Cu studii de drept, Miguel Gane a început să scrie şi să publice poezie în „paginile“ blogului său personal, descoperit repede de cititorii surprinşi de virtuţile artei sale poetice consonante cu universul lumii contemporane, versuri capabile să fie repede memorate şi recitate, ca şi când ar fi exprimat cu o sinceritate tulburătoare propriul zbucium sufletesc şi propria meditaţie, întristare, exclamare fericită şi speranţă ale lectorului. Aşa a ajuns să fie repede descoperit şi editat cu o excepţională intuiţie de către unul dintre, dacă nu cel mai mare holding editorial din lume, Penguin Random House Grupo Editorial, care l-a şi îmbrăţişat şi tipărit, aşa cum ziceam, în cele 60.000 de exemplare, în primul volum editat, difuzat şi prezentat apoi în Mexic, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Paraguay, Bolivia, Guatemala şi El Salvador, cum s-a întâmplat – sper să nu exagerez când spun asta – cu Gabriel Garcia Marquez.

Lansarea editorială a lui Miguel Gane a avut loc, fireşte, în lumea cititorilor de toate categoriile şi neapărat a generaţiilor tinere, un eveniment semnificativ surprinzător, exploziv pentru – cum mai ziceam – geografia limbii spaniole.

Fiicele mele, amândouă jurnaliste, l-au descoperit în lecturile lor pe internet, l-au abordat şi, la rugămintea mea, fiind curios să aflu tot ce se putea afla despre biografia şi debutul său, m-au pus în legătură cu el, făcându-mă să descopăr, la rândul meu, telefonându-i, că vorbeşte perfect româneşte! Poetul cel mai citit, tipărit şi difuzat în universul spaniol şi care a cucerit limba spaniolă este român şi locuieşte de la 9 ani la Madrid împreună cu părinţii săi, părinţii veniţi în Spaniaîn căutarea unui viitor mai luminos“, pentru ca el, Miguel Gane, să se-ntoarcă în fiecare vară, câteva săptămâni, două sau trei, la bunicii din vestitul sat dâmboviţean Lereşti,cel mai frumos loc de pe lume“, cum spune el.

Poetul Miguel Gane este astfel născut cu numele Mihai Gane, din satul pomenit, numele de familie Gane neavând nicio legătură cu numele scriitorului moldovean Gane, autorului fermecătoarei cărţi „Trecute vieţi de doamne şi domniţe“.

În discuţiile ce au urmat cu poetul Miguel Gane, am aflat că, pentru el, limba spaniolă a devenit o „limbă maternă“ şi gândeşte în spaniolă şi scrie sub imperiul acestei limbi şi numai în această limbă este şi se simte poet, deşi, pentru el şi pentru părinţii lui, locuind în Spania, limba română e cel mai firesc mijloc de comunicare.

Aceste convorbiri telefonice cu Miguel Gane au fost, de asemenea, urmate de primirea celor două volume de poezie „Con tal de verte volar“ şi „Ahora que ya bailas“ tipărite de celebra casă Penguin Random House Grupo Editorial şi de răspunsul la rugămintea mea de a-mi trimite, la alegerea lui, tradusă de el, o poezie semnificativă pentru „fenomenul“ Miguel Gane.

Iată această poezie pe care am şi publicat-o în recentul număr al revistei Clipa, cu salutul firesc, menţionând acum că el ştie că nu-şi poate traduce şi nu poate fi, oricât ar vrea, un traducător bun al versurilor sale gândite şi scrise în limba spaniolă:

„1718

Chiar dacă nu pot să te ating
sau să vedem filme împreună.

În ciuda acestei distanţe nedorite,
care mă face să vreau
să urc într-un avion
în fiecare clipă când mă gândesc la tine.
Chiar dacă am pozele tale
şi cu ele pot să mai trec peste câteva zile.
Chiar dacă nu pot să îţi citesc
toate cărţile pe care le doresc.
Deşi îmi este frig în primăvară,
chiar dacă mă întreabă
lumea despre tine
şi pe faţa mea se aşează un dor,
deşi cămăşile mele
nu mai au mirosul tău,
nici hainele tale nu mai sunt pierdute
pe parchetul meu.
Chiar dacă vinul nu este pentru doi,
chiar şi atunci când vreau să ne pierdem
prin Madrid,
deşi îţi ştiu mărimea exactă la orice
aluniţă de pe spate
şi mor de poftă, pe zi ce trece, să-ţi mai
descopăr ceva nou.
Deşi aş vrea să îţi muşc urechea
şi să îţi spun lucruri interzise.
Deşi exista un vreau cât un munte,
şi un nu pot zboară, din ce în ce,
prin vânt,
în ciuda tuturor acestor lucruri,
1718 kilometri nu mi-au fost, niciodată,
atât de aproape.

Ne-a trimis, apoi, cu o scrisoare pe care o reproduc, câteva poezii dintre cele care vor face parte din noul volum de versuri publicat de Penguin Random House Grupo Editorial pentru care a obţinut agrementul ca ele să fie tipărite în traducere românească în pagina pe care i-o dedicăm în revista Clipa, în numărul următor din septembrie.

Poetul Miguel Gane, aflat astăzi sub egida severă, exigentă şi inspirată a lui Penguin Random House Grupo Editorial, nu este cunoscut la Bucureşti, nu este cunoscut de scriitorii români şi, deşi, după opinia mea, poezia lui ne invită să fim mândri de ea.

De curând, poetul Miguel Gane a fost, la recomandarea mea, o zi la Râmnic, invitat de către Înalt PreaSfinţia Sa dr. Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, cunoscător al limbii spaniole, care a şi citit versurile trimise pentru revista Clipa şi i-a acordat, cu bucuria descoperirii poetului, „Crucea Râmnicului“!