FOTO VIDEO Poveştile ce se ascund în spatele mormintelor vechi de mii de ani

O inedită expoziţie, mai cu seamă că suntem în pragul Sărbătorilor de Iarnă, a fost vernisată vineri, 12 decembrie, la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Chiar dacă, la prima vedere, expoziţia este una dedicată morţii, organizatorii se asigură că ea vorbeşte, de fapt, despre viaţă.

Expoziţia se numeşte „Variabilitatea morţii. Rit şi ritual funerar în neolitic“ şi are la bază, în principal, mormintele descoperite de arheologi în situl de la Porţ - punctul Corău (în Sălaj, la limita cu judeţul Bihor). Arheologul Sanda Băcueţ, autoarea expoziţiei, admite că ideea unei astfel de teme poate părea nepotrivită într-o astfel de perioadă, dar spune că mormintele neolitice sunt, de fapt, ”cel mai important izvor pentru a ne putea imagina VIAŢA, nu moartea, a celor care trăiau atunci.

Expoziţia are la bază cele 40 de mormine descoperite la Corău, situl fiind, potrivit arheologului, „singurul sit din România unde avem ambele rituri funerare: inhumaţia şi incineraţia”. Pe lângă acestea, acolo au mai fost descoperite şi cenotafe, adică grupări de vase funerare, fără oase înăuntru. Expoziţia reuneşte materialul găsit în cinci astfel de morminte, cel mai vechi datând din jurul anului 5.000 î.Hr, iar cel mai nou, din perioada anului 3.500 î.Hr..

„Ritul şi ritualul funerar sunt unele dintre cele mai bogate surse d einformare cu privire la credinţele comunităţilor, statutul social al celui decedat, tipurile de podoabe şi accesorii vestimentare utilizate, uneori semne ale ocupaţiei defunctului. Pe ansamblul perioadei neolitice, ritul de înmormântare predominant a fost inhumaţia, descopieririle de morminte de incineraţie din Nord-Vestul României sunt excepţii de la regulă”, explică Sanda Băcueţ. Potrivit arheologului, ca inventar funerar predomină depunerea de vase ceramice, uneoir unelte din piatră, rar statuete antropomorfe. ”Un ritual special a impus depunerea de bulgări de ocru roşu sau impregnarea oaselor cu ocru, ritual întâlnit atât la morminte de incineraţi, cât şi la cele de înhumaţie”, spune Sanda Băcueţ.

Expoziţia a fost organizată împreună cu Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, în cadrul proiectului «From inhumation to cremation in Romania Neolitihic and Eneolithic. New archaeological evidence, burial practices and osteological approch», finanţat de Ministerul Educaţiei, la vernisaj fiind prezenţi şi reprezentanţii universităţii albaiuliene.

Partea a doua a evenimentului i-a avut ca protagonişti pe elevii Liceului Tehnologic ”Mihai iteazul” Zalău, care au spus, într-o atmosferă de habă recreată în biblioteca muzeului, poveşti despre strigoi, auzite de la bunici. Tot ei au venit şi cu soluţii pentru a scăpa de influenţa nefastă a acestora. Spre exemplu, una dintre povestitoare a precizat că, pentru a ieşi de sub influenţa blestemului lăsat, chiar şi după moarte, de un strigoi asupra celor din sat, sătenii l-au dezgropat şi ”i-au străpuns inima cu un par, prin dos”.