Vocile Germaniei se opun boicotului european pentru gazul rusesc

Din Berlin, pe linia Associated Press, vine un mesaj ferm şi care ar trebui să dea de gândit: asociaţiile reprezentative ale patronatelor şi sindicatelor exprimă o opoziţie comună extrem de interesantă şi sugestivă faţă de intenţia decidenţilor de la Bruxelles de a propune, cât se poate de rapid, faza a şasea a sancţiunilor contra Rusiei.

Implicând deci şi măsura decisivă, cea a unui embargou total asupra importurilor de gaze naturale din această ţară. 

Argumentul lor, susţinut iniţial de ministrul federal al economiei, este că asta ar duce inevitabil la închiderea masivă a unor capacităţi de producţie şi la pierderea de locuri de muncă, afectând foarte puternic perspectivele de recuperare post-pandemiei şi menţinere a speranţei de creştere economică. Dacă există ceva bază în acest argument, atunci este clar că nu se va putea vorbi doar despre efecte care să lovească doar în economia naţională a Germaniei ci, lucru absolut firesc, se va crea astfel o undă de şoc care va cuprinde întreaga Europă. 

"Un embargou rapid va provoca pierderi la nivelul producţiei, închideri de companii şi o creştere a fenomenului de dezindustrializare şi la o pierdere pe termen lung de locuri de muncă" - se spune în comunicatul transmis către DPA de patronatele şi sindicatele germane. 

Au dreptate? Cu siguranţă că da, afirmă Robert Habeck, vice cancelarul Germaniei, ministru federal pentru probleme economice şi climatice care, după cum relatează agenţia TASS, se opune la rândul său introducerii unui asemenea embargou imediat, aşa cum l-a anunţat Ursula von den Leyen, preşedinta Comisiei Europene.  Vice-cancelarul german nu merge deloc pe ocolite, ceea ce este oarecum surprinzător în climatul actual şi în raport cu ceea ce pare a fi atitudinea prevalentă în rândul politicienilor din marile ţări europene, în acord cu SUA şi cu cele transmise de liderii din G7.  

Iată argumentele sale 

"Un embargou imediat (în ce priveşte gazele naturale din Rusia, n.n.) ar ameninţa pacea socială în Germania...În consecinţă, trebuie să acţionăm cu prudenţă, să ne pregătim mişcările cu grijă şi să ne ţinem de planuri, asta dacă vrem să-l afectăm cu adevărat pe Vladimir Putin...Acţionăm la pentru a deveni independenţi faţă de hidrocarburile din Rusia...în ce ne priveşte, este în curs de desfăşurarea construcţia de terminale pentru a primi gaze lichefiate" , adăugând însă un mesaj chiar îngrijorător pentru viitorul imediat: "dacă în perioada Paştilor putem folosi o bicicletă sau putem să luăm trenul, şi asta e bine. Vă protejează buzunarul şi-l supără pe Putin"... 

Un simplu semnal politic în cea mai pură linie ecologistă? Poate fi luat şi aşa. Dar în orice caz nu de către Siegfried Russwurn, preşedintele extrem de influentei Federaţii a industriaşilor germani (BDI) care a spus pentru ZDF că "vorbim despre colapsul industriei noastre, cea care ne-a salvat în timpul pandemiei". Ceea ce, la modul cel mai evident, pune o dublă problemă, economică şi politică. Par evidente, dar e bine să vedem ceva amănunte, nu întotdeauna discutate foarte public, în orice caz necomentate de onorabila, discreta şi temătoarea noastră clasă politică. 

Decidenţii de la Bruxelles sunt acum supuşi unei presiuni teribil de intense, tradusă în interpelări multiple în unele ţări în care populaţia este educată să pună întrebări şi să primească răspunsuri: chiar nimeni nu ştia că formidabilul nivel de dependenţă strategică al UE faţă importurile energetice din Rusia era, de fapt, o vulnerabilitate enormă pe care Putin o putea exploata în orice moment? Nu ştia, avea datele şi nu era capabil sau, din diverse motive, nu dorea să ia o decizie în consecinţă? 

Dar, la  modul general, dincolo de propaganda intensă din spaţiul virtual, ştiţi care este dependenţa UE faţă de importurile de gaze naturale? Iată datele: 

Aveţi aici textul difuzat de EUROSTAT, extrem de explicit pentru a înţelege datele sub presiunea cărora se poartă acum discuţia de ansamblu. Poziţiile germane au fost exprimate în momentul în care miniştrii de resort discută tocmai despre modul în care se va decide aplicarea potenţialului al şaselea val de sancţiuni, presiunea extremă (şi nu numai morală) fiind de a şti dacă cei din blocul comunitar vor dori (sau chiar vor fi siliţi) să plătească Rusiei sumele zilnice fabuloase pe care le chită acum pentru importul de resurse energetice: de la începutul războiului împotriva Ucrainei, ţările din Uniunea Europeană au achitat Rusiei 35 de miliarde de Euro!  

Sigur că este o problemă care va trebui rezolvată, numai  intervine o altă întrebare care, deocamdată, nu are un răspuns corect şi complet: cât de rapid pot fi înlocuite resursele ruseşti, mai ales că liderii europeni privesc cu deosebit de multă nelinişte rapoarte ca acesta în care se arată, cu ajutor altor multe relatări din partea marilor operatori de pe piaţa americană, că preţurile la gazul lichefiat literalmente au explodat. 

În acest caz, decizia privitoare la Rusia este, înainte de toate, una politică şi este motivată în primul rând de reacţia extrem de violentă a opiniilor publice europene la masacrele din Ucraina, urmare a comportamentului incredibil al trupelor ruseşti care se pare că au primit un permis oficial pentru vânătoare de civili. Desigur, asta s-a mai văzut şi se poate repeta oricând, pot fi găsite motive pentru ca relaţia cu Rusia lui Putin să fie calmată pe baza adoptării unor "compromisuri rezonabile", în primul rând o împărţire sau federalizare a Ucrainei. Caz în care poziţia internă şi externă a lui Putin ar fi ridicată pe un piedestal aurit pentru următoarele decenii. 

Dar americanii vor altceva, la fel şefii din NATO şi principalii lideri din UE. Şi, în consecinţă, toţi, inclusiv preşedintele nostru, participă la o serie de reuniuni urgente, cu agende din cele mai interesante ocazie cu care se va invoca şi soarta unei propuneri strategice de importanţă uriaşă despre care vom vorbi mâine. 

Odată adoptată sau măcar introdusă pe circuitul global de dezbate şi apoi de vot, poate schimba întreaga arhitectură a puterii mondiale. Veţi vedea că nu exagerez cu nimic. Până atunci, să vedem acum cât de puternice şi influente sunt vocile Germaniei şi dacă, în noile condiţii, va putea să-şi menţină rolul de motor economic al Europei visate ca unite şi coerente politic.