Nu din cine ştie ce necesităţi programatice, nu fiindcă genul nu ar fi reprezentat pe afişul Teatrului (cum e reprezentat e altă discuţie, deloc plăcută), nu deoarece ar fi vorba de un text de ultimă oră în absenţa căruia stagiunea ce se apropie de final nu ar avea sarea şi piperul dorite. Nici vorbă.

Teatrul avea alte intenţii, alte planuri, pentru concretizarea cărora încheiase -zice-se- un contract  ferm cu un preţuit şi de multă lume dorit regizor bucureştean. Contractul nu o fi fost suficient de ferm sau doritul nu a putut să îl onoreze. În consecinţă, a apărut un gol de producţie pe care a fost solicitată să îl “umple” Diana Lupescu. 

Ea a propus Teatrului Sărbători fericite, un text pe care îl cunoştea bine din spectacolul de acum zece ani şi mai bine de la Teatrul “Nottara”, montat de Dinu Cernescu, spectacol în care a şi jucat şi la care a şi făcut asistenţă de regie şi pe care a vrut să îl monteze în stilul ei propriu, dar între limitele vodevilului tradiţional.

Propunerea a  fost acceptată repede, ceea ce ar mai fi fost cum ar mai fi fost deoarece, oricât ar strâmba din nas critica, atunci când vine vorba despre genul bulevardier genul e indiferent la rezervele acesteia. Ba câteodată chiar îi ia peste picior, campion în domeniu fiind Jean Anouilh, în ultima parte a creaţiei sale. Bulevardierul place, publicul îl doreşte, dovadă că la vodevilurile mai vechi sau mai noi sălile nu sunt niciodată goale. Iar Sărbători fericite e un text generos pentru actori, bine scris, riguros ţinut în frâu de dramaturgul expert în râs, în comicul de situaţie şi de replică, dar şi în tehnica finalului croit aidoma începutului.

Diana Lupescu a căzut, din păcate, în greşeala de a accepta ca în distribuţie să figureze nu doar actori cu o anume experienţă în gen (Daniel Vulcu, Elvira Platon-Rîmbu, Corina Cernea, Mirela Lupu), ci şi interpreţi care, din varii motive, nu au prea fost distribuiţi în vremea din urmă (Denisa Vlad, Anca Sigmirean sau Ion Ruscuţ) ori care se află la primii paşi în profesie (Andrei  Gliga).Or, vodevilul fără actori-brici, antrenaţi, vii e de neimaginat.

Interpreţii din prima categorie, îndeosebi Daniel Vulcu şi Elvira Platon-Rîmbu, nu au prea ascultat-o pe regizoare, s-au gândit să profite de montare şi să ne ofere recitaluri sau micro-recitaluri, pe alocuri trase de păr, alteori în dispreţul bunului gust ori chiar al bunului simţ teatral. Cei mai mulţi dintre actorii din cea de-a doua categorie fie că nu şi-au putut depăşi inhibiţiile, fie că pur şi simplu nu sunt făcuţi pentru genul în cauză.

Prima parte a spectacolului curge leneş, iar, de la un moment dat încolo, îşi pierde din interes, lâncezeşte de-a binelea, cu oricâte strâmbături ar încerca să ne copleşeacă Daniel Vulcu. Cea de-a doua e zgomotoasă, prea zgomotoasă, dezordonată, căzută pradă dorinţei acaparatoare de succes a Elvirei Platon-Rîmbu.

În primele zile ale stagiunii, Teatrul “Regina Maria” din Oradea i-a arătat publicului său tot mai numeros de altfel (ceea ce e bine) un defel izbutit spectacol cu Opt femei (ceea ce e rău). În lunile de final ale stagiunii vedem o montare nu chiar foarte izbutită cu Sărbători fericite. Un indiciu că şi despre stagiune, nu doar despre textul lui Jean Poiret, se va putea spune că s-a cam sfârşit precum a început. Ceea ce nici motiv de sărbătoare, dar nici de fericire nu e.

Teatrul Regina Maria din Oradea- SĂRBĂTORI FERICITE de Jean Poiret; Tradaptarea: Petre Bokor; Regia: Diana Lupescu; Scenografia: Vioara Bara; Cu: Daniel Vulcu, Denisa Vlad; Corina Cernea; Anca Sigmirean, Mirela Lupu, Ion Ruscuţ, Elvira Platon-Rîmbu; Data premierei: 26 aprilie 2014