Vremuri second-hand

Folosită multă vreme cu sens peiorativ în spațiul românesc, expresia „la mâna a doua” a căpătat în ultimii ani și valențe pozitive, în contextul orientării multor concetățeni spre achiziții mai convenabile ca preț ori mai sustenabile, în sensul de a prelungi viața unor obiecte de care alții s-au dispensat.

FOTO Shutterstock

Ecologiștii și „vintage-iștii”, dacă îi putem numi așa, reprezintă totuși o categorie încă firavă în România, motivația principală a cumpărăturilor de produse second-hand/used/resigilate/pre-owned/pre-loved etc. rămânând prețul mai accesibil, nicidecum grija pentru mediu ori pasiunea de a căuta comori vestimentare ascunse. Există și aceste imbolduri, e drept, însă într-o mai mică măsură.

Cel mai des, oamenii se orientează către vehiculele rulate, ca dovadă comerțul înfloritor din această branșă. Un studiu carVertical din primăvară arăta că peste o treime dintre români își schimbă mașinile la 4-6 ani, la fel ca polonezii sau francezii, însă sunt printre europenii care cheltuie cel mai puțin pe mașinile second-hand (SH). Pentru circa 45% dintre compatrioții noștri, prețul contează cel mai mult atunci când fac o alegere auto, pe locurile următoare situându-se starea tehnică a mașinii și… aspectul ei. Spre deosebire de români, ungurii, italienii și spaniolii acordă mai multă atenție siguranței oferite de automobil.

Există, desigur, diferențe la nivel internațional, situația economică dintr-o anumită țară, puterea de cumpărare, dar și mentalitățile influențând opțiunile cumpărătorilor. O recentă cercetare realizată în 18 țări de pe mai multe continente îi indica pe britanici drept cei mai hotărâți să achiziționeze un vehicul rulat (81% dintre respondenți), entuziaști în acest sens arătându-se și americanii (74%), italienii (73%) și canadienii (73%). La polul opus, cei mai reticenți sunt locuitorii din Hong Kong (41%), China (42%) și Singapore (44%).

Și dacă, per total, 51% dintre subiecții studiului intenționau să își ia mașină second-hand, pentru alte achiziții la mâna a doua, deschiderea a fost mai scăzută. Numai 36% ar alege mobilă din această categorie, 32% haine și încălțăminte, 27% telefoane smart și alte produse de tehnologie (televizoare, laptopuri ș.a.), 24% echipament sportiv și 19% console de jocuri. După cum se vede, în ciuda unei tradiții mai îndelungate în comerțul cu articole refolosite și în ciuda îndemnurilor repetate la cumpărături cumpătate și prietenoase cu mediul, nici în alte țări mai dezvoltate nu sunt foarte mulți cei care ar da o a doua șansă unor obiecte, fie ele și atent verificate ori recondiționate.

În schimb, la noi, îmbrăcatul de la SH pare să fi devenit o opțiune tot mai răspândită. Magazinele de profil, fizice sau online, dar și site-urile și blogurile vintage au înflorit, evenimentele de „yard sale” (în traducere literală, „vânzări în curte”, așa cum se întâmplă periodic la pitorescul „Bazar de Cotroceni”) atrag un public tot mai numeros, iar amintirea vechiturilor de la „Taica Lazăr” de odinioară nu mai incomodează, dimpotrivă, a devenit o referință nostimă și până și denumirea a fost… reciclată, fiind purtată azi de un onorabil magazin de caritate. Un sondaj Cult Research indica, în urmă cu câteva luni, că 56% dintre concetățeni și-au cumpărat haine la mâna a doua, în principal din motive financiare. Scumpirile din ultimul timp le-au redus multora drastic bugetul, astfel că practic au fost obligați să apeleze la soluții alternative. Cum peste 10% dintre români obișnuiesc să-și adauge lunar ceva în garderobă, evident că varianta cea mai ieftină rămâne second-hand-ul. Ideea de a intra într-un asemenea magazin nu mai e privită cu reținere, pentru că printre rafturi găsești acum nu doar oameni strâmtorați, mânați aici de nevoie, ci și boemi în căutare de haine și accesorii care să le individualizeze stilul ori persoane cu dare de mână, care vânează piese valoroase, unicat ori de serie mică, de la mărci cândva prestigioase, dar dispărute între timp. Perspectiva de a descoperi în noianul de mărfuri un obiect deosebit, de calitate, bine conservat și la preț de chilipir este suficient de atrăgătoare cât să învingă prejudecățile.

Însă evident, dincolo de poleiala vintage, cei mai mulți dintre cei care recurg la cumpărături la mâna doua sunt împinși de sărăcie. „Majoritatea oamenilor voiau un singur lucru – să trăiască bine. Să-și poată cumpăra jeanși, casete video și, visul suprem, o mașină! Toți voiau haine colorate, mâncăruri gustoase....”, povestește una dintre nostalgicele comunismului sovietic, în cartea Svetlanei Alexievici, „Vremuri second hand”. Un titlu care se potrivește, iată, și zilelor noastre, translatat în alte spații geografice.