Fiindcă, dincolo de semnalul pe care îl transmiţi, te poţi pune şi pe tine şi pe ceilalţi în situaţii jenante, pentru care responsabilitatea îţi revine în întregime, de cele mai multe ori. Nu toţi au săli de aşteptare în care să te instaleze, sau nu toate sunt disponibile în orice moment. Să încurci lumea pe un scaun incomod pe la secretariat nu e o imagine tocmai plăcută, nici pentru tine şi nici pentru ceilalţi. Pe secretară o enervează să fie unul pe acolo care ascultă tot ce vorbeşte ea la telefon, mai ales când are ceva foarte important de discutat despre planurile de weekend.

Apoi, să dai nas în nas cu concurentul tău care tocmai iese de la întâlnire, la care evident că a discutat despre aceeaşi licitaţie la care participi şi tu, despre acelaşi proiect pentru care ai venit să-l convingi, să fii sigur că-l enervează şi pe directorul cu care te întâlneşti! El a avut grijă să termine întâlnirea precedentă cu concurentul tău cu 10 minute înainte, tocmai ca să nu vă intersectaţi, numai că tu i-ai făcut o surpriză şi ai venit cu 15 mai devreme...  

Sau la firma de recrutare care tocmai a angajat o asistentă nouă, dar a uitat să-i spună să nu pună întâlniri cu angajaţi de la aceeaşi firmă una după alta. Or, se ştie bine, orice asistentă de HR pune întâlnirile cu oameni care se cunosc între ei exact una după alta! Ca să se poată saluta în lift, pe hol, să mai schimbe câteva cuvinte, să afle noutăţile…

PS: Mulţi recrutori notează sistematic, pentru toţi candidaţii, ora exactă la care au ajuns. Consideră că poate fi o informaţie relevantă, mai ales când vezi acelaşi om de mai multe ori.