Asociaţia pentru Energie Eoliană îi dă replica lui Nica: investiţiile nu se recuperează în doi ani, ci în zece. La nuclear se ajunge la 40 de ani

Cea mai mare parte a proiectelor din energia regenerabilă din România se concentrează pe eolian

Investiţiile în energia eoliană se recuperează în 9-10 ani, nu în doi ani aşa cum a prezentat Dan Nica, ministrul Comunicaţiilor, potrivit unui comunicat al Asociaţia Română pentru Energie Eoliană (RWEA).

„În realitate, o astfel de investiţie se amortizează în 9-10 ani, dat fiind că rata internă de rentabilitate (RIR)) de maxim 11% este stabilită de către autorităţile române şi aprobată de Comisia Europeană.  Acest nivel al RIR este monitorizat anual şi ţinut sub control de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)”, se arată în comunicat.

Nica a spus că România are cel mai necompetitiv preţ la energie „din cauza şmecheriei cu certificatele verzi”. „România este singura ţară în care s-a făcut o asemenea prostie, să dai 160 euro pe megawatt când începe să bată vântul, dar în acelaşi timp se opresc toate termocentralele, ca să intre energia de la eoliene în sistem. Şi astfel s-a ajuns la o recuperare a investiţiilor în numai doi ani", a spus el duminică, la emisiunea „După 20 de ani”.

ANRE a găsit supracompensare

Ce nu precizează RWEA este că ANRE a descoperit că schema de certificate verzi supracompensează investitorii, inclusiv pe cei din eolian. ANRE a propus scăderea numărului de certificate de la 6 la 3 în sectorul fotovoltaic, de la 3 la 2,3 pentru energia produsă în microhidrocentrale cu o capacitate instalată sub 10 MW. Pentru eolian se recomandă scăderea de la 2 certificate la 1,5 pentru proiectele noi şi la 1,3 pentru turbinele second hand.

40 de ani pentru o centrală nucleară

De asemenea, pe când investiţiile în eolian se recuperează în 9-10 ani, o investiţie de mare amploare, precum hidrocentrala de la Tarniţa sau o termocentrală nouă pe cărbune, se recuperează în 15-20 de ani. Pentru nuclear, se ajunge şi la 40 de ani. În fapt, costurile de un miliard de euro în cazul Tarniţa şi 6,5 miliarde de euro pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sunt printre motivele pentru care investitorii nu se îngrămădesc la aceste proiecte.