
Toate au devenit bune, chiar şi cele rele ― mai ales ele
În România ultimilor 30 de ani, răul pare a se articula ca o ereditate socială, astfel încât, la nivel de individ, el este justificat, invocându-se senin răul celuilalt: ”Da' ce, el cum a făcut?”. Cu alte cuvinte, dacă până mai ”ieri”, vorba lui Sartre, iadul era ”celălalt” (pledând, astfel, nevinovat), iată că, acum, iadul este mărturisit, asimilat, asumat şi contrapus lui însuşi, dându-i-se virtuţi morale.