Forbes Editorial. Fericirea trece prin PIB

Politicienii din toată lumea au acum nevoie de un alt indicator al bunăstării populaţiei. Sau al fericirii, dacă vreţi. Economia fericirii.

Ştirea sfârştiului de an la nivel internaţional a fost creşterea accelerată a  indicilor bursieri din Europa de Vest, America şi Asia deopotrivă, luna decembrie marcând în cazul multora dintre acţiuni cea mai mare apreciere lunară din ultimii zece ani.

Practic, în 2010 indicele S&P al bursei americane a crescut cu 12,7%, FTSE (Londra) cu 10,8%, Dax (Frankfurt) cu 18,5%, iar Hang Seng (Hong Kong) cu 4,7%. Mai mulţi bani sunt acum investiţi în acţiuni decât în orice alt moment din ultimii patru ani.

Altfel spus, din punct de vedere bursier, criza s-a terminat; optimisul este cuvântul de ordine, iar indicii au revenit la nivelul dinaintea falimentului Lehman Brothers în urmă cu mai bine de doi ani. Ba, mai mult, chiar şi datele macroeconomice arată că economiile (par că) şi-au revenit, singurele ţări din Europa care nu respectă regula reveniriie fiind Grecia şi România.

În paralel, tot mai mulţi politicieni - de la preşedintele american Barack Obama şi primul ministru britanic David Cameron, până la preşedintele francez Nicholas Sarkozy - descoperă ceea ce unii economişti susţin de aproape jumătate de secol: PIB şi ceilalţi indicatori macroeconomici nu sunt suficienţi pentru a da încredere populaţiei şi, în ultimă instanţă, pentru a le cuceri voturile. Iar acel ceva de care au nevoie acum politicienii din toată lumea este un alt indicator al bunăstării populaţiei. Sau al fericirii, dacă vreţi. Economia fericirii. Dar nu este vorba de indicatori banali, precum cel determinat de Eurostat, pe baza unui chestionar, potrivit căruia danezii sunt cei mai fericiţi europeni, iar românii, alături de bulgari şi maghiari, cei mai nemulţumiţi de propria lor viaţă.

Există și alternative mai complexe. Conceptul de produs naţional al fericirii (gross national happiness - GNH) a fost pentru prima dată menţionat în 1972 de fostul rege al Bhutan-ului, Jigme Singye Wangchuck, care se folosea de această sintagmă pentru a construi o economie corelată cu cultura budistă. Rezultatele agregate obţinute pe baza chestionarului de peste 70 de pagini sunt acum folosite ca o componentă cheie a planului cincinal al guvernanţilor din Bhutan.

Tot prin anii '70 apărea conceptul denumit Paradoxul Easterlin, după numele profesorului Richard Easterlin, potrivit căruia banii aduc fericirea, dar cu anumite limite. Cu alte cuvinte, locuitorii unor ţări sunt cu atât mai fericiţi cu cât sunt mai bogaţi, dar dincolo de ţările cu venituri medii pe cap de locuitor, regula nu se mai respectă. Adică le trebuie ceva în plus după ce și-au satisfăcut nevoile de bază. Câteva decenii mai târziu, sociologul olandez Ruut Veenhoven lansa propriul său indicator - Happy Life Years, care combina fericirea (autodeclarată) cu speranţa de viaţă. Sau, mai recent, apărea Happy Planet Index, care combina speranţa de viaţă cu o componentă ecologică.

Preşedintele francez Nicholas Sarkozy a înfiinţat încă din 2008 o comisie care să măsoare performanţa economică şi progresul social, iar în primăvara acestui an vor apărea şi primele rezultate solicitate de administraţia Obama cu privire la modul cum îşi împart americanii timpul şi fericirea (ştiut fiind că munca întristează, iar socializarea binedispune, mai ales când ai şi ce să cheltui).

Într-un alt colţ al lumii, fericirea românilor se rezumă, aşa cum veţi vedea în articolele din această ediţie a Forbes România, la programele de divertisment de la televiziune în locul vacanţelor de acum doi-trei ani sau fuga prin magazine după cel mai mic preţ, mai ales când milioanele de români cu credite văd cum creşte pe lună ce trece ponderea ratelor la casă şi maşină în venitul disponibil. Măcar de ar ajunge şi ei să afle la ştiri despre creşteri de PIB... Pentru că atunci sigur va fi doar o chestiune de timp până când vreun politician se va arăta interesat să le măsoare fericirea.

Numărul 48 al revistei Forbes România este disponibil la chioşcuri începând de luni, 10 ianuarie 2011.