USR, eşecul partidului „altfel”
0
Oameni goi de conţinut, pseudo-lideri, oameni lipsiţi de empatie, coloană vertebrală, studii solide sau performanţe profesionale, uniţi în anihilarea celor care îi pot umbri, pe scurt. Oameni care nu au nimic esenţial de spus şi oferit României vor să o conducă. Halucinant.
Mi-aş fi dorit să nu scriu acest articol. Mi-aş fi dorit ca, măcar o dată, să avem oameni echilibraţi psihic, competenţi şi generoşi la conducerea unor partide, pentru că, din nefericire de acolo vin şi cei care iau decizii din funcţiile de miniştri, premier, preşedinte, directori de agenţii guvernamentale. Când aceşti oameni din partide dau dovadă de constant comportament anti-social şi egoist, speranţa omului normal că, o dată ajunşi în funcţii publice, vor coopera şi acţiona pentru binele comun, public şi în interesul cetăţenilor este pur şi simplu o iluzie. Importanţa calităţii umane şi profesionale din partidele noastre este cheia succesului sau insuccesului României de a fi o ţară puternică şi prosperă. Nu este. Se fură ca în codru, se strigă fără hoţie, fără penali, dar chiar cei care strigă se dovedesc a fi fraudatori şi corupţi. Pentru cine nu ştie mă refer la USR şi la scandalul recent al fraudării alegerilor interne din filiala diaspora, precum şi din multe alte filiale de către oamenii fideli echipei Barna. Din nefericire pentru noi, românii care am avut naivitatea să credem în partidul ”altfel” şi chiar să ne înscriem în partid pentru a contribui cu experienţa şi calităţile noastre profesionale şi personale, neînţelegerea la timp a psihologiei umane din perspectiva patologiei unor comportamente organizaţionale toxice ne-ar fi scutit de multe erori şi dezamăgiri.
E un nou scandal în USR provocat exclusiv din dorinţa lui Dan Barna şi a camarilei sale de a menţine partidul sub controlul lor absolut, cei 14 machiavelici din Biroul Naţional. Faptul că Dacian Cioloş a câştigat preşedinţia partidului şi nu doreşte să fie un om de paie, o mascotă care doar va încasa toate eşecurile partidului din cauza deciziilor exclusiv în interesului grupului organizat al celor 14, este de netolerat. Deşi Dacian Cioloş a propus nişte măsuri şi direcţii de acţiune politică absolut decente şi în linia de la care s-a revendicat întotdeauna USR – transparenţa cheltuirii banilor, transparenţa alegerilor interne, transparenţa deciziilor luate în Biroul Naţional, unde ar trebui să poate participa oricine, aşa cum se întâmpla pe vremuri în USR, numirea unor oameni competenţi în funcţii publice, pe criterii meritocratice, cu ajutorul societăţii civile, înlăturarea unor derbedei din funcţiile deţinute în partid, plătiţi să facă nimic altceva decât executarea directivelor lui Barna – în mod halucinant aceste solicitări sunt formulate de echipa Barna într-o naraţiune care îmi provoacă deja-vu. Barna invocă, nici mai mult nici mai puţin, că Dacian Cioloş îi fură partidul (care e al lui, de la sine înţeles) şi că vrea să îşi impună oamenii lui peste tot, trecând peste alegerile ”libere” din partid, în faimoasele ”festivaluri ale democraţiei” – adică nişte show-uri kitsch, cum vedem la televiziunile can-can, cu nişte concurenţi care se dau în stambă, dar în culise se ştie dinainte cine e câştigătorul. Aplauze. Alegerile ”libere”, de asemenea sunt direcţionate de la centru, prin emailuri aparţinând unor oameni fantomă, cred că şi boţii Facebook sunt invidioşi. Accesul în baza de date a partidului, deşi ar trebui să fie strict restricţionată, este la cheremul lui Dan Barna şi a camarilei, nimic de mirare în faptul că Barna şi-a permis să trimită mesaje înfocate membrilor azi-noapte, deşi nu ar trebui să aibă acces, nemaifiind preşedinte. Nicio problemă, secretarul general al partidului e omul său şi d-aia e pus acolo, să execute ce i se cere, inclusiv chestii ilegale.
A devenit obositor şi plictisitor să scriu despre USR. Promisiunea că va fi un partid ”altfel” a fost ucisă în momentul când Barna şi camarila au început să facă excluderi pentru delict de opinie şi să distrugă credibilitatea vocilor critice. Declinul a început fix cu acest moment, noiembrie-decembrie 2019. Supraestimarea propriei puteri şi subestimarea acestor oponenţi este deja un clişeu în realitatea distorsionată a sociopaţilor. Ei nu pot crede şi nu pot accepta că cineva, altcineva are putere mai multă decât ei sau că nu sunt ceea ce îşi imaginează că sunt, înconjuraţi de lichele care le periază constant ego-ul. Nu pot crede că un simplu membru are mai multă credibilitate decât toată ”echipa câştigătoare şi, în momentul în care acel om începe să scrie despre fraude, corupţie, minciuni şi mizerie umană s-a terminat cu vălul ignoranţei şi începe declinul, care nu e vizibil imediat, dar iată nu trece prea mult timp. În doi ani de abuzuri după abuzuri, Dan Barna şi camarila au distrus complet brandul, credibilitatea şi viitorul USR. Au dovedit, cu asupra de măsură, că nu sunt capabili să guverneze, nu sunt capabili să coopereze şi nu sunt preocupaţi în vreun fel să scoată România din criză. Vedem în aceste zile că singurul lucru care îi preocupă cu adevărat pe oamenii lui Barna sunt diversele sinecuri şi consultanţe în care se auto-propun. De aceea au în continuare nevoie de vehiculul numit USR, de aceea nu îl pot deschide către exterior, astfel cum propune Dacian Cioloş în mesajul de ieri, care e deja în presă şi poate fi consultat, urmând a fi votat luni de către cei 14 machiavelici şi colegii de la PLUS membri în BN.
Oferta de unificare şi deschidere a partidului făcută de Dacian Cioloş, de reaşezare pe fundamente sănătoase a USR va pica la vot. Mâna întinsă de către Cioloş către barnişti, să fie o singură echipă şi un singur partid va fi refuzată, după cum se vede deja din poziţiile de lider în exil, furibund, ale lui Barna. Incapabil să-şi accepte minusurile personale, atât ca lider, cât şi ca om, Dan Barna este în continuare convins că el merită să fie preşedintele partidului şi preşedintele României, de altfel asta s-a tot repetat în campania sa internă de către băieţii şi fetele cumpăraţi la bucată, pe promisiuni goale, dintre foştii săi opozanţi. Unul dintre pseudo-liderii opoziţiei interne, Cristian Seidler ne-a spus senin că el îl sprijină pe Dan la preşedinţia României, pentru că merită. Oameni goi de conţinut, pseudo-lideri, oameni lipsiţi de empatie, coloană vertebrală, studii solide sau performanţe profesionale, uniţi în anihilarea celor care îi pot umbri, pe scurt. Oameni care nu au nimic esenţial de spus şi oferit României vor să o conducă. Halucinant.
Ce va urma?
Am scris un articol cu scenarii posibile, în 19 decembrie 2021, pe care am decis să nu îl mai public, dar în care am intuit perfect sabotarea constantă a noului preşedinte Dacian Cioloş. Iată că a durat doar o lună până când scenariile imaginate de mine să fie deja actuale.
În mod cert, gruparea Barna nu va face un pas în spate, în pofida dezgustului pe care îl provoacă membrilor. Postarea lui Dan Barna de pe grupurile interne a fost întâmpinată cu dispreţ şi hohote de râs, ceea ce ar trebui să îi dea serios de gândit, dar ştiu deja că acest lucru nu se va întâmpla. Va fi obligat Cioloş să îşi menţină poziţia deja anunţată şi anume demisia din funcţia de preşedinte, care ar impune noi alegeri şi clarificarea situaţiei partidului. Având în vedere însă confiscarea tuturor filialelor de către gruparea Barna şi votul prin delegaţi, care este întotdeauna viciat, şansele ca Cioloş să poată obţine un Birou Naţional cu care să poată lucra sunt mici. Trebuie impus votul universal peste tot, ceea ce înseamnă schimbarea Statutului, ceea ce înseamnă vot politic în BN şi CP, ceea ce înseamnă gir din partea barniştilor, ceea ce înseamnă că nu se va întâmpla nimic pozitiv.
Se va rupe partidul pentru care s-au construit atâtea naraţiuni că trebuie unificat, fiind un suflet în două culori, albastru şi portocaliu, USR şi PLUS? Cel mai probabil. Bătaia de joc la adresa speranţelor unei generaţii este absolut înspăimântătoare. Şi totul pentru ca o gaşcă de sociopaţi, care altfel nu ar fi ajuns niciodată atât de sus să se auto-amăgească că sunt cineva pe lume.
Redau, mai jos, şi articolul scris pe 19 decembrie 2021, pentru că este relevant ca prognoză a evenimentelor actuale
Acum doi ani, pe 19 decembrie 2019, Biroul Naţional al USR mă excludea din partid, într-o şedinţă de urgenţă, de pe o zi pe altă, după ce un servil angajat al partidului preluase o remarcă benignă dintr-o discuţie internă, pentru a-l inflama pe Dan Barna, direct vizat de comentariile mele, dar nu singurul din partid pe care îl consideram responsabil de practici abuzive, inclusiv de sexism şi patriarhat, prin modul în care se foloseau de unele dintre colegele de partid. Este aproape irelevant consimţământul părţii aflate pe o poziţie de inferioritate, într-o relaţie de putere, în care multe femei se simt obligate să facă pe plac ”şefului”. E o practică larg răspândită nu doar în partide, ci şi în corporaţii, în universităţii, în toate mediile în care bărbaţi frustraţi, abuzivi sau obsedaţi se folosesc de poziţia de putere pentru a determina un anumit comportament din partea femeilor. Din păcate, este un mecanism care funcţionează de zeci de ani şi nu cred că se va schimba prea curând, cât timp unele femei acceptă să îşi construiască cariera profesională în genunchi până ajung la masa bărbaţilor, sperând că vor fi tratate ca egale, de aici disperarea unora de a se poziţiona ca femei-alpha, după ce au fost efectiv umilite în fel şi chip pe traseul până la ocuparea unui loc în grupul conducător. Mai grav este că astfel de femei au tupeul să se considere feministe, după ce au adoptat un comportament profund submisiv patriarhatului şi le-au demonizat cot la cot cu bărbaţii pe cele care au refuzat să adopte compromisul de acest tip ca metodă de ”succes” profesional. O metodă care ne aduce în leadership-ul partidelor, nu doar bărbaţi avizi de putere, incompetenţi, agresivi, ignoranţi intelectual şi limitaţi, dar şi femei după chipul şi asemănarea acestora, la fel de avide de putere, incompetente, limitate, ignorante şi ahtiate după poziţie şi statut, dar goale de calităţile care le-ar face să merite aceste realizări. E un cerc vicios, în care ne învârtim în România dintotdeauna. Nu întâmplător, femeile care ajung în poziţii de putere în România sunt departe de a reprezenta aşteptările femeilor care şi-au clădit carierele în mod solid, independent de bărbaţi, pe munca şi inteligenţa lor, nu acceptând roluri umilitoare în jocul de putere al bărbaţilor. Discutam, la un moment dat cu un prieten membru al partidului ”altfel”, care îmi explica că femeile independente şi autonome sunt percepute ca agresive, intimidante şi imprevizibile, de aceea nu au succes, în timp ce femeile ce fac uz de feminitatea lor şi adoptă un rol submisiv, împăciuitor nu prezintă o ameninţare pentru bărbaţi şi atunci sunt mult mai uşor promovate de bărbaţi în poziţii de putere. Aşadar, o femeie care refuză să fie ”promovată” de bărbaţi, pe baza unor criterii stabilite de bărbaţi, şi vrea să reuşească prin propria forţă, competenţe şi abilităţi nu are nicio şansă, pentru că termenii jocului de acces la putere sunt deja stabiliţi şi impuşi de bărbaţi, care nu au niciun interes să accepte vreodată o astfel de femeie, cu potenţial de pericol pentru propria lor poziţie şi statut.
Este necesară precizarea de mai sus, în contextul analizei despre eşecul partidului „altfel”, USR, şi dacă ne uităm la tipologia de femei -cele foarte puţine- pe care le-au promovat în poziţii de putere. Atât în Biroul Naţional, cât şi în funcţii publice, USR a acţionat întotdeauna ca o gaşcă unită de băieţi prieteni între ei, mereu aceeaşi, deja infaimoasa grupare Barna-Ghinea-Drulă-Moşteanu şi ceilalţi ca ei. Din principiu ei nu promovează femei, decât dacă le pot controla sau le sunt subordonate. E celebră postarea lui Cristi Ghinea, de pe vremea când era în guvernul Cioloş când a pus o fotografie cu câţiva colegi din minister şi a numit doar bărbaţii cu nume şi prenume, deşi erau prezente şi femei în fotografie. Această ”scăpare” spune totul despre mentalitatea acestor aşa-zişi lideri politici. Umilirea lui Cosette Chichirău, care a ”îndrăznit” să îl contra-candideze pe Dan Barna în alegerile interne şi care are într-adevăr forţa, inteligenţa şi determinarea unui lider autentic, fiind extrem de independentă şi stăpână pe competenţele sale profesionale, o femeie din categoria celor care nu are nevoie să facă un compromis umilitor pentru a se remarca, a fost aproape totală: rebeliunea ei a fost pedepsită prin impunerea afilierii la gruparea Barna-Ghinea, dacă doreşte să mai fie relevantă sau susţinută pentru Parlament. De facto, orice contra-candidat al lui Dan Barna şi orice potenţială opoziţie a fost obligată să sprijine gruparea Barna pentru un loc pe liste la alegerile parlamentare din 2020 şi pentru susţinerea în poziţii de miniştri, cum a fost cazul lui Stelian Ion.
Câştigarea preşedinţiei partidului de către Dacian Cioloş în septembrie 2021 a ridicat o nouă problemă serioasă pentru gruparea Ghinea-Barna, care a fost rezolvată parţial la alegerile recente din turbulenta filială USR Diaspora, când, prin maşinaţiuni tehnico-machiavelice, 700 de membri nu au putut vota la alegerile interne pentru conducerea filialei, adică exact cei 700 care au făcut diferenţa dintre Barna şi Cioloş, în favoarea ultimului. O dată confiscată filiala USR Diaspora şi sechestrat votul, victoria grupării Barna-Ghinea în viitoarele scrutinuri interne va fi totală. Pentru ei este irelevant că un grup de membri au făcut cerere de intervenţie în dosarul prin care se cere aprobarea modificării statutului USR, când partidul are deja o serie de hotărâri definitive ale instanţelor împotriva USR, care sunt considerate maculatură de către ”luminaţii” lideri auto-impuşi prin fraude şi manţocării, că nu poţi fi strălucit şi să fii un lider organic, când tu preferi să străluceşti doar printre mediocri. O dată excluşi şi eliminaţi din partid toţi oamenii care străluceau prin ceva, în sensul că se remarcau prin calităţi intrinseci care umbreau complet nulităţile stelare care vor să ocupe centrul scenei, o dată marginalizată mediocra opoziţie, care după ce a stat în genunchi o vreme a ajuns în sfârşit la masa puterii, iluzia partidului ”altfel” a murit, este definitiv şi irevocabil îngropată.
Scenariul cel mai plauzibil este că Dacian Cioloş va fi sabotat cu succes şi se va impune în 2023 un alt candidat la alegerile prezidenţiale din 2024, în persoana lui Dan Barna sau Cătălin Drulă, fie prin fraudarea voturilor, fie prin acapararea totală a filialelor, fie prin transferul unor lideri PLUS dintr-o echipă în alta, adică trădare. Indiferent care va fi alesul găştii, niciunul nu va performa bine în campanie, fiecare din motive diferite. Dan Barna este plat, repetitiv, previzibil şi plicticos, nu are calităţi de lider, nu le-a avut niciodată, e un bun mediator şi negociator între facţiuni, ştie să vândă viitoare şi iluzorii poziţii politice pentru cei care se îmbarcă în gaşca ”câştigătoare”. E irelevant că el vinde întotdeauna mai mult decât are, cât timp există disperaţi care cumpără. Cătălin Drulă, deşi performant ca ministru, nu a reuşit să acumuleze suficientă notorietate, iar excesele de duritate şi autoritarism denotă un tip care poate excela într-o funcţie executivă, nicidecum într-un rol ce implică diplomaţie şi moderaţie. Niciunul dintre aceşti doi candidaţi nu au bagajul intelectual necesar pentru a aborda teme ce ţin de politică globală, regională şi europeană, pe care Dacian Cioloş îl deţine deja. Aşadar, un fiasco previzibil în acest scenariu, dar va certifica cu ”succes” eşecul partidului ”altfel”, care vine cu democraţie internă, lideri competenţi şi alea alea. Aşa-zisa democraţie internă e o pierdere monumentală de timp şi resurse şi ar fi mult mai eficient şi cinstit să se decidă listele şi candidaţii de la centru şi doar să se anunţe în conferinţă de presă. Exerciţiul acesta de mimare a democraţiei, cu telefoane la Gigel, dispariţii şi apariţii de emailuri în baza de date, imposibilitatea ”tehnică” a votului, pe criterii inventate ad-hoc, cumpărarea la bucată a aşa-zişilor lideri ai opoziţiei, operaţionalizarea rezultatelor din sistem s.a.m.d., metode se pot găsi oricând. Cred că e mai cinstit să decidă Cristi Ghinea cine merită, ca şi până acum.
Un alt scenariu, improbabil, ar fi ca facţiunea lui Dacian Cioloş să reuşească să capteze trădători dintre barnisto-ghinişti şi să preia filiale sau să reuşească impunerea votului universal pentru toate alegerile interne şi eliminarea votului cu delegaţi la Congres. Atunci ar putea avea o şansă oamenii cool, fie pe criterii de popularitate, fie pe criterii de competenţă. Însă în condiţiile în care popularitatea este determinată de accesul la comunicarea liberă pe grupurile şi forumurile interne, controlate de cerberii lui Ghinea, fie la comanda lui, fie pentru a-i face pe plac, iar comentariile şi postările generatoare de atenţie, interes şi idei sunt imediat şterse, iar oamenii eliminaţi, exact ca într-un univers dictatorial, mă îndoiesc profund că astfel de practici democratice vor mai avea aderenţă. Pur şi simplu ADN-ul partidului a fost viciat, USR, din partidul ”altfel” a devenit partidul la fel, în care trepăduşi insignifianţi, dar avizi de putere, control şi poziţii nemeritate sunt răsplătiţi pentru slugărnicie, fraudă, bullying şi vânarea spiritelor libere, câte au mai rămas. Partidul cu adevărat altfel trebuie inventat, încă nu a sosit.
Se încarcă comentariile...
