Poetul Traian T. Coşovei a murit

Poetul Traian T. Coşovei a murit

Poetul Traian T. Coşovei FOTO Mediafax

Traian T. Coşovei a murit, miercuri, la vârsta de 59 de ani. Poetul „era bolnav, dar suferinţa nu i-a fost atât de îndelungată”, a declarat Florin Iaru.

Ştiri pe aceeaşi temă

Poetul Traian T. Coşovei a murit miercuri dimineaţă, la vârsta de 59 de ani, din cauza unor probleme medicale, a declarat Dan Mircea Cipariu, preşedintele secţiei de poezie a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bucureşti, informează Mediafax. Coşovei s-a stins din viaţă la Spitalul de nefrologie „Dr. Carol Davila” din Capitală. El va fi înmormântat sâmbătă, la ora 13:00, cel mai probabil în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor.

Membru al Uniunii Scriitorilor, poetul a aparţinut generaţiei literare a anilor '80. Coşovei a luat parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu

Împreună cu poeţii Florin Iaru, Ion Stratan şi Mircea Cărtărescu au creat primul nucleu elitist al Generaţiei ‘80 (Generaţia în blugi).

„Era o fire tinerească, viaţa i-a făcut o mare nedreptate că a murit atât de tânăr.  Avea plăcerea de a comunica, de a se juca, era simpatic foc. Parcă mi-ar fi murit un prieten apropiat”, a mărturisit criticul literar Alex Ştefănescu, pentru adevarul.ro.

„Se remarca prin inventivitate, exuberanţă, prin umor fin şi printr-o plăcere de a se juca.”

 

Alex Ştefănescu, amintiri cu Traian T. Coşovei

„Ţin minte că ne-am întâlnit odată când trecea coloana oficilă cu Ceauşescu. Mi-a zis îngrijorat: «Aveţi vreo armă la dvs.?» Şi eu zic: «NU!». Atunci el zice: «Păcat!»”

„Mi-aduc aminte că am fost odată la o şedinţă a Cenaclului de Luni, unde am fost primit cu simpatie, deşi eram cu 10 ani mai în vârstă decât ei, care erau studenţi pe vremea aceea. Apoi ne-am dus la un restaurant. Lângă mine s-au aşezat Traian Coşovei şi Ion Stratan, făceau un fel de dueluri de ironii şi jocuri de cuvinte, un fel de beţie de râs. Era un fel de dezmăţ al râsului. Se îmbătau cu umor. Am intrat şi eu în jocul lor şi Traian, la un moment dat, a întrerupt acest moment şi a zis «Ce-ar fi să-l adoptăm şi pe Ştefănescu, e al nostru!»”, rememorează criticul literar.

Poetul Florin Iaru îşi aminteşte de Traian T. Coşovei - cel cu privirea melacolică, livrescă, proaspătă„Ne ştim de peste 40 de ani, am făcut armata împreună, facultatea, am creat împreună. Este unul dintre cei care a schimbat faţa poeziei din România, a declarat poetul Florin Iaru, pentru adevarul.ro.

Bogdan O. Popescu, medic neurolog şi poet care a lucrat cu răposatul Traian T. Coşovei, spune că este extrem de trist de pierderea unui mare poet. „Maestrul a făcut ceea ce puţini scriitori consacraţi fac: a lucrat cu cei din generaţia mai tânără”, a mărturisit Popescu.


Coşovei: Cărţile sunt hărţi ale iubirilor mele

„Eu scriu doar ca să-mi amintesc. Poezia mea e un jurnal de memorii retrăite. Îmi place să-mi recitesc din când în când cărtile, ocazie cu care mi-am dat seama că aproape tot scrisul meu este legat de femeile care mi-au apărut miraculos în viaţă: cutare poem l-am scris după despărţirea de Ioana, altul cand m-am îndragostit de Flavia. Cărţile sunt, de fapt, hărţi ale iubirilor mele. Fără ele, aş rătăci, as ajunge în cu totul altă parte, pe un alt continent”, declara poetul Traian T. Coşovei, într-un interviu acordat în urmă cu nouă ani revistei „Formula AS”.


Cei patru autori, în 1981: Ion Stratan, Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi Mircea Cărtărescu

PROFIL

Poetul Traian T. Coşovei, născut pe 28 noiembrie 1954, în Bucureşti, a aparţinut generaţiei literare optzeciste.

A absolvit Facultatea de Filologie (secţia română-engleză) în 1978, cu o lucrare despre Beat Generation, poezie americană contemporană. De asemenea, Traian T. Coşovei a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, se arată pe site-ul humanitas.ro.

A debutat în presa literară în 1978, în revista România Literară, iar debutul editorial a avut loc în 1979, la Cartea Românească. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1980.

Începând din 1996 a lucrat la Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) din Bucureşti, Departamentul Relaţii Publice, şi la publicaţia Museion, înfiinţată de el şi editată de MNLR. În anul 2002 a înfiinţat Cenaclul "La formarea ideilor", cenaclu exclusiv de proză. În 2002 a participat ca redactor pentru limba engleză la realizarea CD-ului Mihai Eminescu. În 2003 a devenit coordonator editorial al site-ului www.calendarnichita.ro, dedicat Anului Nichita Stănescu. Din 1998 a iniţiat la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti "Institutul de glasuri" (prelecţiuni în spiritul junimist) - acţiune ce reuneşte personalităţi marcante ale culturii române contemporane.

Printre cărţile publicate se numără "Ninsoarea electrică" (editura Cartea Românească, 1979) "1, 2, 3 SAU..." (editura Albatros, 1980), "Cruciada întreruptă" (editura Cartea Românească, 1982), "Aer cu diamante - împreună cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan (editura Litera, 1982), "Poemele siameze", (editura Albatros, 1983), "În aşteptarea cometei" (editura Cartea Românească, 1986), "Rondul de noapte" (editura Militară, 1987), "Pornind de la un vers (critică literară)" (editura Eminescu, 1990), "Bătrâneţile unui băiat cuminte" (editura Pontica, 1994), "Mickey Mouse e mort" (editura Cartea Românească, 1994), "Percheziţionarea îngerilor" (editura Crater, 1998), "Lumină de la frigider" (editura Cartea Românească, 1998), "Bună dimineaţa, Vietnam!" (editura Călăuza, 1999), "Hotel Urmuz (critică literară)" (editura Călăuza, 2000), "Mahalaua de azi pe mâine" - împreună cu Dan Mircea Cipariu - (editura Vinea, 2000), "Les annees folles du socialisme" - împreună cu Ştefania Coşovei - (Asociaţia Scriitorilor & editura Eminescu, 2000), "Pisica neagră, pisica moartă" - împreună cu Bogdan O. Popescu - (editura Crater, 2001), "Institutul de glasuri" (editura Cartea Românească, 2002), "Vânătoarea pe capete" (editura Libra, 2002), "Greva căpşunelor" (editura Libra 2004), "La formarea ideilor" (editura Contemporanul Ideea Europeană, critică literară, 2005), "Băutorii de absint", antologie de poezie - împreună cu Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop - (editura Paralela 45, 2007), "Motocicliştii spaţiali" - împreună cu Ioana Mănescu - (editura Tracus Arte, 2008), "Poeţii marilor oraşe", critică literară (editura MNLR, 2008), "Aerostate plângând" (editura Tracus Arte, 2010).

Traian T. Coşovei a obţinut premiul Uniunii Scriitorilor, în 1979, premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 1994, pentru volumul "Bătrâneţile unui băiat cuminte", marele premiu "Ion Vinea", în 1996, premiul Academiei "Carpatica", în 1996, premiul Academiei Române pentru poezie, în 1996, premiul internaţional "Nichita Stănescu", în 2000, şi titlul de Autorul anului 2002 - acordat de APLER pentru volumul de poezie "Vânătoarea pe capete".

De asemenea, Traian T. Coşovei a fost distins cu Ordinul "Meritul Cultural" în gradul de Ofiţer, în 2004, şi a obţinut premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, pentru volumul de poezie "Greva căpşunelor", premiul pentru jurnalism literar al revistei Tomis, în 2005, şi premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, pentru volumul de critică literară "Poeţii marilor oraşe", în 2008.

citeste totul despre: