Creşterea consumului intern, alimentată de căpşunari

Ionuţ Morariu

Un studiu realizat de Banca Centrală Europeană (BCE) relevă faptul că sumele trimise acasă de către persoanele care muncesc în afara ţărilor de origine sunt destinate cu precădere consumului, şi mai puţin pentru investiţii.
În România, banii pe care muncitorii întorşi în ţară se gândesc să îi investească merg, cu precădere, către sectorul imobiliar. Studiul BCE nu oferă însă date concrete cu privire la sumele care intră în acest fel pe piaţa imobiliară autohtonă. Analiştii BCE se limitează la a oferi o informaţie empirică. Conform acestora, piaţa imobiliară românească înregistrează creşteri semnificative de preţuri pe timpul verii, perioadă în care cei care muncesc peste hotare se întorc temporar acasă.
Analiza efectuată de analiştii BCE arată că altruismul este principalul motiv pentru care cei care muncesc în afara propriei ţări îşi repatriază economiile. Trimit mai mulţi bani acasă în special muncitorii din ţările al căror Podus Intern Brut (PIB) este sensibil mai mic decât al ţărilor în care lucrează, fapt ce sugerează că motivaţia este una altruistă, spun specialiştii BCE.
Pe de altă parte, diferenţele dobânzilor bancare între ţara de origine şi cea în care muncesc nu constituie un factor care să influenţeze vizibil capitalul pe care muncitorii îl trimit acasă. De aceea, concluzia studiului BCE este că "investiţiile reprezintă un motiv slab, în cel mai bun caz, pentru trimiterea de bani în ţările de origine".
Un caz aparte îl reprezintă Egiptul. Muncitorii egipteni de peste graniţă investesc 54% din banii pe care îi aduc în ţară pentru a cumpăra locuinţe, dar şi terenuri.
Paradoxal, românii şi tunisienii aleg în mod similar ţările în care să-şi desfăşoare activitatea. Acest lucru este probat de faptul că muncitorii din aceste ţări sunt campionii zonei euro, 85% din banii pe care aceştia îi trimit acasă provenind din Uniunea Europeană. Interesant este şi faptul că analiştii BCE surprind legătura dintre gradul de pregătire al emigrantului şi sumele de bani pe care acesta le trimite în propria ţară. Cei care culeg căpşuni trimit, oarecum firesc, mai puţini bani acasă decât cei care lucrează în IT. De asemenea, costurile legate de transferul banilor influenţează dimensiunea sumelor repatriate. Cu cât aceste costuri sunt mai mici, cu atât mai mult este stimulat fenomenul trimiterii câştigurilor în ţara de origine. 2005 reprezintă anul de vârf al unui trend care a început în urmă cu 30 de ani. Sume din ce în ce mai mari de bani sunt trimise de emigranţi înapoi în ţările de origine. Anul trecut, dimensiunea oficială a sumelor pe care "căpşunarii" din toată lumea le-au repatriat au depăşit 232 miliarde de dolari, în condiţiile în care în 2003 ele se cifrau la aproximativ 91 miliarde de dolari.
Ultimele date ale BCE, valabile pentru 2005, arată că românii de peste graniţă ar fi trimis acasă ceva mai mult de 1,6 miliarde de dolari, bani care reprezintă 3,6% din PIB. Acestea sunt însă date oficiale. Chiar şi aşa, în ţări precum Bosnia sau Albania banii "căpşunarilor" de acolo reprezintă în statistici procente considerabile din PIB, respectiv 19,7% şi 17% din acest indicator.