Reiau aici lista făcută în vara anului trecut a 33 de autori care sunt „crema cremei“ din „literatura populară“ a epocii comuniste (1954, anul în care apare primul roman SF românesc postbelic, „Drum printre aştri“ – 1989, cu puţine „excursuri“ post-Revoluţie), exact aşa cum am conceput-o la acea vreme, cu minime adăugiri strict necesare, chiar dacă, în mod evident, fiecare dintre aceste nume ar merita multe alte cuvinte de dezvoltare, dacă nu chiar câte un articol separat. Am considerat totuşi necesar să completez, la fiecare autor, cu câte o scurtă listă de cărţi esenţiale (romane sau culegerile ori antologiile de proză scurtă care constituie ediţii de referinţă), ca „recomandări de lectură“. Nu am încărcat-o însă cu detalii bibliografice complete, decât, în principal, la titlurile care au o ediţie unică, nemaifiind reeditate. În cazul celor care s-au bucurat de numeroase reeditări, cel mult am specificat anul primei apariţii (al „ediţiei princeps“), deşi – cum multe au suportat diverse rescrieri sau reintegrări în cicluri, cazul „Cireşarilor“ – mai degrabă ar trebui căutată ultima ediţie publicată în timpul vieţii autorului.

Citeşte şi (textele apărute până acum în această rubrică):

SPRE-UN ALT CANON Metamorfozele lui Mircea Cărtărescu

SPRE-UN ALT CANON Dan Stanca, un fantast care-i contrapartea spirituală a lui Mircea Cărtărescu

SPRE-UN ALT CANON 22 de figuri esenţiale ale underground-ului artistic din vremea comunistă

Listă de autori români de SF (dar şi de literatură populară, în toate genurile) importanţi, care au operă şi ale căror cărţi merită să fie căutate şi citite

1. George Anania (SF, aventuri istorice) – e vorba de cuplul Romulus Bărbulescu & George Anania, dar fiecare are şi cărţi separate

Titluri-cheie: Doando (1965), Ferma oamenilor de piatră (1969), Paralela-enigmă (1973), toate trei împreună cu Romulus Bărbulescu; Corsarul de fier (2 vol., Tineretului, 1966, col. „Clubul temerarilor“, nr. 2-3; despre Francis Drake)

2. Costache Anton (autor mainstream, dar cu câteva romane pentru tineret foarte bune)

Titluri-cheie: Seri albastre (1960), Vacanţa (Ion Creangă, 1981; ed. a II-a: IC, 1988, col. „Biblioteca pentru toţi copiii“)

Citeşte şi: „Melancolia“ cărtăresciană sau despre insuportabila singurătate a fiinţei – despre cartea „Melancolia“, în care Mircea Cărtărescu recuperează afectiv-nostalgic titlul „Seri albastre“ al lui Costache Anton

3. Aurel Antonie (chiar dacă autor optzecist mainstream, are unele tangenţe cu genul SF/speculativ/(umor) absurd, mai ales în primul volum, „Mozaicul“; e cazul multora, dar, cum aici textele sunt de domeniul excelenţei, merită şi trebuie inclus)

Titluri-cheie: Mozaicul (ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1983; povestiri), Scrisoare către animalele mici (SR, 1986; roman), Cenuşa (Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi“, 2006; roman), Castelul (EFCB, 2012; roman)

4. Horia Aramă (volume de proză scurtă SF, în ultimii ani şi autor al unor volume teoretice despre utopie)

Titluri-cheie: Moartea păsării-săgeată (Tineretului, 1966, col. SF; povestiri), Cosmonautul cel trist (Tineretului, 1967, col. SF; povestiri), Ţărmul interzis (Albatros, 1972, col. Fantastic Club), Verde Aixa (Albatros, 1976, col. Fantastic Club), Cetatea Soarelui (Cartea Românească, 1978, proză mainstream), Dincolo de paradis (CR, 1983; povestiri, proză fantastică), Colecţionarul de insule (CR, 1981; studiu despre utopie), Insulele fericite (CR, 1986; studiu despre utopie), O insulă în spaţiu (CR, 1991; studiu despre utopie)

5. Camil Baciu (şi volumele de povestiri SF, chiar hard-SF, nu numai „Grădina zeilor“, aceasta de fapt un imens poem în proză)

Titluri-cheie: Revolta creierilor (Tineretului, 1962, col. SF; proză scurtă), Planeta cubică (Tineretului, 1964, col. SF; proză scurtă), Maşina destinului (Tineretului, 1966, col. SF; proză scurtă), Grădina zeilor (Tineretului, 1968, col. SF; roman)

6. Romulus Bărbulescu (SF, aventuri, roman istoric) – aceeaşi observaţie ca la Anania

Titluri-cheie: Doando (1965), Ferma oamenilor de piatră (1969), Paralela-enigmă (1973), toate trei împreună cu George Anania; Simbamuenni (2 vol., Tineretului, 1966, col. „Clubul temerarilor“, nr. 6-7; aventuri africane în anii ’60 – carte cu puternic mesaj anticolonialist)

7. Iordan Chimet (un scriitor mult mai important, dar dacă romanul său „Închide ochii şi vei vedea Oraşul“ a putut fi considerat fantasy, îl adaug aici; a scris, oricum, şi pseudo-literatură pentru copii)

Titluri-cheie: Închide ochii şi vei vedea Oraşul (1970), Cele 12 luni ale visului. Antologia inocenţei (Ion Creangă, 1972)

8. Constantin Chiriţă (aventuri, poliţistă – minunata „Trilogie în alb“, dar şi „Roata norocului“ e un roman pur poliţist, de enigmă mai exact –, literatură pentru tineret: „Romantica“)

Titluri-cheie: Cireşarii (vol. I: Cavalerii florii de cireş, ex-Teroarea neagră; vol. II: Castelul fetei în alb; vol. III: Roata norocului, vol. IV: Aripi de zăpadă, ex-Teroarea albă; vol. V: Drum bun, cireşari!; ediţiile princeps în anii ’50-early ’60, cel puţin pentru ce va deveni vol. I: publicat prima oară în 1956), Trilogie în alb (vol. I: Trandafirul alb; vol. II: Pescăruşul alb; vol. III: Îngerul alb; ediţiile princeps în anii ’60, reeditate integral, sub formă de trilogie, pentru a doua şi ultima oară la ed. Eminescu, 1974, col. „Clepsidra“; literatură poliţistă, mai exact de enigmă/mystery), Romantica – prima carte: Cea mai frumoasă poveste de dragoste (Cartea Românească, 1986)

9. Vladimir Colin (excelează în tot ce scrie: basme, SF, fantasy, proză fantastică, literatură pentru copii, poeme, chiar şi în romanele proletcultiste cu care îşi începe cariera)

Titluri-cheie: Basme (1953), Basmele Omului (1958), Legendele ţării lui Vam. O mitologie a omului (1961), Pentagrama (1967, „roman mitologic“), Capcanele timpului (Albatros, 1972, col. Fantastic Club; conţine mini-romanul Divertisment pentru vrăjitoare), Dinţii lui Cronos (Albatros, 1975, col. Fantastic Club; reeditarea revizuită a volumului de povestiri SF Viitorul al doilea, 1966), Babel (Albatros, 1978, col. Fantastic Club; roman SF), Grifonul lui Ulise (Cartea Românească, 1976; fantasy mitologic), Timp cu călăreţ şi corb (CR, 1979; fantasy istoric/medieval), Un peşte invizibil şi douăzeci de povestiri fantastice (CR, 1970; proză fantastică), Imposibila oază (CR, 1984; proză fantastică)

10. Ovid S. Crohmălniceanu („Istorii insolite“ şi „Alte istorii insolite“; nesincron cu colegii săi din anii ’50, povestirile sunt publicate în anii ’80, dar au o maturitate a scriiturii imposibilă până atunci, valabil şi pentru volumul din acel moment al lui Kernbach)

Titluri-cheie: Istorii insolite (CR, 1980), Alte istorii insolite (CR, 1986)

11. Cecilia Dudu (în copilărie, nu prea mi-a plăcut, pentru că nu o înţelegeam; trebuie aprofundată)

Titluri-cheie: Foc pe cer în Ursa Mică (Tineretului, 1964, col. SF; împreună cu D. Todericiu), Scarabeul lui Raşid (Tineretului, 1967, col. SF; proză scurtă), Coniac „3 secole (Albatros, 1970, col. SF; proză scurtă; reeditare: Nemira, 2013, col. „Nautilus“, seria „Maeştrii SF-ului românesc“)

12. Sergiu Fărcăşan (iarăşi, ne interesează doar literatura SF, adică doar 4 cărţi din ce-a scris)

Titluri-cheie: O iubire din anul 41.042 (apare iniţial serializat, „în foileton“, în CPŞF, 1958, sub pseudonimul Crişan Făgeraşu; în volum, ed. I: Tineretului, 1960, col. „Cutezătorii“; ed. a II-a: Tineretului, 1966, col. SF), Atacul cesiumiştilor (Tineretului, 1963, col. SF), Maşina de rupt prieteniile (Tineretului, 1968, col. SF; „trei nuvele“), Vă caută un taur (Albatros, 1970; roman SF)

13. Mihail Grămescu (cel puţin prima parte a activităţii, povestirile scrise până în 1990; în „Moara-de-apă“ deja se văd semnele declinului; so, rămân volumele „Aporisticon“ şi „Săritorii în gol“)

Titluri-cheie: Aporisticon (Glosar de civilizaţii imaginare) (Albatros, 1981, col. Fantastic Club), Moara de apă (CR, 1989), Săritorii în gol (Nemira, 1994, col. „Nautilus“); există, în prezent, şi ediţia de „Opere complete“, în 8 volume (Tracus Arte, 2015-19), îngrijită de Beatrice Kiseleff, mama regretatului scriitor

Notă: Apropo de Grămescu, în „Moara-de-apă“ se află, totuşi, şi schiţa „Întâlniri matinale“, o mini-capodoperă, o „little known gem“.

14. Ion Hobana – inexistent ca scriitor, dar excepţional autor de antologii, aceasta este opera lui

Titluri-cheie: Oameni şi stele (Tineretului, 1963, col. SF; proza SF a autorului, reeditată şi îmbogăţită ca Un fel de spaţiu, Albatros, 1988, col. Fantastic Club), Viitorul a început ieri (Retrospectiva anticipaţiei franceze) (Tineretului, 1966), Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti (Tineretului, 1969, col. SF), O falie în timp (Pagini de anticipaţie românească) (Eminescu, 1976), Povestiri ştiinţifico-fantastice (Ion Creangă, 1976), Fugă în spaţiu-timp (antologie de povestiri SF de autori români din „generaţia de aur“; IC, 1981, col. BPTC), Fantascienza (Povestiri italiene) (Albatros, 1972, col. Fantastic Club; împreună cu Gianfranco de Turris), Odiseea marţiană (Maeştrii anticipaţiei clasice) (Minerva, 1975, col. BPT), Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne (Univers, 1979), Un englez neliniştit (H.G. Wells şi universul SF) (ed. Fahrenheit, 1996, col. „Document“)

15. Viorica Huber / Georgina Viorica Rogoz (SF – poematic, i-aş spune, să nu zic „feminin“, pentru că Dudu, de exemplu, e mai cerebrală –, roman istoric, literatură pentru copii)

Titluri-cheie: Basme ţigăneşti (Tineretului, 1962; reeditare: Universal Dalsi, 1997), Taina Sfinxului de pe Marte (Legende din alte stele) (Tineretului, 1967), Anotimpul sirenelor (Albatros, 1975, col. Fantastic Club), Drăculeştii (Albatros, 1977, col. „Cutezătorii“; forma „de mijloc“ a unei cărţi care-apare, în prima formă, ca Vlad, Fiul Dracului, Militară, 1970, iar în forma finală ca Istoria despre Dracula, ed. NOI Media Print, 2004)

16. Marin Ioniţă (istoric/aventuri, un singur roman al său m-a marcat: „Rugurile din zori“, restul nu contează)

Titluri-cheie: Rugurile din zori (Albatros, 1982, col. „Cutezătorii“), Capul lui Decebal (Albatros, 1985, col. „Cutezătorii“)

17. Victor Kernbach (ne interesează aici doar activitatea sa de autor SF, una excepţională)

Titluri-cheie: Luntrea sublimă (Tineretului, 1961, col. „Cutezătorii“; ed. a II-a: Tineretului, 1968, col. SF), Umbra timpului (Tineretului, 1966, col. SF), Povestiri ciudate (Tineretului, 1967, col. SF; povestiri SF, de excepţie, având ca „vârf“ capodopera uitată Un derbedeu în cronospaţiu, unul dintre cele mai „poetice“ texte de proză scrise în limba română), Vacanţele secrete (Albatros, 1987, col. Fantastic Club; culegere de trei „pseudo-basme“, toate capodopere, printre care povestirea Cea mai bună dintre lumile posibile – apărută iniţial, în antologia SF Nici un zeu în Cosmos, Politică, 1985, ca Dar ce este Universul? –, iar „Vacanţele secrete“ fiind, practic, rescrierea, epurată, de data aceasta, de ingerinţe ideologice, a capodoperei „Luntrea sublimă“), Enigmele miturilor astrale (prima ediţie: Albatros, 1970)

18. Mandics György (singurul autor de cărţi de ozenistică şi de enigme care merită citit, pentru că este un demistificator)

Titluri-cheie: Omul şi Universul (Enigma farfuriilor zburătoare în conştiinţa umană) (Facla, 1983), Explicaţiile de lângă noi (Albatros, 1989)

19. Florin Manolescu (unul dintre puţinii teoreticieni autohtoni ai genului, autor al monografiei „Literatura S.F.“, „recidivează“ spre sfârşitul vieţii, în post-comunism, cu două volume de proză speculativă)

Titluri-cheie: Literatura S.F. (Univers, 1980), Misterul camerei închise (Humanitas, 2002, col. „Cartea de pe noptieră“), Mentaliştii (Cartea Românească, 2009)

20. Alexandru Mitru (autor mult mai ideologizat decât se crede, dar de un succes atât de masiv, inclusiv la mine, încât nu poate fi evitat)

Titluri-cheie: Legendele Olimpului, Din marile legende ale lumii, Săgeata căpitanului Ion (Tineretului, 1967), Vulturii de foc (IC, 1970), Strălucitoarea sabie (IC, 1976) – romane istorice, reeditate, strânse într-un singur volum masiv, sub titlul de Legendă valahă (IC, 1979, 1986)

21. Vlad Muşatescu (poliţistă, literatură pentru copii, umoristică)

Titluri-cheie: Extravagantul Conan Doi (2 vol., CR, 1978; vol. 1 conţine romanele De-a puia-gaia şi De-a baba-oarba, iar vol. 2 De-a v-aţi ascunselea şi De-a bîza; cele patru cărţi apăruseră deja, pe rând, cu subtitlul „Jocurile detectivului Conan“, în colecţiile „Scorpionul“ a editurii Dacia şi „Aventura“ a editurii Albatros, dar au fost reeditate în această ediţie de referinţă), Contratimp (2 vol., Albatros, 1981+83, col. „Aventura“), „Aventuri aproximative (3 vol., CR, 1984-87), Oameni de bună credinţă (CR, 1989)

22. Leonida Neamţu (la prima vedere, s-ar spune poliţistă, cu excursuri în SF/fantasy, dar este un autor mult mai inclasabil, chiar complet inclasabil, i-aş spune)

Titluri-cheie: toate cele 34 de cărţi (două tablete de poezie, romane, culegeri de proză scurtă – ca genuri: literatură „poliţistă“, SF/fantastic, de aventuri, pentru copii&tineret, chiar şi romane mainstream, dacă acest cuvânt mai are sens pentru LN) sunt la fel de importante – sau de „neimportante“, ţinând cont că vorbim despre „paraliteratură“ –, aşa încât nu vreau să privilegiez niciun titlu

23. Radu Nor (SF, aventuri, poliţistă, pentru copii – iniţial scrie şi semnează împreună cu I.M. Ştefan, primele două romane)

Titluri-cheie: Drum printre aştri (Tineretului, 1954; împreună cu I.M. Ştefan; încă două ediţii în anii ’50: Tineretului, 1956, col. „Cutezătorii“, şi Tineretului, 1959, col. „Cutezătorii“, serie nouă), Robinsoni pe planeta oceanelor (Tineretului, 1958, col. „Cutezătorii“; împreună cu I.M. Ştefan), Cei trei din Altair (Tineretului, 1963, col. SF), Mister în zece ipostaze (Albatros, 1971, col. SF), Idolul de sticlă (2 vol., Tineretului, 1966, col. „Clubul temerarilor“, nr. 9-10; aventurile africane ale unui român în anii ’60)

24. Mircea Opriţă (cel mai bun autor, nu numai şaptezecist, de – exclusiv – proză scurtă, dacă nu socotim romanul „Argonautica“; la rândul său, autor de studii despre Wells şi utopie, şi chiar al unei monografii/istorii a „Anticipaţiei româneşti“)

Titluri-cheie: Întâlnire cu meduza (Tineretului, 1966, col. SF), Argonautica (Albatros, 1970, col. SF; roman SF; ed. a II-a: Dacia, 1980), Nopţile memoriei (Albatros, 1973, col. Fantastic Club), Adevărul despre himere (CR, 1976), Figurine de ceară (Dacia, 1978), Semnul licornului (Albatros, 1980, col. Fantastic Club), H.G. Wells – Utopia modernă (Albatros, 1983), Anticipaţia românească (ed. Viitorul Românesc, 2003; monografie)

25. Octav Pancu-Iaşi (literatură pentru copii, semi-umoristică câteodată)

Titluri-cheie: Marea bătălie de la Iazul Mic (Tineretului, 1953), Mai e mult până diseară? (IC, 1977, col. BPTC), Făt-Frumos când era mic (IC, 1982, col. „Biblioteca şcolarului“), Pere alese (ed. Timpul, 1991)

26. Gheorghe Păun (povestirile din volumul „Sfera paralelă“, romanele post-decembriste „1994“ & „Între oglinzi mişcătoare“; matematician la bază)

Titluri-cheie: Sfera paralelă (Albatros, 1984, col. Fantastic Club; povestiri), Generoasele cercuri (Albatros, 1989; proză scurtă), 1994 (Schimbarea care nu schimbă nimic) (ed. Ecce Homo, 1991; roman; prima continuare „neautorizată“ la romanul „1984“ al lui G. Orwell), (Între) Oglinzi mişcătoare (ed. Scripta, 1994; roman)

27. Cristian Tudor Popescu („Planetarium“)

Titluri-cheie: Planetarium (Albatros, 1987, col. Fantastic Club; povestiri SF), Vremea mânzului sec (CR, 1991; roman mainstream)

28. Cornel Robu – teoretician şi antologator de SF, unul dintre puţinii oameni serioşi din domeniu (de, clujean!)

Titluri-cheie: Timpul este umbra noastră (antologie, Dacia, 1991) – cea mai bună antologie a SF-ului românesc (se ocupă strict de perioada anilor ’70 şi ’80), dublată de un studiu introductiv teoretic excepţional

29. Adrian Rogoz (animator de excepţie, multă proză scurtă, unele excepţionale, un singur roman, „Omul & năluca“, din păcate se pare ratat)

Titluri-cheie: Omul şi năluca (Tineretului, 1965, col. SF; roman SF), Preţul secant al genunii (Albatros, 1974, col. Fantastic Club; proză scurtă SF; reeditare, doar pentru nuvela titulară: Nemira, 2014, col. „Nautilus“, seria „Maeştrii SF-ului românesc“), Roman aforistic (ed. Dorul, 2000)

Notă: Format sub influenţa lui Ion Barbu, căruia i-a fost „ucenic“, Rogoz este, de fapt, un matematician „rătăcit“ în lumea SF-ului (unul de tip escherian, ca şi Păun), un barbian, un neo-modernist, după cum arată şi titlurile atât de căutate ale prozelor sale scurte.

30. Gheorghe Săsărman (autor excepţional, cel mai bun al, să-i zicem, generaţiei ’70, cea de tranziţie între „maeştri“ şi optzeciştii din „noul val“; volume: „Oracolul“, „Cuadratura cercului“, „Himera“ şi romanul „2000“) – de profesie arhitect

Titluri-cheie: Oracolul (Tineretului, 1969, col. SF; povestiri), Cuadratura cercului (Fals tratat de urbogonie) (Dacia, 1975, ediţie cenzurată; ed. a II-a: Dacia, 2001, col. „Biblioteca Dacia“, prima ediţie integrală; ed. a III-a: Nemira, 2013, col. „Nautilus“, seria „Maeştrii SF-ului românesc“), Himera (Albatros, 1979, col. Fantastic Club; povestiri şi nuvele), 2000 (Eminescu, 1982; roman)

31. I.M. Ştefan (SF, aventuri, literatură de popularizare – aceeaşi observaţie ca la Nor)

Titluri-cheie: Drum printre aştri (Tineretului, 1954; împreună cu Radu Nor; încă două ediţii în anii ’50: Tineretului, 1956, col. „Cutezătorii“, şi Tineretului, 1959, col. „Cutezătorii“, serie nouă), Robinsoni pe planeta oceanelor (Tineretului, 1958, col. „Cutezătorii“; împreună cu Radu Nor), O întâmplare în împărăţia zăpezilor (Tineretului, 1959), Lumina purpurie (4 fascicule ale CPSF, nr. 239-242, 1964-65), Ultimul alb (Tineretului, 1962, col. SF), Cântecul Cibenei (Tineretului, 1966, col. SF), Misiune specială (2 vol., Tineretului, 1966, col. „Clubul temerarilor“, nr. 12-13; aventuri nordice), Omul cu o mie de chipuri (2 vol., Tineretului, 1968, col. „Clubul temerarilor“, nr. 50-51)

32. Radu Tudoran (foto sus şi dreapta) (aventuri, literatură pentru tineret)

Titluri-cheie: Toate pânzele sus! (1954), Ultima poveste (1956), O lume întreagă (1964)

33. Ovidiu Zotta (literatură pentru copii si tineret)

Titluri-cheie: Toţi băieţii sunt răi, toţi băieţii sunt buni (IC, 1970; roman), Operaţiunea Hercule (Albatros, 1973, col. „Cutezătorii“), O şansă pentru fiecare (IC, 1973, col. „Biblioteca Contemporană“), Alexandru cel argintiu (IC, 1976, col. „Biblioteca Contemporană“), Jucătorul de rezervă (IC, 1980), Spadasinul de serviciu (IC, 1984), Insigna de pilot (IC, 1989) – dar pe mine m-au impresionat prozele sale scurte, „schiţele“, publicate în revista „Cutezătorii“, care îmi plăceau foarte mult

Ceea ce mi se pare important este că, pentru prima oară, am reuşit să unific toate subgenurile de literatură populară, ceea ce este un mare pas înainte, apropo de sinteză. Desigur, mulţi sunt menţionaţi (şi) cu excursurile lor în alte genuri (poliţistă, aventuri etc.) doar pentru importanţa lor în SF (gen Nor/Ştefan, ca şi Anania sau Bărbulescu – la toţi, e vorba de „evadările“ lor în „Clubul temerarilor“; dacă am scrie strict istoria acestei colecţii, probabil imposibil de făcut, lucrurile ar arăta cu totul altfel).

LE: Între timp, am aflat că „istoria“ acestei colecţii a apărut, sub formă de carte, şi mi-am procurat-o: este vorba despre un superb album monografic color, publicat de craioveanul Dodo Niţă (cel mai reputat specialist în istoria BD-ului românesc, în prezent) sub titlul „Colecţia Clubul Temerarilor – povestea din spatele legendei“ (editura Revers, 2019; 60 de pagini full color).

Repet, aceştia sunt doar o (foarte) mică parte din numărul (uriaş) de autori care-au scris între 1950 şi 1990, dar sunt cei care au operă (unii, precum Baciu şi Colin, semnează chiar capodopere) şi merită, în opinia mea, să fie căutaţi şi citiţi. Chiar dacă nu sunt scriitori mari, un Petre Luscalov sau un Mircea Sîntimbreanu ar merita nişte studii de caz. Sefişti remarcabili care n-au „făcut“ lista sunt: Dorel Dorian, Miron Scorobete, Eduard Jurist, Mihnea Moisescu, Constantin Cubleşan, Voicu Bugariu – acesta din urmă, cu toate pretenţiile sale teoretice şi cu literatura scrisă interesant, a avut mereu un aer rebarbativ pentru mine. Lista autorilor de romane istorice (în general de aventuri) pentru copii şi tineret (în principiu, colecţia „Cutezătorii“ de la Albatros) este însă mult mai lungă, şi ar merita un studiu separat, deşi aici documentarea este probabil cel mai greu de făcut (de exemplu, puţin cunoscuta Ioana Petrescu, autoare şi a câtorva volume de SF, pe care wikipedia o linkuieşte mereu cu ministreasa de finanţe a lui Ponta!). Există, în această colecţie, chiar şi un autor autohton de western, Niculae Frânculescu, care mi-a încântat copilăria, dar care, când m-am reuitat recent pe cărţi, mi s-a părut de o puerilitate maximă.

În literatura poliţistă, au mai avut succes (unul ieşit din comun) Rodica Ojog-Braşoveanu, Horia Tecuceanu (cărţile cu căpitanul Apostolescu), cuplul Morogan-Salomie, iar în romanul istoric de aventuri Ioan Dan (seria „Cavalerii ordinului Basarab“), dar sunt nume după care nu m-am omorât niciodată. Există şi literatură propriu-zis cu miliţieni (colecţia „Sfinx“ de la Editura Militară) şi chiar şi literatură cu securişti (agenţi şi ofiţeri de Securitate), din care i-am citit pe cuplul O. Goga şi M. Stan. Un autor prolific şi de succes de literatură populară ar putea fi considerat şi Vintilă Corbul (împreună cu aghiotantul său, Eugen Burada), dar... la fel ca mai sus. Idem Theodor Constantin, al cărui „Fiu al lui Monte Cristo“ (singura carte pe care-am citit-o) nu m-a impresionat.

În ce priveşte literatura SF a anilor ’80, cu excepţia celor aflaţi în listă, aşa cum vorbeam odată cu specialistul în science-fiction Costin Graur – deşi se pot face liste de autori interminabile (iar impactul mişcării, alături de celelalte puternice „contraculturi“ ale decadei, a fost considerabil) –, câteva povestiri (fie unele excepţionale) sau un volumaş apărut ca vai de el nu pot constitui, totuşi, o operă. Îi menţionez, totuşi, pe autorii (repet, majoritatea de proză scurtă) care mi-au plăcut cel mai mult (în alt context istoric, unii dintre ei puteau fi nişte mari scriitori): George Ceauşu (un autor ieşean care mi s-a părut totdeauna interesant, deşi nu se înţelegea niciodată nimic din vreo povestire a lui), timişoreanul Silviu Genescu, Lucian Ionică (alt timişorean, excelent pe proză scurtă – cu toate că nu era chiar pe gustul a ceea ce aşteptam eu, la vârsta aceea, de la gen; Ionică este, de fapt, un autor de proză scurtă mainstream, de tip optzecist, „rătăcit“ în zona SF-ului), ieşeanul Lucian Merişca, craioveanul Viorel Pârligras (şi grafician foarte bun), Sorin Ştefănescu (mini-romanul, dacă-i putem spune aşa, „Zee“, deşi nici din ăsta nu se înţelegea nimic), regretatul Alexandru Ungureanu (nu era genial, dar o mare speranţă la momentul apariţiei – cu seria „Artele marţiale moderne“ şi aşa-zisul „roman modular“, ceva mai rar la noi, „Marele Prag“ –, dar care nu s-a confirmat). Fără nicio legătură cu el, bucureşteanul Dănuţ Ungureanu, deşi a continuat să scrie şi să publice masiv după ’90, inclusiv editorial, nu mi-a spus niciodată nimic. Un autor al unei singure povestiri importante, o mică bijuterie, „Arbore genealogic“, este Faur Agachi. Spre sfârşitul decadei, a mai existat şi fenomenul „cochetării“ cu genul a unor intelectuali academici mainstream, în care s-au ilustrat un Sorin Antohi (în general, grupul de la Iaşi, din jurul „Opiniei studenţeşti“) sau, la Cluj, un Ovidiu Pecican.

După cum se vede, relaţia mea cu literatura populară se opreşte la anul 1990, după aceea, deşi mi-am mai cumpărat reviste şi cărţi, nu m-a mai interesat la fel de mult (cu toate că anii ’90, cel puţin prima lor jumătate, au fost la rândul lor unii de mare explozie a SF-ului, făcută în general pe interesul, cât mai era, al generaţiilor din comunism; nume de scriitori importante: Sebastian A. Corn – pseudonimul medicului Florin Chirculescu –, Dănuţ Ivănescu, Florin Pîtea, Don Simon, Michael Hăulică, regretatul Liviu Radu – generaţia cyberpunk, cum ar veni).

Citeşte şi: INTERVIU Florin Chirculescu, scriitor: „Timpul e adevăratul nostru duşman“ (10 martie 2018)

PS 1: Pentru a fi feminişti şi a respecta principiul parităţii, aş putea să mai adaug o Gica Iuteş, Mihaela Monoranu, Anamaria Smigelschi, Anca Balaci („Pygmalion. Povestiri mitologice“, „Povestiri de pe Mediterana“, „Urechile lui Midas“, „Clelia. Evocări din istoria legendară a Romei“).

PS 2: Despre Anton şi Dudu nu ştiu, dar wikipedia dă că Fărcăşan încă mai trăieşte, la 96 de ani, în Israel, ceea ce mi se pare puţin probabil... Evident, Antonie, Mandics, Opriţă, Păun, Popescu, Robu, Săsărman sunt în viaţă. Zotta nu ştiu, habar n-am; n-am ştiut niciodată cine este. LE: Conform altor linkuri, Anton ar avea 89 de ani, iar Dudu 96.

Reproduc aici şi nişte „notaţii“ de jurnal „la temă“, scrise de-a lungul vremii:

Mai întâi, însă, reproduc un mic text despre CPSF al lui Mircea Cărtărescu, se va vedea de ce:

28 august 2016: „Mă jucam în camera mică, sau mă uitam pe geam la moara Dâmboviţa, sau naiba ştie ce făceam, când a venit mama de la cumpărături. Îmi amintesc că era o dimineaţă rece de toamnă, cu lumină foarte limpede. Mi-a-ntins o broşură: ”Mi-au dat-o de la chioşc ca rest pentru chibrite. Citeşte-o, poate-o să-ţi placă.” De la-nceput, coperta m-a lăsat cu gura căscată, nu mai văzusem aşa ceva: doi oameni fugeau în panică din faţa unei fiinţe plutitoare care emitea o rază ucigaşă. Am citit cărticica în aceeaşi zi, entuziast şi fără să-mi pese că era doar partea a treia a unei poveşti. Abia apoi am fugit la chioşc şi-am cumpărat şi primele două numere. Aşa m-am iniţiat în colecţia de Povestiri ştiinţifico-fantastice, în care-am trăit efectiv până în adolescenţa târzie. Am citit avid sute de numere, era o dramă să pierd vreun fascicul. Mai târziu, un văr de-al meu mi-a dat şi colecţia din primii ani, începând cu Meteoritul de aur.

Seria asta mi-a schimbat viaţa. Prima mea povestire, din clasa a şasea, a fost una SF. Am citit apoi marii autori ai genului. Nu mi-am renegat niciodată filonul SF din scrisul meu, cum nu mi-am renegat nici alte influenţe din pulp-urile altor vremuri.“

Şi-acum textele mele,-n „replică“:

6 august 2019: „Exista ceva mai frumos decat acest text cartarescian despre CPSF-ul anilor ’60, pe care l-am regasit astazi cu uimire (avantajul de a uita si de a fi incantat de fiecare data)?

Transcriu aici, pentru a nu se pierde chiar de tot, si comentariul meu de la acea vreme (2016) despre alta colectie iconica, “Clubul temerarilor”, un fetis al meu “familiar”: “Doinel Tronaru Eu nu am mai prins in momentul aparitiei aceasta colectie, am citit din ele mult mai tarziu, povestea mea cu SF-ul a inceput altfel (si, in primul rand, cu Almanahurile Anticipatia din anii ’80, desi citeam cu mult inainte, dar nu prea aveam ce), dar am flash-uri poetice si imagini care-mi populeaza pentru totdeauna imaginarul din colectia „Clubul temerarilor”, din care aveam cateva numere in casa, mai de la inceput. Printre care si un I.M. Stefan (dupa cum stiti, alaturi de Radu Nor – prezent si el in colectia mea cu cele doua fascicule din „Idolul de sticla” –, autorul primului roman SF postbelic, „Drum printre astri”), doar volumul 2 din „Misiune speciala”, o aventura „realista” (de-abia de curand am completat cu primul). Tot de-aici am luat pentru prima oara contact cu stranietatea scrisului lui Leonida Neamtu, tot doar un volum, al doilea, din „Acolo unde vantul rostogoleste norii” (o aventura cu Blondul, ofiteri nazisti si comisarul Mopsul, intr-un oras de provincie, dar scrisa dumnezeieste), am fost foarte fericit prin anii ’90 cand am gasit si primul volum (intre timp, eram superfan si cunoscator Leonida Neamtu). Am mai imprumutat / achizitionat de-a lungul vremii cateva alte numere (intr-adevar, „Apokolokyntosis” era unul dintre cele mai memorabile), dar sunt departe de a cunoaste toata colectia (se gaseste si integral de vanzare pe net). Acum, privind global aceste colectii de fascicule, ca si colectiile de romane (sau proze scurte) editate de Tineretului, Albatros si altele: „Fantastic Club”, „Cutezatorii”, „Clepsidra”, „Scorpionul”, „Sfinx” etc., este uluitoare varietatea de stiluri si de tehnici in care s-a scris in literatura populara in cei 40 de ani de comunism. Dupa parerea mea, astfel de lucruri ar trebui studiate de un cercetator literar serios.”

Si o alta postare despre “CT”, MC si “Solenoid”, ocazionata de expozitia Albin Stanescu de la Palatul Sutu din primavara: “Mi-a incantat copilaria, nu numai prin revista "Cutezatorii", ci mai ales prin copertile de la "Clubul temerarilor", care sunt mentionate si in descrierea evenimentului. Colectia, publicata de Editura Tineretului in anii relativei liberalizari de la sfarsitul anilor '60 si prima jumatate a anilor '70 (cand, vorba lui Creanga, ma itisem si eu, "un bot de carne", pe lume), este un fetis si al scriitorului Mircea Cartarescu, care o mentioneaza si in romanul "Solenoid", spre sfarsitul cartii, ca unul dintre obiectele aduse drept marturie a propriei interioritati de catre personajul-narator, in fata misterioasei entitati care ne-a creat pe lume si nu face dupa aceea decat sa ne distruga rand pe rand.”“

Citeşte şi: Et in Solenoid ego – cronica din 2016 la romanul „Solenoid“al lui Mircea Cărtărescu

29 aprilie 2020: „Dac-am avut un erou in perioada Pif, nu a fost Corto Maltese - pe care, sa fiu sincer, nici nu l-am vazut in acea vreme prin Pif-uri, greu de crezut ca nu l-as fi remarcat -, nici macar Rahan (desi, sigur, acesta era “oficial” favoritul), ci Doc Justice... Nu prea aveam insa Pif-uri, cu atat mai putin BD-uri accesibile cu infatigabilul doctor, la fel de priceput si in ale lecuirii (un fel de erou OMS avant la lettre), si in artele martiale cu care contracara fel de fel de villains. Ceva din “spiritul” sau se afla, insa, in anumite carticele din colectia “Clubul temerarilor” (unde, desigur, toti eroii de acest tip erau romani si purtau nume neaos romanesti, dar isi traiau aventurile prin locuri exotice precum centrul Africii, Madagascar, desertul Arabiei sau insulele Indoneziei), ingrijita in late 60s de Ion Hobana la Editura Tineretului (ultimele numere apar, in 1970, la Ion Creanga), si de-aceea am nostalgia acestor “carticele” (initial, in copilarie, nu am avut decat cateva dintre numere, ramase de la un unchi al meu: “Simbamuenni”, de Romulus Barbulescu, “Idolul de sticla”, de Radu Nor, astea in doua volume, ambele “aventuri africane”, iar descompletate, cate un singur volum, la ambele doiul, “Acolo unde vantul rostogoleste norii” – de unde mi se “trage” fascinatia pentru Leonida Neamtu si Blondul lui, aici intr-o fabuloasa confruntare, in primul rand verbala, cu un comisar de Siguranta caruia i se spune Mopsul – si “Misiune speciala”, de I.M. Stefan, ceva tot de aventuri, intr-un decor nordic; ideea de baza era ca printre personajele “exotice”, cu nume anglo-saxone sau scandinave, sa apara cel putin un roman, cum sunt fratii Geo si Victor in “Simbamuenni”, exploratori pursange ai Africii; ulterior, tot in copilarie, am mai citit cateva imprumutate de la prieteni, fie ele intregi sau tot asa disparate). De curand, am reusit sa-mi completez colectia si am acum toate cele aproape 80 de numere (unde sunt carti al caror titlu, doar auzit – pomenit in “vor aparea” –, ma fascina prin misterul si abstrusul lor: “Uhm, fiul hienei”, “Moarte si portocale la Palermo” sau “Prevestirile calugarului Chesarion”; Hobana a avut “nebunia” sa introduca in catalogul colectiei si doi scriitori “clasici”: G. Calinescu, cu “Catina damnatul” – cele trei povestioare “pasoptiste” ale manieristului critic –, si E.A. Poe, cu “Carabusul de aur”).

PS: Inutil sa mai spun ca mare parte din fascinatie venea din forta copertilor semnate de Albin Stanescu si de alti mari ilustratori...“

1 mai 2020: „Despre Leonida si alti “daimoni”

In coperta semnata de Albin Stanescu (pentru al 4-lea numar din colectia “Clubul temerarilor) e de remarcat ca din mana Blondului nu lipseste eterna tigareta (cealalta mana se aseaza linistitoare pe bratul frumoasei brunete, cei doi aflandu-se sub un bombardament aerian, dupa cum se poate vedea mai bine din ultima fotografie, cu coperta desfasurata), nici macar in infernul WWII, decorul in care-i plasata actiunea. Ne aflam totusi in 1966, iar in acei ani se fuma in draci in toata cultura populara si in toata cinematografia lumii... “Aventura” mea, insa, cu colectia “Clubul temerarilor” si cu Leonida Neamtu nu a inceput, totusi, cu coperta acestui numar, care-mi lipsea, ci cu cel de-al doilea volum, a carui coperta se poate vedea in a doua fotografie. Un astfel de titlu si o astfel de coperta nu puteau decat incita pe un copil de 7-8 ani (la fel si cele de la “Simbamuenni” si “Idolul de sticla”, cum am mai scris; alaturi de volumul doi din “Misiune speciala”, de I.M. Stefan – alt stil, alt gen de poveste, plasata prin Scandinavia –, erau toate cele pe care le aveam prin casa, lasate de un unchi), asa ca am citit fascinat – chiar daca de la mijlocul povestii, aspect irelevant insa pentru un autor ca LN – conversatia tensionata si am urmarit partida de sah – la propriu si la figurat – dintre Blondul si comisarul de Siguranta supranumit Mopsul (evident, Blondul va aplica principiul “cine rade la urma rade mai bine”, trimitandu-i in final pe toti germanii “acolo unde vantul rostogoleste norii”, asa cum ii promisese Mopsului). (Blondul este eroul lui Leonida Neamtu prin excelenta, alaturi de, mai tarziu, “marele detectiv” Maximilian Cornea; un alt fetis este prezenta Lupului, in aproape toate romanele.) (Mult mai tarziu, dupa Revolutie, am gasit la un anticariat sau pe o taraba si volumul 1 din “AUVRN”, l-am cumparat, dar l-am pus bine si nu l-am mai citit imediat, interesele prioritare mi se modificasera in acea perioada; la fel cu un, iarasi, singur volum din “Uhm, fiul hienei”, pe care l-am gasit acum cativa ani, la un targ/talcioc de pe la Muzeul Taranului, si l-am luat, alaturi de “Apokolokyntosis” (un fluture, carte-fetis cartarescian) – pe acesta insa il citisem, in copilarie, imprumutat de la un prieten.) Peste cativa ani, un prieten de familie mi-a facut cadou, de ziua mea, “Strania poveste a Marelui Joc” (col. “Scorpionul”, ed. Dacia), cica “o carte politista”. Am inceput s-o citesc imediat, pe nerasuflate, din ce in ce mai intrigat si contrariat, pentru ca nu intelegeam absolut nimic, basca ca nu se intampla niciodata nimic, dar totul parea un delir textual si livresc/cinefil (apar ca personaje Buffalo Bill si Doc Holliday) complet necontrolat. Nu intelegeam nimic, eram foarte nedumerit (nu aveam cu cine sa discut sau pe cine sa intreb) si ma gandeam: sunt eu nebun sau autorul asta? (“Acolo unde vantul...” fusese stranie, dar totusi coerenta si liniara). Mult mai tarziu, in adolescenta, dupa ce mai citisem ceva literatura si stiam ceva teorie literara, am inteles ce era cu autorul asta. Cum am mai zis, mi-ar fi placut sa-l cunosc si sa aflu cat de mult era constient de ce facea sau cat de mult era pe dicteu automat, cu alte cuvinte “ce era in capul lui”. Un fel de “Being Leonida Neamtu”.“

Şi aici o listă de cărţi necanonice din întreaga literatură română:

Listă cărţi necanonice din proza românească (ordinea este aproximativ cronologică):

1. Dinicu Golescu – „Însemnare a călătoriii mele“

2. *** – „Catastihul amorului“

3. Ion Creangă – „Povestea p...“

4. Alexandru Macedonski – „Thalassa“

5. Mihail Sadoveanu – „Haia Sanis“

6. Cezar Petrescu – Proza fantastică („Aranca, ştima lacurilor“, „Omul din vis“)

7. Ionel Teodoreanu – „La Medeleni“ & „Arca lui Noe“

8. Max Blecher – „Întâmplări în irealitatea imediată“ (ţine loc şi de Fîntîneru, Bonciu etc.)

9. Felix Aderca – „Oraşele scufundate“

10. Alexandru Vona – „Ferestrele zidite“

11. Victor Kernbach – „Luntrea sublimă“ & „Vacanţele secrete“

12. Vladimir Colin – Proza scurtă

13. Camil Baciu – „Grădina zeilor“

14. Iordan Chimet – „Închide ochii şi vei vedea Oraşul“

15. Adrian Rogoz – „Preţul secant al genunii“

16. Mircea Opriţă – Proza scurtă

17. Gheorghe Săsărman – „Cuadratura cercului“ & „2000“

18. Mihail Grămescu – „Aporisticon“

19. Marin Ioniţă – „Rugurile din zori“

20. Constantin Chiriţă – „Romantica“

21. Aurel Antonie – „Mozaicul“ & „Scrisoare către animalele mici“

22. Ovid S. Crohmălniceanu – „Istorii insolite“ & „Alte istorii insolite“

23. Gheorghe Păun – „1994“ & „Între oglinzi mişcătoare“

24. Leonida Neamţu – Opera completă

25. Ioan Mihai Cochinescu – „Ambasadorul“

26. Jehan Calvus – „Bumgartes al II-lea“

27. Dan Stanca – continuumul format de romane, proza scurtă şi eseistică

Notă: nu s-au luat în calcul reuşitele punctuale în proza scurtă, doar dacă întreg corpusul este de domeniul excepţionalului.

Nota bene: După o binevenită pauză dată de „vacanţa cea mare“ şi de o necesară reîmprospătare a lecturilor, preconizez ca rubrica să continue cu texte critice dedicate unor nume ca Ioan Mihai Cochinescu, Aurel Antonie, Mihail Grămescu, Jehan Calvus, Iordan Chimet, un Laurenţiu Fulga dintr-o generaţie mai veche, apoi clasici ai SF-ului, precum Colin, Rogoz, Kernbach, Baciu, Opriţă sau Săsărman, de ce nu cât mai mulţi dintre cei menţionaţi pe listele aflate mai sus. Mă interesează însă în primul rând cei care pot accede la mainstream, la „canonizare“, de exemplu Colin este un astfel de caz, pentru că a scris (bine!) în toate genurile posibile.