Credincioşii îl prăznuiesc luni pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc. Ziua de 30 noiembrie este, totodată, sărbătoare bisericească naţională. Noaptea din ajun este asociată în popor cu obiceiuri precreştine, precum apariţia strigoilor, farmece, ghicirea ursitului şi a vremii.
Mitul vampirilor se inspiră din credinţele şi poveştile populare despre strigoi, ba chiar se suprapune peste acestea, consideră istoricul Valer Simion Cosma, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.
Ruinele cetăţuii sunt situate în comuna Ceahlău, la poalele muntelui, fiind construită în secolul XVII, printre stăpâni fiind şi boierii Cantacuzini.
Cristina Nemerovschi (v. video) şi-a ales povestea unui personaj eliadesc, considerând că Domnişoara Christina este un fel de temelie a prozei culte, pe tema strigoilor, fiind legată puternic de folclor şi de canoanele romantismului.
Strigoii sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a provoca rele celor vii.
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, se crede că locuinţele sunt păzite de strigoi, dacă oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos şi cenuşa caldă e scoasă din sobă. Tot atunci se crede că spiritele morţilor bântuie prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat îşi văd ursitul în vis. Pentru a fi feriţi de rele, din nicio casă nu trebuie să lipsească usturoiul.
În noaptea de Sfântul Andrei (noapte dintre 29 şi 30 noiembrie) se spune că spiritele morţilor bântuie prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat îşi văd ursitul în vis. Pentru a fi feriţi de rele, din nicio casă nu trebuie să lipsească usturoiul.
Drumuri misterioase şi ceţoase, castelele şi fortăreţele medievale din Transilvania au stârnit multe legende întunecate în Europa, una dintre cele mai faimoase fiind contele Dracula, scriu cei de la BBC Travel, care încearcă să surprindă de unde se trage fascinaţia românilor pentru usturoi.
Teama de strigoi a măcinat de secole viaţa românilor. Şi alte credinţe în fiinţe supranaturale, cu puteri malefice şi distrugătoare, au intrat în folclor, la fel şi obiceiurile bizare folosite de comunităţi pentru a se proteja de acestea.
Şoferul buzoian căruia i-a apărut o nălucă în faţa maşinii, în timp ce se deplasa la miezul nopţii pe un drum judeţean, susţine că a adunat multe indicii care îi dau fiori. „Nu avea nicio reacţie, să se uite spre mine ori să grăbească pasul“, susţine tânărul.
Cazul cumplit al unei vânători de strigoi, petrecute la sfârşitul anilor 1930 în România, a făcut înconjurul lumii. Povestea „uciderii” vampirului din Sarmizegetusa, în fapt a batjocoririi cadavrului unei tinere spânzurate de dorul iubitului, a fost relatată pe larg în presa din Statele Unite ale Americii, de jurnalişti care îşi arătau uimirea faţă de practicile bizare ale românilor.
Legendele ocupă un loc important în cultura populară. Fie că se referă la existenţa strigoilor, obligaţia căsătoriei cu văduva fratelui sau existenţa copiilor aduşi de demoni, superstiţiile şi miturile au îngrozit oamenii din cele mai vechi timpuri.
Noaptea de Sfântul Andrei (29 spre 30 noiembrie) este considerată una dintre cele mai importante sărbători ale românilor, cu origini precreştine. Ultimile momente dinaintea iernii sunt încărcate de sacru şi superstiţii, de lupta dintre viaţă şi moarte, când strigoii şi lupii coboară pe pământ şi se amestecă cu cei vii. Pentru tot răul care putea să cadă pe capul omului în această zi era folosit drept remediu usturoiul, aliment magic.
Pentru a ne feri de duhurile rele, în noaptea Sfântului Andrei usturoiul nu trebuie să lipsească din nicio casă. Din străbuni, oamenii păstrează tradiţia şi ung ferestrele şi porţile cu usturoi. În noaptea de Sfântul Andrei se spune că spiritele morţilor bântuie prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat îşi văd ursitul în vis.
Halloween-ul readuce în atenţia iubitorilor de călătorii destinaţiile vestite pentru domeniul paranormalului. Fie că vorbim de „Marea Diavolului“, considerată una dintre cele şapte porţi spre Iad, sau castelul care găzduieşte „Biblia Diavolului“, mare parte din acestea sunt deschise publicului.
Relatări înfiorătoare despre fiinţe supranaturale care aduceau moartea şi despre orori comise în lupta cu necunoscutul au alimentat de-a lungul timpului imaginaţia şi modul de viaţă al românilor. Unele dintre ele arată cum sate întregi au căzut sub isteria fricii de strigoi şi au recurs chiar şi la canibalism pentru a scăpa de ei, în timp ce alte povestiri au avut menirea de a explica morţi şi crime stranii.
Localnicii din satul Bucureasa de lângă municipiul Târgu-Jiu au auzit de adolescenta despre care se spune că ar fi posedată şi vorbeşte noaptea cu vocea mătuşii care a murit în urmă cu mai multe luni. Familia refuză să discute despre această problemă şi vrea să o deshumeze pe bătrână.
În lumea nordică viaţa de apoi nu se limita doar la poveşti glorioase despre eroii care au ajuns în Valhalla. Moartea era adesea percepută ca o realitate imediată şi neromanţată, după cum o sugerează elementele din folclor, care vorbesc despre morţii care îşi părăsesc mormintele şi se duc în lume pentru a provoca necazuri, asemenea vampirilor din Europa centrală.
Credinţele în moroi au rădăcini străvechi în tradiţia românilor, iar poveştile cu morţii care se transformă noaptea îi îngrozesc şi acum pe sătenii din anumite zone ale ţării.
În satele din sudul României de odinioară erau practicate mai multe ritualuri bizare cu ocazia celor mai importante etape ale vieţii, pentru ca necazurile să fie ţinute la distanţă.
Tradiţii de Sfântul Andrei. Pentru a ne feri de duhurile rele, în noaptea Sfântului Andrei usturoiul nu trebuie să lipsească din nicio casă. Din străbuni, oamenii păstrează tradiţia şi ung ferestrele şi porţile cu usturoi. În noaptea de Sfântul Andrei se spune că spiritele morţilor bântuie prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat îşi văd ursitul în vis.
Sătenii din comuna doljeană Amărăştii de Jos recunosc că le ard inimile persoanelor decedate, de frică să nu se transforme în strigoi. Oamenii susţin că mai multe familii din localitate au fost bântuite de rudele trecute în lumea de dincolo.
Noiembrie, lună friguroasă cu multe schimbări meteorologice, se mai numeşte popular şi „Brumar”. Acum este vremea brumei, sunt însămânţate toate grânele de toamnă şi totul este gata pentru iernat. Cea de-a 11 lună a anului este încărcată de tradiţii şi obiceiuri.
Aduc grindina, iau mana grâului şi laptele vacilor, dar, mai rău decât toate astea, aduc nenorocirea printre oameni, iar acestea sunt doar câteva dintre lucrurile rele pe care le pot face. Este vorba despre strigoi, al căror mit este unul înfricoşător, de mii de ani.
În topul celor mai bântuite locuri din judeţul Dolj se numără povestea miresei din pădurea Radovan, despre care au existat multe mărturii. Conform legendei, tânăra îşi caută mirele, iar de-a lungul timpului în zonă au avut loc o serie de accidente inexplicabile.
Superstiţiile legate de strigoi au provocat în trecut situaţii aproape inimaginabile. Potrivit documentelor, au fost cazuri în care comunităţi întregi s-au lăsat contaminate de teama de fiinţe supranaturale şi spirite malefice, astfel încât, chiar şi în ciuda îndemnurilor la linişte primite de la preoţi sau cu complicitatea lor, au declarat adevărate războaie morţilor înhumaţi în cimitire.
Locuitorii din două comune din judeţul Dolj, Amărştii de Jos şi Daneţi, şi-au făcut un obicei ca la ritualul de înmormântare să înţepe morţii în inimă. Oamenii au declarat că mai multe familii au fost bântuite de rudele decedate, iar din această cauză recurg la acest gest.
Câteva dintre ciudatele superstiţii româneşti legate de fudula orătanie din orice curte ţărănească, cocoşul, au darul de a stârni zâmbete contemporanilor. Totuşi, până acum câteva decenii, majoritatea obiceiurilor controversate prezentate în articolul de faţă erau respectate la scară largă de populaţia autohtonă.
Vrăji, „faceri“, strigoi, toate sunt prezenţe nelipsite din existenţa satelor româneşti, mărturii ale amestecului lor în viaţa de zi cu zi mai fiind redate şi azi de bătrâni.
Credinţele populare în puterea strigoilor au transformat lumea satului, până în deceniile trecute, într-o imensă scenă în care se petreceau lucruri inimaginabile. Cadavrele celor bănuiţi că după moarte deveneau spirite necurate erau tăiate în bucăţi, arse până la scrum sau opărite cu vin, arăta etnologul Tudor Pamfile, în volumul Mitologie românească. Duşmani şi prieteni ai omului, publicat în 1915.
Cât şi de ce să ne temem de tulpina-mutant din Marea Britanie
Descoperirile unicat care vorbesc despre începuturile omului pe teritoriul României. Povestea cimitirului giganţilor de pe malul Prutului
Cum se sapă între ei
partenerii de guvernare. Ultimul caz: Memorandumul PNRR
Prognoza meteo: Vremea se schimbă radical. Cât de cald se face, când lovesc ninsorile
Vlad Voiculescu începe epurările la Ministerul Sănătăţii. Cine sunt primele persoane vizate
Cum ratează profesorii vaccinarea în prima fază
Ciolaniada liberală:
Guvernul Cîţu porneşte morişca nepotismului de stat
Oficial. Cât vei plăti factura la energia electrică dacă nu închei un contract pe piaţa liberă
Cum te poţi programa pe platforma online pentru vaccinarea împotriva COVID-19. Explicaţie VIDEO
La un pas de dezastru pe A3 Gilău-Turda: a intrat pe contrasens. „Luat permisul pe viaţă. Omoară oameni nevinovaţi” VIDEO