FOTO Casa uitată de la Copăceni a poetului Adrian Păunescu aşteaptă să se transforme în muzeu

De vreo zece ani, nimeni nu mai trăieşte în casa în care s-a născut Păunescu FOTO: Victoria Dodon

La 70 de ani de la naşterea poetului român Adrian Păunescu, casa de la Copăceni, unde acesta a văzut lumina zilei, rămâne în paragină şi „se ţine“ doar pe promisiunile oficialilor

Cele mai multe biografii ale poetului şi publicistului trecut în nefiinţă acum patru ani încep cu fragmente din copilăria sa în România, în satul Bârca, judeţul Dolj. Puţine, însă, se cunosc despre primii săi ani de viaţă petrecuţi în satul basarabean Copăceni, judeţul Bălţi (azi raionul Sângerei), acolo unde micul Adrian a văzut lumina zilei pe 20 iulie 1943. Părinţii lui, învăţătorii Floarea şi Constantin Păunescu, au ajuns aici în anul 1941. „Pe vremuri, dascălii veneau de peste Prut şi făceau carte cu localnicii. Tatăl lui era directorul şcolii unde astăzi se află grădiniţa, iar mama preda mai multe obiecte. Trăiau la gazdă, acolo s-a şi născut poetul“, povesteşte primarul din Copăceni, Cozma Sârbuleţ.

ÎN AŞTEPTAREA UNUI MUZEU

La aproape 71 de ani de la naşterea poetului „generaţiei în blugi“, casa din satul său de baştină arată ca o ruină. Pereţii vopsiţi într-un verde crud, cu brâie albe şi ornamente florale, sunt brăzdaţi de crăpături adânci. Acoperişul de şindrilă s-a lăsat, pridvorul şi prispa din lemn abia de se ţin, iar lacătul de pe uşa veche spune că stăpânul nu a mai trecut demult pe aici. În stânga, stă beciul - o copie în miniatură a casei. Din drum, de după viţa de vie înaltă de câţiva metri, gospodăria se zăreşte cu greu.

Primarul spune că de vreo zece ani aici nu mai trăieşte nimeni. Săteanul de la care familia Păunescu închiria casa a lăsat-o după moarte uneia dintre fiicele sale, Maria Bârsanu, care locuieşte astăzi într-o suburbie a Chişinăului. „E dezordine totală, a rămas totul de izbelişte. În această iarnă, când a fost inaugurat centrul de sănătate din sat, Vlad Filat promitea că va fi renovată casa. Trebuie să transmitem această moştenire generaţiilor viitoare“, crede şefa oficiului poştal, Ecaterina Pleşca. Acum, de proprietate îngrijeşte verişoara proprietarei, Iulia Cuţuc. „Prăşesc în grădină, cresc legume, tai buruianul. Fetele, Maria şi Eudochia, au vrut s-o vândă, dar cei de la Chişinău au spus că vor să facă un muzeu în cinstea poetului. Aşteptăm...“, afirmă femeia în vârstă de 63 de ani. 

CE ÎŞI AMINTESC SĂTENII

Astăzi, puţină lume din sat şi-i mai aminteşte pe copilul Adrian Păunescu sau pe părinţii lui. „Moşneagul meu, Gheorghe, povestea că ei au plecat când au venit ruşii. Micul avea vreo trei ani pe atunci. Bărbatu-meu era cu câţiva ani mai mare şi se jucau des împreună. Când poetul a fost pe-aici, ştiu c-a mers să-şi vadă «a doua mamă», cum zicea el, pe ţaca Anica, doica lui“, spune Anastasia Gheorghievna, de 76 de ani.

Iulia Cuţuc povesteşte emoţionată cum l-a întâlnit pe poet „acum vreo opt-nouă ani“. „A venit cu un domn originar din satul nostru, acum lector la Universitatea din Bălţi. Mi-a părut un om simplu şi vorbăreţ. S-a uitat prin casă, prin grădină, tare voia să facă ceva aici. Taică-miu spunea că tatăl lui Adrian era un învăţător tare sever. Dacă nu ştiai lecţia, primeai palme ori stăteai pe grăunţe“, mai rememorează mătuşa Iulia, potrivit căreia, poetul a trăit aici mai puţin de doi ani.

Nicolae Nica (56 de ani) susţine că scriitorul „nu s-a născut în această casă, dar în cea veche, care era în grădina de azi. Înainte de a se trece din viaţă, a fost pe-aici şi a umplut toată sala de festivităţi a casei de cultură, de 750 de locuri“.

UN BUST DE BRONZ, DĂRUIT DE ROMÂNI

De fapt, Adrian Păunescu şi-a vizitat locurile natale în anii ’90, împreună cu poeţii basarabeni Grigore Vieru şi Ion Hadârcă, şi în august 2010, atunci când a primit titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM). Atunci, el i-a lăsat lui Gheorghe Duca, preşedintele AŞM, un exemplar din „Cartea cărţilor de poezie“, cu dedicaţia: „Consătenilor mei din Copăceni, Bălţi, frăţesc şi regăsit omagiu“.

A treia oară, Păunescu „a revenit“ la baştină printr-un bust dezvelit în iarna lui 2013 în curtea gimnaziului care îi poartă numele. Monumentul a fost donat de Societatea cultural-istorică „Mihai Viteazul“ din Ploieşti. Mircea Cosma, şeful asociaţiei, dar şi preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, declara atunci că „în sfârşit, poetul Adrian Păunescu a ajuns de-acasă acasă“. „Am comandat un bust din bronz masiv, care trebuie să arate un Păunescu impunător, aşa cum este în poezia românească“, spunea oficialul român, citat de „Jurnalul Prahovean“.

NICIO MIŞCARE FĂRĂ ACORDUL PROPRIETARILOR

Deşi oficialii care trec prin sat pomenesc mereu de casa ce merită transformată în muzeu, toţi lasă la plecare doar promisiuni. „Nu mă mir că locul e în paragină, aşa cum până în prezent rămâne şi casa lui Grigore Vieru de la Pererâta, şi casa sculptorului Alexandru Plămădeală de la Chişinău. Casa lui Adrian Păunescu nici nu este luată sub protecţia statului“, comentează Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei pentru Inspectarea şi Restaurarea Monumentelor din Moldova.

Sergius Ciocanu, şeful Direcţiei patrimoniu cultural de la Ministerul Culturii, precizează că doar Parlamentul poate decide ca imobilul să fie trecut în Registrul monumentelor ocrotite de stat. „Protejarea casei poate fi realizată mult mai eficient, prin înfiinţarea unui muzeu comemorativ. În acest sens, implicarea şi susţinerea proprietarilor este indispensabilă. Ei pot fi fondatorii şi proprietarii muzeului, sau, dacă nu vor găsi de cuviinţă să se ocupe personal, pot să transmită clădirea în proprietatea autorităţilor publice locale“, explică funcţionarul.

„Cu timpul, vom face totul cum se cuvine. Chiar dacă a trăit aici doar primii ani de viaţă, e important anume locul unde te naşti. Steaua lui ardea deasupra acestei case şi l-a ajutat să devină ceea ce a fost“, încheie optimist primarul din sat.

Pe locul fostei şcoli unde a fost director tatăl poetului, Constantin, acum se află grădiniţa de copii