Vocile extremei-drepte în Germania cer referendum pentru ieșirea țării din UE

Lucrurile devin din ce în ce mai serioase în Germania, țara considerată în trecutul apropiat ca motor economic al UE și garanție de stabilitate, prosperitate și soliditate în ce privește perspectivele dezvoltării unei arhitecturi comune a Uniunii Europene.

Nimeni nu poate spune dacă asta va rămâne doar o amintire dacă fierberea extrem de nervoasă în care a dat viața politică de acolo  va provoca nu numai foarte importantele mișcări de stradă sau dacă va evolua rapid în ritmul creșterii popularității partidului de extremă dreaptă AfD (Alternativa pentru Germania) care ocupă acum locul doi în preferințele electoratului german. Are 22% în sondaje și previziunile sunt de creștere, context în care, deloc surprinzător, AfD, partid de extremă dreapta, populist în stilul VOX din Spania sau al partidelor doamnei Marine Le Pen, Salvini, Kaczynski a declanșat motoarele de campanie pentru europarlamentare. Și provoacă primul șoc masiv, cu urmări din cele mai neașteptate.

Prima șarjă a fost lansată luni de Alice Weidel (foto) într-un interviu publicat de Financial Times în care a apreciat că BREXIT a reprezxentat o mișcare “justă” și pe care Germania a trebui s-o urmeze: “esre vorba despre un model pentru Germania și ar trebui să facem o mișcare suverană asemănătoare”. Cu ce argument? Simplu, în cea mai bună logică a populismului căci, spunea președinta AfD, un guvern condus de partidul său ar contribui la transformarea întregii Uniuni Europene , ajutând-o să recupereze actualul său “deficit democratic”, spre exemplu prin restrângerea atribuțiilor ce revin Comisiei Europene care “nu este ales de nimeni”..  „Dar dacă o reformă este imposibilă, dacă eșuăm a a reclădi suveranitatea unui Stat Membru al UE, atunci să lăsăm poporul să decidă, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie...Și am putea avea un referendum tip „DEXIT”- o ieșire a Germaniei din UE” a adăugat Alice Weidel.

Suficient, chiar absolut suficient să aprindă multe semnale de alarmă la Bruxelles. Mai ales că afirmațiile respective veneau în contextul unor manifestații masive de protest la care au participat sute de mii de oameni în toată Germania, imediat după ce au apărut informații despre faptul că membrii din conducerea AfD participaseră la o reuniune unde fuseseră discutate viitoare inițiative politice precum deportarea în masă a străinilor. Ceea a ce a adus aminte de alte reuniuni care, în istorie, în perioada Germaniei naziste, deschiseseră porțile spre „Soluția Finală”. Un purtător de cuvânt al AfD a confirmat prezența la discuțiile respective dar a negat că politica partidului ar cuprinde un plan pentru expulzarea imigranților și a „cetățenilor ne-asimilați”. Dar nu a negat – de altfel era și imposibil – că la discuțiile respective participase și Martin Sellner, conducătorul Mișcării identitare austriece, un entuziast adept al mesajelor privind „marea înlocuire”, teoria conspiraționistă care afirmă existența unui complot mondial pentru a înlocui populația autohtonă a Europei, albă și creștină, cu imigranți.

Reacția din Germania a fost marcată de manifestații cu sute de mii d persoane strigând „afară cu naziștii!”. Dar teama reală a momentului de acum este că mai există și alte manifestații masive, similare cu cele din Franța, ale agricultorilor nemulțumiți de rezultatele Politicii Comune Europene. Există semnale că partidele de extremă dreapta ar putea încerca o acțiune comună de politizare rapidă a acestor proteste, una care să fie marcată de violențe în lunile aprilie-mai și care să justifice apelurile următoare la un vot de protest.

Nu este deloc imposibil. Și iată cum, prinși de febra evenimentelor de acum, declanșate de prestația sub-mediocră a unor politicieni lipsiți de orice urmă de cultură economică sau capacitate de guvernare, pot fi date uitării rezultatele catastrofale ale BREXIT și consecințele acestuia pentru viața de fiecare zi a cetățenilor britanici, sondajele arătând că o majoritate dintre cei care au votat pro-BREXIT ar fi gata acum să voteze pentru reîntoarcerea țării lor în UE.

Dar, dacă strategia partidelor extremiste ar reuși cuplarea la protestele fermierilor, atunci raționamentele bazate de calcule și amintiri ar fi totalmente inutile deoarece, măcar, s-ar putea flutura speranța unei schimbări indicându-se cu precizie singurul vinovat de toate relele, adică instituții europene și Uniunea Europeană în general. Ce-ar veni după aia e cu totul altă poveste, vom vedea atunci cu cine și sub ce steag vom defila.