Cine duce „greul” într-o companie și cum poate fi redusă epuizarea angajaților productivi

Ca manager poate fi frustrant să vezi că un procent redus dintre angajați duce greul sarcinilor și că aceleași câteva persoane sunt cele care generează ideile, soluțiile și efortul necesar pentru a aduce proiectele la bun sfârșit.

De cele mai multe ori „greul” dintr-o companie e dus de cel mult 10% din angajați

„Astfel, managerii constată, deseori cu regret, că distribuirea uniformă a sarcinilor și responsabilităților nu garantează și o distribuire uniformă a rezultatelor”, consideră specialiștii.

Potrivit acestora, acest fenomen generează provocări multiple:

• Suprasolicitarea oamenilor performanți – Managerii se confruntă cu epuizarea celor mai performanți angajați, căci aceștia preiau adesea sarcinile neîndeplinite ale colegilor.

• Scăderea nivelului de implicare – Dacă un angajat observă că doar o mică parte din echipă este activă și productivă, este posibil să-și piardă interesul și să considere că efortul său suplimentar ar fi în zadar.

• Alterarea coeziunii echipei – Această disproporție poate genera tensiuni și resentimente între colegi, deoarece cei care duc greul pot simți că alții nu contribuie în mod echitabil.

„Managerii care observă aceste dinamici sunt deseori nevoiți să își reconsidere abordarea. Acest fenomen poate părea haotic sau neechitabil, dar, de fapt, este un aspect natural observat în numeroase contexte”, susține Elena Badea, Managing Director, Valoria Business Solutions, precizând că una dintre teoriile care explică acest fenomen este cunoscută sub numele de Legea lui Price.

Doar 10 angajați din 100 duc greul unei companii

Legea lui Price spune că rădăcina pătrată a numărului de persoane dintr-o echipă sau organizație este responsabilă pentru aproximativ jumătate din activitatea sau productivitatea totală.

Spre exemplu, într-o organizație cu 100 de persoane, aproximativ 10 (rădăcina pătrată din 100) sunt cei care contribuie în mod semnificativ la atingerea obiectivelor și la rezultate. Restul sunt, în esență, contribuitori ocazionali sau cei care aduc aporturi minore la progresul general.

Legea lui Price poate avea numeroase beneficii atunci când este aplicată corect. Recunoașterea acestui principiu poate transforma modul în care sunt structurate echipele, cum se distribuie resursele și cum sunt recompensați cei mai performanți angajați.

Cum poți aplica, ca manager, acest principiu în mod eficient și echitabil? Iată câteva recomandări practice:

• Identifică top performerii – Folosește indicatori clari și evaluări periodice pentru a identifica acei membri ai echipei care au un impact major. Este important ca acest proces să fie transparent și bine definit pentru a evita interpretările subiective.

• Asigură-le suport și resurse – Ajută-i să-și mențină productivitatea fără a se epuiza. Oferă-le acces la resurse suplimentare, cum ar fi coaching, mentoring și formare continuă.

• Creează structuri de suport în echipe – Prin crearea de echipe unde cei mai performanți au roluri cheie, poți încuraja productivitatea generală și îmbunătăți coeziunea de grup.

În concluzie, Legea lui Price nu înseamnă că doar câțiva oameni ar trebui să fie responsabili pentru rezultatele echipei, ci că aceștia pot fi susținuți în mod special pentru a maximiza productivitatea întregii echipe.

Prin aplicarea atentă și echilibrată a acestei legi, organizațiile pot transforma potențialul productiv al fiecărui angajat și pot obține rezultate durabile și sustenabile.

În loc să aștepte o distribuție uniformă a efortului, aplicarea Legii lui Price le permite managerilor să direcționeze resursele către zonele de impact maxim și să creeze un mediu în care talentul și productivitatea sunt cultivate, recunoscute și răsplătite.

Astfel, organizațiile pot obține rezultate mai bune, consolidând în același timp un spirit de echipă bazat pe respect și recunoaștere a valorii aduse de fiecare membru.