Cele mai ciudate mituri despre familie din istorie: în ce condiţii se transformau morţii în strigoi şi cum puteau transmite aceştia mesaje rudelor

Legendele ocupă un loc important în cultura populară. Fie că se referă la existenţa strigoilor, obligaţia căsătoriei cu văduva fratelui sau existenţa copiilor aduşi de demoni, superstiţiile şi miturile au îngrozit oamenii din cele mai vechi timpuri.

Toţi oamenii au propriile tradiţii care se învârt în jurul culturii lor. Pentru că este un sezon dedicat familiei, amintim unele dintre cele mai ciudate credinţe din istorie legate de familie.

Morţii erau îngropaţi sub casă

Credinţa antică mesopotamiană spune că există viaţă şi dincolo de moarte. Mai mult decât atât, se credea că în tărâmul morţilor nu există mâncare, iar pentru a rezolva această problemă, oamenii îşi îngropau membrii morţi ai familiei, păstrându-i aproape pentru a-i putea hrăni zilnic, scrie bustle.com. Dacă nu le ofereau suficientă hrană, se credea că aceştia încep să practice cerşitul, iar în cele din urmă se transformă în strigoi, provocând chinuri familiei.

Bărbaţii trebuiau să se căsătorească cu văduva fratelui lor

Acestă credinţă reflectă tradiţii ebraice antice. Continuarea existenţei unei familii era foarte importantă, ajungându-se chiar la punctul în care fratele unui bărbat mort trebuia să-şi continue viaţa cu văduva acestuia. În cazul în care acesta refuza să o facă, văduva se plângea la bătrânii satului, bărbatul fiind pedepsit pentru gestul său. Exista chiar un ritual prin care femeia îl scuipa în faţă în prezenţa bătrânilor satului, pentru a-l pedepsi pentru faptul că nu a dorit să sprijine păstrarea familiei unite.

Strămoşii putea transmite mesaje rudelor vii prin intermediul oaselor de dragon

Familiile regale chineze antice căutau să înţeleagă ce le rezervă viitorul, consultându-şi strămoşii. Pentru că nu existau linii telefonice directe cu viaţa de apoi, se foloseu de „oase de dragon“ sau carapacea unei broaşte ţestoase pentru a le adresa întrebări. Le dădea unui preot, care le încălzea, citind în fisurile care apăreau pe aceste suprafeţe.

Copiii demonilor

Dacă un copil perturba echilibrul unei familii, credinţa populară spunea că este un suflet nestatornic. Folclorul european medieval includea o mulţime de convingeri despre schimbările de copii, care se credea că sunt aduşi de zâne dau de demoni. Din nefericire, etichetele negative erau puse copiilor născuţi cu handicap sau cu personalităţi puternice. Un copil care suferea de comportament agresiv se credea că este un suflet pierdut.