Războinicii nopții. După operațiunea din Venezuela, forțele aeriene speciale ale SUA se pregătesc pentru un nou teatru de confruntare
0Operațiunea fulger prin care forțele speciale americane au intervenit în Venezuela a readus în prim-plan una dintre cele mai discrete și eficiente structuri ale armatei SUA: regimentul aerian de operațiuni speciale cunoscut sub numele de „Night Stalkers”. Piloții acestei unități de elită au asigurat controlul spațiului aerian în condiții extreme, traversând sisteme radar ostile, foc antiaerian și amenințări cu rachete portabile, pentru a transporta trupele de asalt către obiectiv.
Unitatea 106 de Operațiuni Speciale Aeriene este considerată coloana vertebrală a intervențiilor speciale americane, iar potrivit unor surse din mediul militar, experiența acumulată în America Latină ar putea fi valorificată într-un context mult mai sensibil: Orientul Mijlociu, inclusiv Iranul.
Robert O’Neill, fost membru al celebrului Seal Team Six, susține că piloții SOAR reprezintă un vârf absolut al aviației militare: profesioniști capabili să rezolve situații critice în ferestre de timp de câteva secunde. „Nu există o altă forță militară în lume care să aibă ceva comparabil”, afirmă acesta.
Tehnologie de ultimă generație și tactici adaptate războiului modern
Elicopterele Black Hawk și Chinook operate de unitatea 106 au fost modificate profund, fiind dotate cu rachete Hellfire, sisteme laser defensive și tehnologii acustice experimentale. În Venezuela, aceste sisteme ar fi fost decisive pentru neutralizarea amenințărilor venite din partea milițiilor înarmate cu rachete sol-aer de proveniență rusească, scrie The Sun.
Surse militare indică faptul că senzorii avansați și sistemele laser montate pe aeronave au reușit să deturneze rachete ghidate termic, evitând un scenariu similar dezastrului din Somalia, cunoscut sub numele de „Black Hawk Down”. În paralel, dronele americane au eliminat punctele de foc de la sol, iar unele unități ale armatei venezuelene ar fi fost scoase temporar din luptă prin utilizarea armelor acustice de mare putere.
Lecțiile trecutului și nașterea unei forțe de elită
Actuala structură a regimentului își are originea într-un eșec major al armatei americane: tentativa ratată din 1980 de salvare a diplomaților luați ostatici la ambasada SUA din Teheran. Atunci, lipsa unei componente aeriene specializate a compromis întreaga misiune.
Ca urmare, Pentagonul a investit miliarde de dolari într-o unitate aeriană dedicată exclusiv operațiunilor speciale, dotată cu aeronave capabile să zboare la joasă altitudine, pe întuneric total, între clădiri sau prin canioane montane. Piloții sunt selectați riguros, fiind obligați să combine instinctele unui pilot de vânătoare cu precizia zborului lent, aproape de sol.
Iranul, un scenariu mult mai complicat
Dacă Venezuela a reprezentat un test de viteză și surpriză, Iranul ar fi un teatru de operațiuni incomparabil mai dificil. Apărările antiaeriene sunt mult mai dense, infrastructura militară este adânc îngropată, iar liderii regimului se află în buncăre fortificate.
Profesorul Evan Ellis, de la US Army War College, avertizează că orice operațiune în Iran ar presupune un nivel de risc extrem. Totuși, potrivit experților militari, unitatea 106 rămâne una dintre puținele capabile să opereze în astfel de condiții, inclusiv prin infiltrări dinspre Kurdistan, folosind culoare montane greu accesibile.
La 45 de ani de la eșecul care i-a determinat crearea, „Night Stalkers” ar putea fi chemați din nou să intervină exact în regiunea care le-a definit existența. Într-un context geopolitic tot mai tensionat, rolul acestor „războinici ai nopții” ar putea deveni decisiv.
Se încarcă comentariile...
