Dirijorul Cristian Lupeş: „Proiectul meu sibian este foarte clar: transformarea instituţiei într-un model de funcţionare european”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dirijorul Cristian Lupeş
Dirijorul Cristian Lupeş

Dirijorul Cristian Lupeş este din 2019 managerul Filarmonici de Stat din Sibiu, una dintre cele mai active instituţii culturale în cursul unui an blocant pentru activitatea artistică de pretutindeni, cum a fost anul 2020.

Oltea Şerban-Pârâu: Cristian Lupeş, am început acest interviu plecând de la ideea cu totul specială, cel puţin la nivelul României, de a însoţi maratonul vaccinării de la Sibiu, programat pentru data de 9 mai, Ziua Europei, cu un program susţinut de Filarmonica din Sibiu. Despre ce este vorba?

Cristian Lupeş: De la venirea mea la Sibiu, în 2019, am înţeles două aspecte: faptul că preocuparea pentru viaţa comunităţii este autentică, nu declarativă şi faptul că Filarmonica trebuie să fie mai implicată în ea. Ziua Europei este foarte importantă pentru Sibiu: în 2019 a fost gazda Summitului European,  în 2020 a fost ziua în care s-au relansat evenimentele culturale outdoor, iar anul acesta este ziua în care împreună contribuim la revenirea la normalitate. Conceptul european înseamnă unitate prin diversitate, iar filarmonicile sunt instituţiile culturale cele mai europenizate, datorită conceptului şi repertoriului. Orchestra simfonică este simbolul cultural european, prin unicitate şi complexitatea eterogenă. Acest ansamblu muzical elitist trebuie să funcţioneze după reguli artistice care par mai curând nişte ecuaţii matematice sau strategii militare.

„Orchestra simfonică este simbolul cultural european, prin unicitate şi complexitatea eterogenă”

Anul acesta Filarmonica Sibiu se alătură demersului Consiliul Judeţean, care, alături de Crucea Roşie Sibiu, organizează maratonul vaccinării la Sibiu.. Foyerul si garderoba filarmonicii se vor transforma în centru de vaccinare amenajat de Crucea Roşie si Spitalul Judeţean Sibiu. În tot acest timp, solidari cu cadrele medicale, de la ora 10.00 dimineaţă până la ora 21.00 esplanada Filarmonicii se va transforma în scena pe care se adună artiştii Sibiului. Teatrul de Balet Sibiu, formaţiile noastre camerale, scoala de arte, Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu si Junii Sibiului vor invita publicul să participe si să se informeze despre necesitatea campaniei de vaccinare.

Naşterea Europei este marcată de germenul civilizatiei Greciei Antice. Noi cei care populăm continentul ne aflăm la sânul soţiei lui Zeus. Ne simţim fraţii şi surorile lui Minos. Ne amintim cu bucurie omogenitatea stilistică a miselor şi oratoriilor din secolul XV. Suitele de dansuri care răsunau la balurile palatelor erau un soi de albume muzicale cu muzici academice provenite din culturile naţionale ale tuturor regatelor. De aceea ne sunt familiare acum giga, menuetul, valsul, badineria, allemanda şi multe altele.

Ne imaginăm cu uşurinţă mândria cu care muzicienii de azi vorbesc despre o uniune muzicală europeană seculară. Ne simţim cei care am iniţiat acest incredibil de frumos proiect, Uniunea Europeană. Acesta este de fapt conceptul concertului pe care îl vom prezenta în 8 mai la Deva şi 9 mai la Sibiu. Vă aşteptăm.

Vaccinare

„Am doborât la Sibiu toate recordurile imaginabile în această perioadă, respectiv anul 2020”

O.Ş.P. Continuăm acest dialog din perspectiva prezentului, pornind de la o cifră care sună halucinant pentru anul 2020, anul opririi marii majorităţi a activităţilor din artele spectacolului, nu numai în România, ci peste tot în lume, când Filarmonica de Stat Sibiu a susţinut un total de 244 de evenimente, atât cu public în sală sau în aer liber precum şi în mediul online. Toată lumea artistică a trecut printr-o perioadă de incertitudine, de stagnare, de depresie în unele cazuri, în urma suspendării evenimentelor artistice cu public ca efect al pandemiei. Cum se explică, din perspectiva unui manager venit de-abia din 2019 la conducerea Filarmonicii din Sibiu, această realitate în mod plăcut discordantă pe care o vedem în cifre?

C.L.: Într-adevăr, am doborât la Sibiu toate recordurile imaginabile în această perioadă, respectiv anul 2020. Cu siguranţă suntem unici pe planeta Pământ cu cele 60 de concerte outdoor desfăşurate între lunile iunie şi septembrie 2020. În perioada de lockdown, sibienii ne-au susţinut, comunitatea ne-a înţeles, autorităţile ne-au protejat. În timpul verii, am înţeles cu toţii că trebuie să mulţumim şi să răsplătim comunitatea şi turiştii pentru acestă nobilă generozitate şi am populat muzical spaţiile care altfel ar fi rămas pustii sau tăcute fără noi.

Filarmonica

„Suntem peste tot acolo unde se aude muzică, de la Bâlea din vârful Transfăgărăşanului, trecând prin Piaţa Mare si poposind la biserici fortificate sau la celebra Jina”

Proiectul meu sibian este foarte clar: transformarea instituţiei într-un model de funcţionare european, cu mobilitate artistică, deschisă către parteneriate şi proiecte novatoare.  Proiectul meu de management propune multe concerte de vară, outdoor, adaptate unui Sibiu recunoscut ca fiind un pol turistic cultural. Imersarea în comunitate, dorinţa de a arăta că suntem peste tot acolo unde se aude muzică, de la Bâlea din vârful Transfăgărăşanului, trecând prin Piaţa Mare si poposind la biserici fortificate sau la celebra Jina. Spre deosebire de alte instituţii similare, noi ne aflăm într-un loc binecuvântat şi parcă protejat de forţe divine. Sub acest bandou magic, am reuşit să germinăm şi apoi să oferim comunităţii locale şi, prin online, publicului din Rommânia, Europa şi apoi din lume, tot preaplinul nostru din dorinţa de a susţine gestul artistic. Ne-am asumat reinventarea titlului de Capitală Culturală şi am reuşit, devenind un „trendsetter” al domeniului.

„Din fericire, sunt acel om care, în condiţii imposibile, reuşesc să găsesc soluţii surprinzătoare şi mă reinventez

O.Ş.P. Ce impact a avut asupra carierei profesionale a lui Cristian Lupeş această anulare sau amânare a tuturor proiectelor aşa cum erau ele planificate, ce tip de efort a solicitat reorientarea?

C.L.: Obiectivele profesionale autoimpuse erau de la început înalte şi ştiam încă de dinaintea pandemiei că nu va fi uşor. De la venirea mea la Sibiu, am început să planfic activitatea artistică a Filarmonicii pe modelul asimilat în timpul stagiilor mele la orchestre precum Bamberg, Suisse Romande, Orchestre de Chambre de Lausanne, Concertgebow Amsterdam sau Rundfunk Berlin, respectiv o planificare pe termen lung. Am digitalizat rapid modul de lucru şi am făcut investiţii în scenotehnică, pregătind proiectele nou propuse din planul meu de management.

Pandemia a însemnat nevoia de a reorganiza activitatea artistică, însă efortul iniţial de a reorganiza partea logistic-administrativă a făcut ca adaptarea să fie instantanee. De asemenea, am învăţat pe parcursul celor 10 ani în care am fost asistentul directorului executiv al Festivalului „George Enescu”, domnul Mihai Constantinescu, faptul că o strategie bună permite şi o repliere mai rapidă fără accidente majore.

M-am gândit, de când mi-am început activitatea la Sibiu, la foarte multe tipuri de provocări pentru primul an de management, dar o pandemie nu a făcut niciodată parte din scenariu. Din fericire, sunt acel om care, în condiţii imposibile, reuşesc să găsesc soluţii surprinzătoare şi mă reinventez. Programele pe care le-am propus prin proiectul meu de management s-au potrivit perfect contextului pandemiei pentru că vizau spaţiile anterior nefolosite ale clădirii Filarmonicii, respectiv terasele. Astfel, replierea a fost mai degrabă în termeni de conţinut (tip de repertoriu), decât de strategie. Mă bucur să am alături de mine o echipă care a înţeles necesitatea efortului şi l-a susţinut cu dedicare. Împreună, am reuşit în plină pandemie să facem Filarmonica din Sibiu mai vizibilă şi mai relevantă ca niciodată în istoria ei de peste 70 de ani.

„Sub umbrela lui Brukenthal care împlineşte 300 de ani, vom continua proiectele consacrate ale Filarmonicii, cum sunt Sibiu Opera Festival şi Zilele Muzicale Româno-Americane”

O.Ş.P.: Să ne uităm puţin la cele 60 de concerte incluse în festivaluri în 2020 şi care sunt planurile în această direcţie, cea festivalieră, pentru 2021. Ce are special acest mod de organizare a programelor artistic, care sunt avantajele şi care sunt dezavantajele, dacă ele există?

C.L.: Anul acesta, sub umbrela lui Brukenthal care împlineşte 300 de ani, vom continua proiectele consacrate ale Filarmonicii, cum sunt Sibiu Opera Festival şi Zilele Muzicale Româno-Americane dar şi proiectele noi, cum sunt Concerte pe acoperiş şi Minunata Muzica Nouă. La fel ca anul trecut, în cadrul festivalurilor vom invita artişti cu repertorii diverse, în aşa fel încât să împrietenim cât mai mulţi oameni cu Filarmonica.

Filarmonica

„Practic, pe perioada verii, vom trece de la frac la blue jeans, dar rămânem fideli muzicii şi evenimentului cultural de calitate.”

Vara este sezonul cel mai viu al Sibiului şi mi-am propus ca, spre deosebire de perioada anterioară venirii mele aici, Filarmonica să rămână activă şi deschisă pentru comunitate şi pentru turişti. Sibiul este deja o destinaţie culturală şi nu vom dezminte acest statut: festivalurile noastre vor aduce pe scenă nume importante ale muzicii, dar vom oferi şi şansa tinerilor să se afirme. Vom redeschide publicului spaţiile Filarmonicii care nu sunt accesibile în restul anului, cum sunt terasele. Practic, pe perioada verii, vom trece de la frac la blue jeans, dar rămânem fideli muzicii şi evenimentului cultural de calitate.

„Atunci când s-a lăsat brusc liniştea peste toată lumea, cred că ne-am dat seama de caracterul esenţial al manifestărilor culturale”

O.Ş.P.: Practic, ce ai schimbat în misiunea instituţiei în aceste ultime mai bine de 12 luni?

C.L.: Misiunea Filarmonicii este, aşa cum am propus-o prin proiectul de management, aceea de a promova pe plan local, naţional şi internaţional, în rândul publicului larg,  valorile artei muzicale româneşti şi universale. Aceasta nu s-a schimbat ci, dimpotrivă, a devenit mai importantă pentru oameni şi comunitate. Contextul restricţiilor ne-a forţat să ne îndreptăm atenţia mai mult decât anterior către artiştii români, lucru care era parte a proiectului meu. Filarmonica a promovat, mai ales pe parcursul evenimentelor din vară, dar nu numai, tineri muzicieni care au avut astfel şansa să debuteze. Faptul că Filarmonica Sibiu a fost cea care a dat tonul revenirii la normalitate prin cultură, atât pe plan local, cât mai ales naţional, a avut ca rezultat direct şi măsurabil creşterea şi diversificarea publicului nostru. Digitalizarea evenimentelor şi prezenţa constantă în mediul online a făcut ca muzica să bucure nu numai sibienii ci oameni de pretutindeni.

Dacă ar fi totuşi să vorbesc despre o schimbare, cred că efortul depus de noi a avut ca rezultat o schimbare a percepţiei publicului asupra importanţei culturii în viaţa noastră. Muzica este o parte importantă a trărilor noastre şi ne însoţeşte atât în momentele de exuberanţă, cât şi în cele de tristeţe. Atunci când s-a lăsat brusc liniştea peste toată lumea, cred că ne-am dat seama de caracterul esenţial al manifestărilor culturale în funcţionarea normală a unei societăţi şi că este vital ca instituţie de cultură să facem toate eforturile pentru a reveni alături de publicul nostru, în orice formulă posibilă. A devenit mai important ca oricând să nu ne oprim, ci, dimpotrivă, să ne adaptăm, pentru ca arta să continue să existe.

Prezenţa în online e o sabie cu două tăişuri”

O.Ş.P. Cât de important va fi, în opinia lui Cristian Lupeş, impactul acestei perioade predominant online a istoriei recente a artelor spectacolului în România? La Filarmonica din Sibiu, 2020 a adus 244 de evenimente transmise online faţă de zero în 2019. Se va trece majoritar în online, sau va exista un reviriment complet atunci când va fi posibil, formula online rămânând doar un backup?

C.L: Ca la orice eveniment major din istoria omenirii, cred că vom fi pe deplin conştienţi de schimbările aduse atunci când nu vom mai fi în mijlocul lor.  La acest moment, impactul pe care îl resimt ca manager de instituţie este unul pozitiv în direcţia digitalizării, mai ales că aceasta este abordarea pe care o propusesem la venirea mea în 2019 la Sibiu. Printre primele lucruri pe care le-am făcut la venirea mea a fost digitalizarea anumitor aspecte de organizare ale Filarmonicii, investiţia în echipamente de lucru pentru echipa administrativă, automatizarea anumitor procese. În pandemie, toate instituţiile de cultură au fost nevoite să ia acest tip de măsuri, pe care poate că nu le-ar fi luat altfel, sau, oricum, nu atât de rapid.

Prezenţa în online e o sabie cu două tăişuri: pe de-o parte, ai şansa de a avea un public mult mai numeros decât într-o sală de concerte (o medie de vizualizare per concert la Filarmonica Sibiu este de 20-30000 vizualizări, pe când sala are 460 de locuri), pe de altă parte, te expui pe aceeaşi scenă cu artişti cunoscuţi în toată lumea. Găsesc în această realitate multiple provocări, din perspectivă managerial-artistică: de exemplu, caut soluţii pentru a avea transmisii de o calitate tehnică foarte bună, sau modalităţi de a atrage publicul către a vizualiza concertele noastre, dar, în acelaşi timp, propun o strategie artistică al cărei scop este să crească nivelul calitativ al orchestrei Filarmonicii Sibiu, să o diferenţieze prin repertoriile abordate, să o facă o orchestră din ce în ce mai râvnită de muzicieni.

„Virtualul era deja parte din artă încă de dinainte de pandemie, doar că publicul nu fusese un element atât de important în ecuaţie”

Cu gândul la acel viitor pe care l-am menţionat la început, cred că formula online va rămâne o soluţie pentru anumite situaţii, concomitent cu lupta omenirii pentru a reveni la ceea ce denumim ”normalitate”. Virtualul era deja parte din artă încă de dinainte de pandemie, doar că publicul nu fusese un element atât de important în ecuaţie. Cred că online-ul va fi integrat în experienţa artistică a viitorului. Alături de Filarmonica Sibiu, ca dirijor, am propus deja această paradigmă înainte de pandemie, în Festivalul Enescu din 2019. Concertul pentru dirijor si orchestră”, dedicat mie si Filarmonicii de către Constantin Basica, este exact despre ”amestecul” inteligenţei artificiale în artă. Vă invit să găsiţi răspunsul pe canalul de YouTube Filarmonica Sibiu.

O.Ş.P. Anul 2020 a fost şi unul cu mare accent pe evenimentele outdoor. Cum au arătat ele la Sibiu, un oraş pe care Festivalul Internaţional de Teatru l-a învăţat cu astfel de evenimente, care în 2020 ar fi lipsit complet dacă nu ar fi fost Filarmonica din Sibiu?

C.L: Viaţa culturală efervescentă a Sibiului este, într-adevăr, tributară Festivalului Internaţional de Teatru, care, de-a lungul timpului, a educat şi crescut apetitul publicului pentru evenimente culturale, inclusiv outdoor. Din perspectiva organizatorului de evenimente, cele desfăşurate în aer liber sunt cele mai complicate, din mai multe motive: scenotehnica trebuie mutată afară, iar aparatura este una specială; trebuie luate în calcul condiţiile meteo, iar la Sibiu, vremea se poate schimba brusc; apar costuri suplimentare faţă de cele ale unui eveniment indoor şi multe altele. Acestor provocări li s-a adăugat şi necesitatea de a găsi o soluţie pentru ca participanţii să poată respecta normele de distanţare socială. Am găsit soluţii pentru a atrage publicul şi de a-i garanta siguranţa sanitară, în condiţiile în care oamenii erau încă destul de reticenţi din pricina virusului. În acest context, evenimentele outdoor organizate de Filarmonica Sibiu au arătat astfel: o comunitate culturală care şi-a unit eforturile artistice, tehnice şi logistice pentru a putea ţine concerte şi spectacole pe tot parcursul verii; partenerii noştri, inclusiv autorităţi, care ne-au sprijinit în efortul nostru de a menţine vie viaţa culturală a Sibiului şi a ţării; echipa Filarmonicii, care, prin muncă şi implicare a reuşit să facă faţă provocării de a susţine 3 luni de concerte şi de evenimente outdoor săptămânale; publicul, încrezător că ne poate fi alături în condiţii de siguranţă şi deschis către cea mai diversificată ofertă culturală prezentată vreodată de Filarmonică.

„Se spune că în vremuri dificile e bine să te întorci către interiorul tău.”

O.Ş.P. Constrângerile pandemiei şi dificultăţile în a circula la nivel internaţional din ultimul an parcă au anihilat tot ceea ce se câştigase din acest punct de vedere. Dar, păstrând proporţiile, care credeţi că sunt atu-urile scenei Filarmonicii din Sibiu, o scenă aflată într-un oraş mic, dar cu potenţial de turism cultural la acest moment şi ce credeţi că ar trebui făcut în anul ce urmează?

C.L: Restricţiile de călătorie au modificat substanţial planurile artisice pe care le trasasem pentru Filarmonica în stagiunea 2020-2021. Mari nume precum Michael Barenboim nu au mai reuşit să ajungă în faţa publicului şi a trebuit să schimbăm abordarea. Se spune că în vremuri dificile e bine să te întorci către interiorul tău. Parafrazând, aceasta este strategia pe care am urmat-o şi am oferit ocazia muzicienilor români, mai ales celor tineri, să se afirme pe scena Filarmonicii din Sibiu. Cred că acesta este un mare câştig al acestei perioade, nu doar pentru muzicienii invitaţi, dar şi pentru orchestră, care rămâne alertă şi susţinătoare în faţa emoţiilor unui debut.

„Onoarea de a să primi în numele Filarmonicii Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, oferit de domnul Klaus Iohannis, îmi spun că am reuşit”

Aşa cum am declarat la preluarea mandatului în 2019, Orchestra Filarmonicii din Sibiu este în creştere şi mi-am propus să o ajut să devină din ce în ce mai relevantă. Acesta este unul din motivele pentru care nu ne-am încetat nici o clipă activitatea, ci doar am adaptat-o condiţiilor legale. Mă bucur că dirijori importanţi precum Tiberiu Soare, Horia Andreescu, remarcă performanţa si calitatea orchestrei şi, în acelaşi timp, contribuie la dezvoltarea sa. Sunt mândru că artiştii ne scriu că îşi doresc foarte mult să colaboreze cu noi din pricina relevanţei noastre şi a calităţii muzicienilor. Este foarte important pentru noi să nu ne oprim din dezvoltare, chiar dacă performanţele noastre sunt recunoscute şi apreciate. Trebuie să continuăm să creştem şi să fim o inspiraţie pentru colegii noştri. Sibiu este o destinaţie culturală, iar în pandemie, unul dintre obiectivele mele a fost ca Filarmonica să îşi consolideze prezenţa ca actor cultural. Cele peste 2.000.000 de vizualizări din online şi onoarea de a să primi în numele Filarmonicii Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, oferit de domnul Klaus Iohannis, îmi spun că am reuşit.

Vara în Sibiu se anunţă mai aproape de ceea ce ştiam că era înainte de pandemie”

O.Ş.P. Raportându-ne la anul care a trecut, credeţi că sezonul 2021-2022 va fi unul mai consistent pentru Filarmonica din Sibiu? În ce manieră? Care sunt planurile concrete?

C.L.: Sezonul trecut a însemnat materializarea câtorva proiecte noi pentru Filarmonica Sibiu: Concerte pe acoperiş, Vara Filarmonicii, Minunata Muzică Nouă. Mă bucur că am reuşit să le implementăm şi să atragem public, în ciuda condiţiilor. Anul acesta, Filarmonica va continua evenimentele outdoor şi festivalurile, deoarece cred în consistenţa demersurilor (cu sensul de continuitate), odată demarate. Cu siguranţă, vara aceasta va fi diferită, deoarece, din fericire, avem posibilitatea de a ne imuniza, ceea ce va aduce un impact pozitiv asupra vieţii culturale. Vara în Sibiu se anunţă mai aproape de ceea ce ştiam că era înainte de pandemie, astfel că anul acesta vom adapta numărul de evenimente contextului cultural în care ne plasăm. Este loc pentru toată lumea în Sibiul cultural, dar nu sunt adeptul inflaţiei numerice a evenimentelor. Vom rămâne consistenţi din punctul de vedere al conţinutului pe care îl propunem publicului.

Filamornica

„Privesc managementul cultural ca pe o firesacă extensie a studiilor mele ştiinţifice, care crează o pereche armonioasă cu partea mea artistică”

O.Ş.P. Evoluţia Filarmonicii din Sibiu în anul 2020 a fost spectaculoasă, atât din punct de vedere artistic cât, şi al cifrelor. O întrebare personală. Cum a ajuns un absolvent de liceu de informatică şi respectiv de facultate de chimie-fizică să studieze dirijatul de orchestră şi apoi să devină manager cultural?

C.L.: Suntem complecşi prin alcătuire şi elementele parcursului fiecăruia dintre noi capătă valenţe variabile în funcţie de traiectoria vieţii individuale. Experienţa aparent nesemnificativă de astăzi poate avea efecte decisive peste ani. Întrebarea ta mă duce cu gândul la filmul Cloud Atlas, care vorbeşte despre toată această agitaţie energetică şi poveştile care se ţes din ea.

Revenind cu picioarele pe pământ, am ştiut mereu că voi fi dirijor. Sunt printre norocoşii care au avut un răspuns constant şi hotărât la întrebarea ”ce vrei să fii când vei fi mare?”. Pe de altă parte, atunci când te întâlneşti cu destinul tău, trebuie să fii pregătit şi cum muzica este în profunzime matematică, am considerat că parcursul meu pregătitor trebuie să includă şi astfel de studii. Sunt un om curios de când mă ştiu şi exporarea prin metode ştiintifice a lumii – experimente de chimie în bucătăria mamei, studiul legilor fizicii cu obiecte din casă – mi s-a potrivit. Muzica a rămas o prezenţă constantă, deoarce mama a fost dirijor de cor. Când am fost pregătit, am revenit la acel T zero (timp zero, iniţial) al vieţii mele şi am revenit la parcursul muzical.

Din fericire, viaţa nu ne oferă nici certitudini şi nici susţineri absolute şi creativitatea este dovada cea mai nobilă a instinctului de supravieţuire”

Privesc managementul cultural ca pe o firesacă extensie a studiilor mele ştiinţifice, care crează o pereche armonioasă cu partea mea artistică. Am fost, timp de 10 ani, asistentul directorului executiv al Festivalului „George Enescu”, domnul Mihai Constantinescu. De la el am învăţat ce însemnă să fii manager cultural şi cât de importantă este componenta managerială pentru actul artistic. Un act artistic real şi profund nu este niciodată dezorganizat. Istoria culturii şi a muzicii, complexitatea acestor fenomene ne relevă şi artiştii izolaţi în actul creator precum Kissin sau Pogorelici, dar şi polivalenţe intelectuale precum Vivaldi sau Karajan. Din fericire, viaţa nu ne oferă nici certitudini şi nici susţineri absolute şi creativitatea este dovada cea mai nobilă a instinctului de supravieţuire.

O.Ş.P. Cât de important este pentru un manager cultural să aibă studii aprofundate în domeniul de referinţă, pentru că ştim că deşi legea solicită ca aceste studii să existe, excepţiile sunt multe, iar unele dintre ele se perpetuează mulţi ani? Pe de altă parte, existenţa unor studii ştiinţifice are şi ea o importanţă benefică?

„Cât timp ca strategie de selecţie, relaţia personală primează în faţa performanţei profesionale (nepotism versus meritocraţie) avem nevoie ca în toate domeniile managementul să fie populat de oameni de specialitate”

C.L.: Cred că este important ca atunci când manageriezi ceva – orice ar fi acel lucru – să ştii despre ce este vorba. Atunci când ne referim la cultură, subiectul este mult mai sensibil deoarece miza este enormă: cultura ne defineşte ca naţie. De asemenea, ea este supusă unui mare grad de subiectivitate şi pentru a o înţelege, este necesară educaţia. Aşadar, studiile de specialitate sunt importante pentru că ele oferă premisa trasării unor direcţii de dezvoltare în acord cu domeniul de activitate pe de-o parte şi şansa evitării unor deviaţii pe de altă parte. În ceea ce mă priveşte, studiile ştinţifice şi pasiunea mea pentru concreteţea unor fenomene sunt un avantaj în sensul în care îmi permit o deschidere intelectuală şi un orizont mai larg pentru noi abordări. Cu un buget în cultură sub 1% din PIB, România nu poate dezvolta o piaţă culturală concurenţială autentică. Într-o societate pe al cărei model am decis să-l urmăm, operatorii culturai sunt profesionişti şi foarte specializaţi. Există un mare grad de insolubilitate între impresariatul unei mari orchestre sau dirijor şi cel din muzica pop sau hip pop. Noi încă avem nevoie de manageri specializaţi pentru că societatea este încă fanariotă. Cât timp ca strategie de selecţie, relaţia personală primează în faţa performanţei profesionale (nepotism versus meritocraţie) avem nevoie ca în toate domeniile managementul să fie populat de oameni de specialitate. Altfel, institutiile işi vor dilua mesajul până la a-l pierde complet.

„Lipsa de activitate duce către uitare, care duce la irelevanţă şi dispariţie”

O.Ş.P. Ce modele am putea importa, în condiţiile economice din România pentru susţinerea artei şi culturii într-o astfel de perioadă?

C.L.:  România este o ţară cu o lungă tradiţie de importare de modele. Suntem obişnuiţi să căutăm –şi să avem senzaţia că am găsit – soluţii în altă parte şi nu în noi, în primul rând. Deschiderea este un lucru bun, câtă vreme înţelegem că adoptarea unui model de succes strict la nivel procedural nu este de sine stătător o soluţie magică. Cu siguranţă pandemia a adus pentru noi toţi o lecţie importantă: trebuie să muncim pentru a rămâne relevanţi. Suntem norocoşi că în România cultura este susţinută de stat, spre deosebire de SUA, de exemplu, unde, în lipsa patronilor, mari instituţii precum MET sunt în continuare închise. Dar cred că această susţinere are o componentă tranzacţională, chiar dacă pare necondiţionată la prima vedere. Artiştii sunt foarte importanţi în orice perioadă, fie ea de criză sau nu, iar importanţa lor rezidă în activitate, implicare şi în ceea ce oferă, prin mijloacele lor de expresie, comunităţilor cărora li se adresează. Lipsa de activitate duce către uitare, care duce la irelevanţă şi dispariţie. Până la a ne gândi la concreteţea unui model (putem fi subiectivi), ar trebui să importăm modelul muncii. E foarte simplu. Hai să renunţăm la modelul dictatorului, la care se raportează mulţi şefi de organizatii care speră că vor rămâne veşnic racordaţi la avantajele funcţiei şi să adoptăm modelul liderului care inspiră şi munceşte alături de echipă. Liderul este un coleg cu alte responsabilităţi, iar şeful este un agregator de avantaje personale. Nu vorbesc despre egalitate absolută ci despre echitate.

„Cu sau fără pandemie, cu sau fără restricţii, România este obişnuită să se autovictimizeze”

O.Ş.P. Cum crede Cristian Lupeş că ar trebui să ne raportăm la ceea ce ne înconjoară, ca personalităţi artistice, în aceste vremuri?

C.L.: Cu sau fără pandemie, cu sau fără restricţii, România este obişnuită să se autovictimizeze din cauza dezavantajului geografic de a se afla la marginea civilizaţiei occidentale model. Oscilăm între rolul de erou şi victimă din cauza conflictelor armate în care am fost nevoiţi sau am avut onoarea să apărăm valorile culturale vestice. Vorbind despre cultura naţională ne mândrim cu nume precum Dimitrie Cantemir, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Blaga şi Cioran. Dar toţi au trecut prin catastrofe socioculturale şi au găsit resurse prin care au speculat creativ contextul şi nu au abandonat. Cu demnitate au reuşit să fie generoşi cu posteritatea. Noi trebuie să fim atenţi la felul în care analizăm cadrul general.

„Nu maşina de spălat ne deosebeşte de o altă naţie, ci limba, sintaxa muzicală sau albastrul de Voroneţ…”

O gospodărie îşi prioritizează acum resursele imediate. Dar o naţie, în care cu toţii plătim abonament lunar pentru a ne fi asigurate utilităţile (autostrăzi, poduri, fibră optică), trebuie să aibă ca prioritate acest bun public identitar care este cultura. Nu maşina de spălat ne deosebeşte de o altă naţie, ci limba, sintaxa muzicală sau albastrul de Voroneţ…

O.Ş.P. În calitate de dirijor, Cristian Lupeş se implică în activitatea Filarmonicii din Sibiu sau preferă să apară în postura de dirijor pe alte scene? Îl avantajează sau îl încurcă această postură pe managerul de filarmonică?

C.L.: Atunci când am câştigat concursul de manager la Filarmonica de Stat Sibiu, l-am câştigat din postura de manager cultural cu pregătirea şi experienţa în domeniul de activitate al instituţiei cerute prin lege. Conduc Filarmonica din postura de manager, dar nu voi nega niciodată faptul că sunt dirijor. Componentele intelectuale ale celor două laturi profesionale se împletesc şi rezultatul este performanţa instituţiei de la începutul mandatului meu şi până acum.

Atunci când am venit la Sibiu, am subordonat dirijorul Cristian Lupeş managerului omonim, în sensul în care am renunţat la unele proiecte artistice pentru a mă putea dedica misiunii mele manageriale. Misiunea mea este ca Filarmonica Sibiu să devină un model de bune practici culturale şi pentru aceasta îmi dedic majoritatea timpului si energia. Pe de altă parte, ar fi fost meschin să renunţ complet la cariera de dirijor, deoarece activitatea artistică şi contactul direct cu muzica mă inspiră şi mă dezvoltă. Managerial vorbind, este de la sine înţeles că nu pot neglija componenta artistică a pregătirii mele (dirijorul), câtă vreme această experienţă este unul din criteriile inclusiv legale care au contribuit la angajarea mea la Sibiu. Dirijez la Sibiu doar dacă prezenţa mea pe scenă salvează anumite situaţii din punct de vedere instituţional şi cred că aceasta este abordarea corectă. Unul dintre obiectivele mele ca manager este să deschid instituţia către cât mai  mulţi muzicieni şi să ofer, din postura da manager, şansele de care ştiu că este nevoie din postura de artist.

Întrebarea totuşi implică şi o deschidere către zona de educaţie managerială. Din păcate, liceele de muzică şi universităţile de arte nu abordează serios şi responsabil managementul cultural în programa şcolară. De aceea avem atâtea drame printre absolvenţi. Studiiile serioase de management ar transforma şi dezvolta rapid viaţa artistică a României.

O.Ş.P. Spre deosebire de instituţia similară din Bucureşti, subordonată Ministerului Culturii, majoritatea filarmonicilor din ţară sunt subordonate Consiliilor judeţene. La fel şi Filarmonica din Sibiu. Credeţi că există o datorie nescrisă a acestora pentru publicul potenţial din regiune, din afara oraşului de reşedinţă? Cum vedeţi concret această activitate?

C.L.: Misiunea instituţiilor de cultură este aceea de a face fenomenul artistic accesibil pentru cât mai mulţi oameni. Această idee poate fi privită şi din punct de vedere administrativ-teritorial, dar să nu uităm: muzica nu are graniţe. Ne place să spunem că are un limbaj universal. Cred că trebuie să depunem efortul ca muzica să ajungă la cât mai mulţi oameni şi din acest punct de vedere, faptul că pandemia a deschis drumul online-ului este un dulce-amar avantaj.

Eu îmi doresc ca Filarmonica Sibiu să poată ajunge la cât mai multe comunităţi, fie fizic, fie online. Mă bucur să începem, odată cu Summitul Muzical European, o colaborare de termen lung cu primăria municipiului Deva, care ne-a invitat să susţinem acolo mai multe concerte. Sper să avem din ce în ce mai multe colaborări de acest tip. Prin parteneriate, vreau să implementez un ”schimb” de scene între orchestre, aşa cum am făcut deja cu Filarmonica Braşov si Opera Naţională Română din Cluj, care a cântat pe scena noastră şi viceversa. Sper ca odată ce condiţiile vor permite, să putem merge în turnee. Mă bucur că Filarmonica va fi prezentă din nou în Festivalul „George Enescu”, după succesul din 2019. Mă bucur să spun că deja, de fapt, activitatea noastră nu are graniţe.

Filarmonica

„Emoţia comunitaţii mici se simte mult mai intens într-o instituţie culturală locală”

O.Ş.P. Cristian Lupeş este bucureştean şu totuşi s-a implicat trup şi suflet în activitatea Filarmonicii din Sibiu. Cum s-au văzut scenele din Bucureşti în anul de graţie 2020 din perspectiva personală şi care credeţi că ar fi explicaţia?

C.L.: Într-adevăr, atunci când am preluat conducerea Filarmonicii din Sibiu, m-am dedicat în întregime ei şi m-am mutat la Sibiu. În acelaşi timp, nu am pierdut legătura cu Bucureştiul, din contră, am deschis scena şi pentru artiştii Bucureştiului, care aveau scenele închise. Cantitatea de muncă imensă depusă la Sibiu de mine şi de către colegi pentru a îi lumina şi bucura pe sibieni, a făcut să fim mai puţin atenţi la întunericul de pe scenele din Bucureşti în anul 2020. Emoţia comunitaţii mici se simte mult mai intens într-o instituţie culturală locală. Reacţia este rapidă si usor de observat.  Cred că Filarmonica din Bucureşti a mizat pe altă strategie. Pentru comunităţile din ţară, supravieţuirea instituţiilor culturale locale, acolo unde există, este importantă deoarece spre deosebire de Bucureşti, ele au un caracter unic. Nu există varianta de a alege o orchestră sau alta. Sunt mândru că primăvara trecuta Filarmonica Sibiu a dat tonul revenirii la evenimente culturale, ceea ce a dus la o emulaţie în alte oraşe şi a adus în atenţia tutor importanţa insituţiilor de cultură din ţară, care, cu câteva excepţii, se adresează exclusiv publicului local. Am avut curajul de a implementa creativ soluţiile care au permis Filarmonicii Sibiu să îşi continue activitatea, ceea ce a însemnat – după cum ştiţi prea bine – o mare răspundere managerială pe care eu mi-am asumat-o. Posibil ca anumite diferenţe dintre activitatea noastră şi a alotor instituţii să derive şi din felul în care privim actul managerial. Eu îl văd îndreptat către echilibrul instituţional, eficienţa folosirii resurselor alocate si nevoia de a vedea şi simţi publicul fericit.

O.Ş,P. Un mesaj optimist pentru final?

C.L.: Vă aşteptăm la Sibiu unde Filarmonica aleargă fruntaş la Maratonul vaccinării chiar de 9 Mai, ziua Europei si citez astfel mesajul anului 2020.  Healthy birthday to Europe!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite