Vlad Filat a vorbit despre eşecul Republicii Moldova ca proiect statal

Am ascultat discursul fostului premier şi preşedinte al PLDM, Vlad Filat, rostit joi în plenul Parlamentului, în mai multe rânduri. A fost o ocazie cu adevărat edificatoare de a contempla mizeria vieţii politice autohtone. Cred că la prima audiţie mi-au scăpat unele aspecte, pe care aş vrea să le comentez acum.

În primul rând, Vlad Filat a spus: „Avem un stat care nu are instituţii”, după ce se lamentase cu privire la cedările pe care le-a făcut altor parteneri de coaliţie (în aceeaşi manieră în care se plângea şi Mihai Ghimpu de concesiile şi cedările pe care le-a făcut partenerilor), pentru a avea „acord de asociere”, „liberalizarea regimului de vize”. „Sunt mult mai slabe (instituţiile – n.a.) decât au fost când am preluat noi aceste instituţii.”, a continuat Filat. După care, a deplâns „dictatura unei singure persoane”, referindu-se, bineînţeles, la liderul informal al PDM Vlad Plahotniuc.

Vrând-nevrând, ţi se creează impresia că Filat nici nu a condus cel mai puternic partid de centru-dreapta din Republica Moldova ani de zile, nici nu a fost prim-ministru ani de zile, nu a deţinut nicio pârghie pentru a-i bara „acelei persoane” accesul spre controlul absolut, din umbră, a instituţiilor. Singura concluzie pe care pot s-o fac e că respectivele instituţii erau împărţite de PLDM cu PDM, în grupuri de influenţă şi spaţii vitale. Atâta timp cât Filat şi Plahotniuc bătuseră mâna să jefuiască cetăţenii în mod separat, dar fără să se atace, totul a mers ca pe roate – Republica Moldova a devenit „poveste de succes” în relaţiile cu Uniunea Europeană. Apoi, Plahotniuc a început să-şi subordoneze întreaga republică. În 2011-2012, el şi-a consolidat capacităţile de control, apoi a fost nevoit să facă faţă crizei politice din ianuarie-aprilie 2013. Prima lovitură serioasă împotriva lui Filat a fost întreprinsă atunci. Şi în cea mai mare parte, a fost suficientă. Acum a avut loc lovitura de graţie.

Celelalte spuse ale lui Filat la care vreau să mă refer aici sunt următoarele: „Chem fiecare cetăţean al acestei ţări să nu mai recunoască această procuratură condusă politic, acest aşa-numit „centru naţional anti-PLDM).”.

Când eşti un fost prim-ministru, fondatorul, liderul din trecut şi cel de astăzi al celui mai puternic şi mai bine reprezentat partid de guvernământ, nu-ţi poţi permite să faci un apel ca acesta pe care tocmai l-a făcut Filat. Asta înseamnă subminarea instituţiilor statului şi obstrucţionarea funcţionării lor. În orice condiţii, un adevărat om de stat nu jonglează cu sentimentele oamenilor, nu le stimulează dispoziţiile distructive.

Acest comportament al lui Filat este, de fapt, cel mai bun indiciu că Republica Moldova este un proiect statal eşuat şi devine o problemă regională de rezolvat.

Un politician de această mărime, precum a fost Filat, nu-şi poate permite, în mod normal, declaraţii precum că în ţara lui nu există instituţii – deoarece asta înseamnă, practic, eşuarea respectivului stat. În acest context, poate că Filat s-a văzut în rol de Gandhi, stimulând şi acţiuni de nesupunere civică, de exemplu sfidarea unei instituţii vitale în funcţionarea oricărui stat, procuratura.

Discursul lui Filat m-a lăsat cu încă o impresie: că un pretins lider naţional pe parcursul a mulţi ani renunţă acum la orice intenţie de a mai încerca să întreprindă ceva, recunoscându-se învins („de sistem”, poate, la fel ca Emil Constantinescu). Puterea se află concentrată într-un singur punct, la Vladimir Plahotniuc.

Aşa că şi "sistemul" care l-a învins pe Filat e unul tipic banditesc, caracterizat prin aceleaşi raporturi interne care există între capii a mai multe bande care cooperează sau se află în conflict.

De fapt, mesajul subliminal din discursul lui Vlad Filat a fost următorul: „Republica Moldova a eşuat, trebuie să ne gândim la o soluţie de rezolvare a situaţiei”. Pentru mine, această soluţie de rezolvare a situaţiei este şi trebuie să fie unificarea cu România. Asta nu doar în sens material, pecuniar, dar şi în sens spiritual, istoric, etnocultural.

Nu este exclus că şi alţi exponenţi ai mediului politic moldovenesc vor adopta un limbaj foarte biciuitor, în care vor ilustra realităţile cotidiene, reiterând statutul de stat cvasi-eşuat pe care-l are Republica Moldova. Până la urmă, majoritatea lor, a politicienilor noştri, utilizează cuvântul „ţară” însă nu se comportă cu Republica Moldova ca şi cu o ţară, ci mai curând ca şi cu o stână cu oi. Ceea ce constituie un argument în plus pentru inconsistenţa acestui proiect statal şi pentru încheierea lui cât mai grabnică. O societate care nu şi-a produs într-un sfert de secol o elită capabilă să edifice un veritabil stat independent, puternic, este o societate care trebuie să facă parte dintr-un alt stat, un stat mai mare.

Dacă „moda” imprimată de Vlad Filat va prinde, atunci discursul anti-sistem din Republica Moldova se va intensifica. Iar asta înseamnă, după un proces de gândire la fiecare dintre liderii care vor promova aceste mesaje, că ne mai rămâne să facem un singur lucru ca să beneficiem de un nou început: să demarăm şi să ducem la capăt procedura de unire cu România.