Capcanele financiare cu care poate veni o locuință nouă: de la prize insuficiente la terase nefuncționale

O bucătărie cu prize insuficiente poate ajunge să coste proprietarul peste 2.000–3.000 de euro pentru refacerea instalațiilor, finisajelor și mobilierului. La fel, o terasă amplasată pe latură umbrită devine practic inutilizabilă, afectând calitatea vieții și valoarea locuinței. Sunt doar două exemple clare ale modului în care greșelile invizibile de design pot transforma o locuință într-un obiectiv financiar nefericit. „O locuință prost gândită costă mai mult în execuție, mai mult în exploatare și, în final, aduce mai puțină valoare utilizatorului”, declară, pentru Adevărul, arhitecta Cristina Costea.

Sursă foto: Shutterstock

„Una dintre cele mai întâlnite greșeli în proiectarea locuințelor noi este compartimentarea defectuoasă și fluxul nefuncțional între spații. Sunt frecvente cazurile în care bucătăria devine spațiu de trecere, baia este amplasată departe de dormitor, iar conexiunile dintre camere sunt lipsite de coerență funcțională. Astfel de alegeri nu doar că afectează confortul zilnic, dar și limitează adaptabilitatea locuinței în timp”, explică ea.

Instalații subdimensionate, probleme costisitoare

Conform spuselor sale, o altă problemă des întâlnită este proporționarea neadecvată a spațiilor interioare. „Vedem adesea dormitoare prea mici, băi înghesuite sau, invers, holuri supradimensionate care reduc suprafața utilă reală. Aceste dezechilibre provin adesea din presiunea de a optimiza randamentul pe metru pătrat, în paralel cu cererea pentru locuințe mai accesibile”, susține arhitecta.

În plus, opinează aceasta, sunt subestimate frecvent instalațiile tehnice: fie din dorința de a reduce costurile în faza de construcție, fie din lipsă de planificare detaliată. Traseele subdimensionate pentru instalațiile electrice, termice sau sanitare duc ulterior la improvizații costisitoare și disfuncționalități greu de corectat.

Din perspectiva sa, una dintre cele mai importante probleme este că proiectele rezidențiale sunt adesea gândite fragmentar, strict la nivelul unității locative, fie că vorbim de un apartament, fie de o casă. „Se neglijează astfel relațiile firești dintre spațiul construit și mediul natural, dintre intimitate și socializare, dintre interior și exterior”

Mobilare atipică și renovări inevitabile

„Compartimentarea greșită generează, în primul rând, costuri de mobilare atipică. Când camerele au forme neregulate sau ferestrele și ușile sunt amplasate ineficient, proprietarul este nevoit să apeleze la mobilier personalizat, care vine cu un preț mai ridicat și, adesea, compromisuri funcționale. În plus, astfel de spații sunt mai greu de reorganizat ulterior. Pe termen mediu, dacă locuința se dovedește nefuncțională în utilizare, apar inevitabil renovări costisitoare: recompartimentări, mutări de instalații, înlocuirea finisajelor. În unele cazuri, improvizațiile făcute pentru a corecta aceste deficiențe pot chiar agrava problemele inițiale”, continuă Cristina Costea.

Mai mult, adaugă ea, orientarea greșită a ansamblului sau apartamentului poate duce la un consum energetic crescut. De exemplu, suprafețele vitrate mari orientate spre sud sau vest, fără protecție solară, pot supraîncălzi spațiile vara, crescând costurile cu răcirea, iar lipsa expunerii la soare iarna poate duce la disconfort termic și necesar ridicat de încălzire.

„O locuință prost gândită este aceea care îți face viața mai grea în fiecare zi. Este un spațiu care nu sprijină nevoile și ritmul de zi cu zi al locuitorilor, ci dimpotrivă, îi obligă la compromisuri, improvizații și adaptări permanente. În loc ca spațiul să se plieze firesc pe modul de viață al celor care îl folosesc, aceștia sunt nevoiți să se acomodeze cu disfuncționalitățile sale. Din punct de vedere volumetric, disfuncționalitățile apar prin proporții dezechilibrate, camere prea înguste sau colțuri inaccesibile, care împiedică o mobilare coerentă”, mărturisește arhitecta.

Orientare greșită, facturi mai mari

De altfel, orientarea greșită a spațiilor principale, cum ar fi livingul sau dormitoarele, poate duce la disconfort termic și vizual. „Spații reci și întunecate, care nu beneficiază de soare atunci când e nevoie sau, din contră, devin supraîncălzite în orele nepotrivite. Terasele amplasate pe laturi umbrite, de exemplu, devin nefuncționale, iar acest lucru afectează direct calitatea vieții”, relevă Cristina Costea.

În același timp, iluminarea naturală insuficientă face ca interiorul să pară permanent tern, neprimitor și dependent de iluminat artificial chiar și în timpul zilei, adaugă specialista. „Aceasta nu este doar o problemă funcțională, ci și una cu impact psihologic real asupra stării de bine a locatarilor. În privința accesibilității, o locuință prost gândită poate avea scări abrupte, trasee inconsecvente între funcțiuni sau lipsa unor dotări minime necesare mobilității universale”, completează aceasta.

Astfel, locuința devine nepractică sau chiar inutilizabilă pentru familii cu copii mici, vârstnici sau persoane cu dizabilități, afectând inclusiv valoarea ei în timp.

„Nu în ultimul rând, raportul cu exteriorul este esențial: o locuință corect amplasată și proporționată trebuie să țină cont de relația cu vecinătățile, de deschiderile necesare pentru lumină și ventilație naturală, precum și de integrarea spațiilor comune într-o logică coerentă a ansamblului. Un peisaj exterior bine tratat, aerisit și atent gândit completează ideea de „acasă” și contribuie decisiv la calitatea locuirii”, mai zice ea.

Cele mai costisitoare intervenții sunt cele care implică recompartimentarea interioară, declară Cristina Costea. Mai precis, atunci când camerele sunt prea mici sau prea mari, circulațiile sunt incoerente, lipsesc spațiile de depozitare sau ferestrele sunt prost poziționate, proprietarii ajung să spargă pereți, să refacă trasee electrice sau să schimbe complet layoutul funcțional.

„Atunci când modifici un proiect existent din cauza unor disfuncționalități spațiale, nu poți interveni punctual: e nevoie de o abordare holistică, care să țină cont de întregul ansamblu: relațiile funcționale dintre spații, traseele de instalații și impactul asupra structurii clădirii. În astfel de cazuri, intervențiile ajung să coste mai mult decât dacă ai proiecta totul de la zero, iar disconfortul generat e greu de compensat”, continuă arhitecta.

Chiar și fără o pregătire tehnică, consideră Cristina Costea, un viitor proprietar poate evalua un plan dacă pornește de la propria experiență de locuire. „Primul pas este să observe cum folosește actualul spațiu: ce funcționează bine, ce generează disconfort, unde apar blocaje sau compromisuri. Acest exercițiu personal ajută la identificarea nevoilor reale și la compararea lor cu planul propus. Un criteriu cheie este circulația firească între spații: poți ajunge ușor dintr-o zonă în alta, fără trasee ocolitoare? Este bucătăria amplasată practic față de intrare? Holurile sunt proporționale sau ocupă excesiv din suprafață? Un alt reper important este dimensiunea efectivă a spațiilor, în raport cu mobilierul și stilul de viață: încape un pat matrimonial cu noptiere în dormitor? Ai loc să deschizi ușa dulapului? În bucătărie e suficient spațiu pentru o masă de familie?

Este esențial și raportul între funcțiuni: există suficiente spații de depozitare? Câte băi sunt comparativ cu numărul de dormitoare? Holurile sau casa scării nu ar trebui să fie mai generoase decât camerele de locuit”, spune aceasta.

Toate aceste întrebări pot fi un ghid bun pentru a înțelege dacă o locuință „se leagă” în mod practic. Iar dacă apar îndoieli, apelarea la consultanță de specialitate: un arhitect, un inginer sau un expert tehnic - este o investiție mică în comparație cu costurile mari ale unei decizii greșite.

Reguli simple pe care le poți urma, astfel încât să nu ajungă să plătești scump greșelile „invizibile” de design

Raportarea la propria experiență de locuire este un prim pas esențial în înțelegerea spațiului necesar și a disfuncționalităților existente. 

„Cea mai importantă regulă este să nu te bazezi doar pe planurile sau randările frumoase din broșurile de vânzare. Acestea pot ascunde lipsuri esențiale de funcționalitate sau detalii tehnice problematice. Înainte de a semna un contract de achiziție, este recomandat ca viitorul proprietar să apeleze la consultanță de specialitate: un arhitect sau un expert tehnic care poate face o evaluare vizuală a spațiului, a instalațiilor și a potențialelor riscuri ascunse”, spune specialista.

O astfel de expertiză nu doar că poate identifica probleme precum circulații ineficiente, lipsa depozitărilor sau greșeli de orientare, ci poate oferi și soluții concrete pentru îmbunătățirea spațiului, înainte ca acesta să devină o sursă de costuri suplimentare.

În plus, e util ca orice cumpărător să-și antreneze gândirea critică atunci când vizitează o locuință: să observe cum cade lumina naturală, cum se simte spațiul în raport cu mobilierul, dacă există intimitate față de vecini și dacă locuința răspunde cu adevărat modului său de viață, potrivit recomandărilor sale.

În cazul locuințelor vechi, este esențial să fie verificate starea instalațiilor și a finisajelor, dar mai ales integritatea structurală: pot exista infiltrații, degradări ale betonului sau tâmplăriei, igrasie, fisuri active în pereți sau tavane. De asemenea, trebuie urmărit dacă apartamentul este într-un bloc expertizat seismic, dacă a suferit modificări interioare care afectează pereții structurali și dacă instalațiile au fost refăcute profesionist sau doar „cosmetizate”.

La locuințele noi, riscurile sunt diferite: aici, pericolele pot veni din proiectarea prea standardizată, materiale de construcție de calitate slabă sau instalații subdimensionate. În acest caz, e important să se verifice cu atenție calitatea execuției, finisajele, grosimea pereților și structura de compartimentare, dar și dacă dezvoltatorul oferă planuri tehnice reale, nu doar variante de prezentare.

„Micile detalii „invizibile” de design sau execuție pot deveni, în timp, cele mai costisitoare. Prevenirea lor începe cu întrebările potrivite și cu sfatul unui profesionist, înainte de a cumpăra, nu după,” conchide Cristina Costea.