fixe, de obicei 30 de ani. În prezent analizăm propunerile diferiților operatori și le oferim feedback pentru a-ș îmbunătăți ofertele. Este o sarcină uriașă.
Evaluare la sânge pentru binele cetățenilor
Cât durează de obicei un astfel de proces?
Întregul proces, de la analizarea ofertelor până la acordarea concesiunii, durează aproximativ doi ani. Este un dosar uriaș, cu mii de pagini ce conțin atât aspecte tehnice, cât și economice – nu poți să le separi. Am petrecut în jur de doi ani evaluând rețelele de termoficare din Paris și făcând recomandări. Acum va mai dura doi ani pentru a analiza ofertele și a selecta câștigătorul. Ulterior, urmează tranziția de la vechiul operator la noul operator, care va dura și ea ceva timp. Transformarea unui sistem existent este un proces complex și de durată.
Care a fost feedback-ul publicului despre acest proiect? Aici, în România, oamenii devin adesea nervoși sau critici când aud că poate dura doi ani doar pentru a analiza un proiect. Nu înțeleg întotdeauna de ce acest proces durează atât de mult.
Da, și au dreptate. Le înțeleg perfect frustrarea. Deși finanțarea acestor proiecte este în mare parte gestionată de sectorul privat, când vine vorba de evaluarea unei rețele sau de analizarea ofertelor de la operatori, acest aspect implică bani publici. Nu este la fel ca finanțarea din sectorul privat. Așadar, atunci când oamenii critică procesul că este lent, nu greșesc – costă foarte mult pentru a face totul cum trebuie. Dar obiectivul final este uriaș. Dacă ne grăbim și ceva nu merge bine, cetățenii sunt cei care vor suporta consecințele. Când acordăm o concesiune de servicii publice unui operator, practic creăm un contract legal între operator și cetățenii care vor folosi și vor plăti pentru energia din rețea.
Așadar, dacă noi, cetățenii, nu avem răbdare, ajungem să plătim mai târziu?
Exact. Dacă rețeaua nu este la fel de eficientă sau fiabilă cum ar fi putut fi, cetățenii vor ajunge să plătească mai mult pentru energie. Și, în cel mai rău caz, serviciul de furnizare s-ar putea să nu fie nici măcar atât de fiabil pe cât ar trebui să fie. Așadar, tot efortul care se depune în reconstrucția sau tranziția rețelelor de termoficare este, în cele din urmă, în beneficiul cetățenilor. Ei suportă costurile dacă se face greșit și se bucură de avantaje dacă se face corect. De aceea este atât de important, mai ales pentru administrația publică, să aloce timpul necesar pentru a se asigura că totul este făcut cum trebuie. Vorbim de milioane, chiar miliarde de euro, așa cum este și în cazul Parisului. Și toți acești bani vin din buzunarele cetățenilor. Așadar, dacă rețeaua nu este eficientă, banii lor sunt risipiți. Ce facem noi, și de ce suntem atât de mândri, este să protejăm interesul public. Ne asigurăm că cetățenii primesc cel mai bun serviciu la cel mai mic cost posibil. Dar ai nevoie de timp pentru a analiza rețelele de termoficare pentru că sunt sisteme extrem de complexe. Ar fi ușor să spunem: „Să predăm totul sectorului privat și să-l lăsăm să gestioneze problema“, dar cine ar suporta consecințele dacă lucrurile nu merg bine? Cetățenii. Deși operatorii privați nu sunt neapărat personajul rău, obiectivul lor principal este să facă profit. Odată ce rețeaua funcționează și ei câștigă bani, nu mai au un stimulent real să o îmbunătățească în continuare. Aici intervine administrația publică. Rolul ei este să apere interesul public, iar pentru asta are nevoie de experți ca noi care să-i ajute. De aceea durează atât de mult – pentru că trebuie să ne asigurăm că oamenii beneficiază de cel mai bun rezultat. Și am văzut rezultate, rezultate uriașe, în fiecare oraș pe care l-am ajutat.
„Combinarea rețelei de termoficare cu cea de răcire poate fi o soluție energetică foarte eficientă“
În această vară, și primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, a menționat posibilitatea de a introduce apă foarte rece în calorifere folosind rețeaua deja existentă, mai ales în perioadele de caniculă, iar oamenii au fost destul de surprinși deoarece nu sunt familiarizați cu acest concept. Ce presupune acest sistem, de fapt?
În timp ce termoficarea este esențială și reprezintă o mare parte din consumul de energie atât în România, cât și în Franța, rețelele de răcire devin din ce în ce mai importante. Cu toate acestea, sunt mult mai tehnice și mai dificile. Răcirea este necesară doar în anumite perioade ale anului, spre deosebire de încălzire, care este necesară destul de constant. De asemenea, răcirea prin rețele este mai dificilă deoarece este nevoie de o densitate mai mare de consumatori pentru a fi viabilă economic. Termoficarea poate deservi o gamă largă de consumatori, dar rețelele de răcire funcționează doar în zone cu densitate mare. De exemplu, în sudul Franței am ajutat autoritățile locale să construiască rețele care furnizează atât agent termic, cât și de răcire.
Așadar, funcționează mai bine în orașele mari?
Exact. Chiar și în orașele mari, trebuie să fie în zone specifice, cum ar fi cartierele centrale, cu multe birouri și consumatori, în general. Dacă se află într-o zonă rezidențială de la marginea orașului, chiar și unul mare, nu va funcționa. Centrele istorice ale orașelor nu sunt nici ele ideale pentru acest sistem. Este mai complicat, dar beneficiile sunt semnificative. Dacă toată lumea își instalează propriul sistem de răcire, eficiența este mult mai scăzută.
Reducerea consumului de energie vara
Mulți oameni din București se bazează pe sisteme individuale de aer condiționat, unele apartamente având chiar două sau trei unități, ceea ce, bineînțeles, duce la facturi de energie foarte mari pe timpul verii.
Exact. Pentru cei care folosesc sisteme individuale de răcire în case, cum ar fi aerul condiționat, costurile pot crește foarte mult. În Franța nu am adoptat încă pe deplin sistemele individuale de aer condiționat, dar cred că într-o zi o vom face. Rețelele urbane de răcire sunt mult mai eficiente decât sistemele individuale. Ele pot reduce consumul de energie pentru toată lumea, ceea ce se traduce în costuri mai mici atât pentru fiecare persoană, cât și pentru societate în ansamblu.
Așadar, rețelele urbane de răcire sunt mai eficiente?
Absolut. Unitățile individuale de aer condiționat agravează de fapt problema. În timp ce răcesc locuința, încălzesc atmosfera din exterior, contribuind astfel la problema generală. În plus, sunt pornite de obicei la orele de vârf, folosind cel mai puțin eficientă energie și cu cea mai mare amprentă de carbon. Deci afectează atât eficiența energetică, cât și mediul. Pe de altă parte, rețelele urbane de răcire folosesc în general mai puțină energie și pot reduce semnificativ emisiile de carbon. Dar, așa cum ați menționat, este esențial ca beneficiile unei astfel de rețele să fie comunicate clar locuitorilor și mai ales ca primul proiect de acest fel să fie foarte bine realizat. Dacă prima rețea urbană de răcire din România nu respectă promisiunile făcute cetățenilor, nu va mai exista o a doua sau a treia.
Corect, credibilitatea este esențială.
Da, și aici intervenim noi. Compania mea nu construiește rețelele, noi consiliem orașele pentru a ne asigura că proiectele sunt bine executate. Dacă reușiți să creați sinergii între rețelele de încălzire și cele de răcire, este și mai bine. Aceasta este direcția în care ne îndreptăm în Franța, unde ne propunem să integrăm ambele sisteme în mod eficient. Când încălzești apa pentru rețelele de termoficare, creezi frig ca produs secundar, iar când produci frig, extragi căldură. Așadar, poți genera simultan atât căldură, cât și frig.
Și poți folosi ambele sisteme în același timp?
Da, exact. Este foarte eficient să operezi ambele sisteme împreună. Desigur, anotimpul joacă un rol, deoarece răcirea este necesară vara, iar încălzirea iarna, dar dacă faci studiile necesare cu atenție, combinarea celor două poate oferi o soluție energetică foarte eficientă pentru un oraș.
Se încarcă comentariile...
