USL, „back to work“. Liderii USL, în faţa unui examen decisiv

0
0
Crin Antonescu, preşedintele Senatului, alături de premierul Victor Ponta FOTO mediafax.ro
Crin Antonescu, preşedintele Senatului, alături de premierul Victor Ponta FOTO mediafax.ro

USL s-a format prin voinţa, aproape nebunească, a celor doi lideri de partide, Crin Antonescu şi Victor Ponta, pe alocuri chiar împotriva propriilor partide. Îmi amintesc că mulţi erau sceptici la acel moment, fie pentru că urmau să se alieze cu un adversar tradiţional (PNL), fie pentru că urmau să ofere partenerului drepturi egale în condiţiile în care raporturile de forţă nu au fost niciodată egale (PSD).

În ciuda acestor temeri, dorinţa alegătorilor de a avea un front unit împotriva unui adversar mult prea puternic a fost cea care i-a motivat pe lideri să construiască o structură extraordinară.

De ce extraordinară? Mai întâi, prin rezultate (n-are sens să le enumăr, „Anul Victoriei“ este evident). Apoi, prin stilul de lucru ‒ această coaliţie funcţionând mult timp diferit de alte alianţe post-decembriste (fără certuri publice, fără negocieri la TV, fără blocaje ideologice). În fine, extraordinară în special prin această caracteristică ‒ liderii erau cei care ţineau construcţia unită. Voinţa liderilor rezolva conflictele. Iar modul în care cei doi formau echipa inspira şi impresiona.

Care a fost motorul acestui proiect? Dorinţa de putere? Poate. Mai puternică a fost însă presiunea alegătorilor, a bazei celor două partide, cea care se săturase de negocieri şi jocuri dâmboviţene şi care cerea gesturi politice mari, cu amplitudine şi viziune. Oamenii voiau unirea pentru un proiect mai mare, care nu înseamna doar înlăturarea unui regim dăunător (apropo, obiectivul nu e încă total atins), dar şi demonstrarea faptului că se poate şi altfel. USL a demonstrat că se poate şi altfel. Iar principalii autori au fost, până acum, chiar liderii.

Dacă parcurgem analizele media, citim editoriale şi ascultăm unii politicieni vorbind la TV, realitatea de astăzi arată cumva diferit. Unitatea de la început nu mai există la fel. Se caută nod în papură, există lovituri sub centură şi se teoretizează prea mult în jurul scenariilor viitoare. Cert este un lucru ‒ liderii USL sunt datori faţă de alegătorii lor să dea noi semnale de unitate şi de viziune, aducându-şi aminte că adversarul lor este altul şi că misiunea lor nu s-a încheiat. Se mai poate păstra USL? Eu cred sincer că da, în condiţiile în care liderii fac ceea ce ştiu ei cel mai bine:

-          Victor Ponta să continue să muncească foarte mult la Guvern, pentru a oferi alegătorilor veşti bune despre salarii, pensii şi condiţii de muncă şi de trai. Zilele trecute arăta că astfel de veşti sunt posibile, pentru milioane de români. Dar liderul PSD trebuie să continue să nu raspundă la provocările tot mai dese care vin din partea colegilor de alianţă, şi să le aducă aminte tuturor că astfel de provocări au existat mereu, încă din primele luni de funcţionare a USL. Şi să demonstreze că munca sa are o finalitate în repararea nedreptăţilor care i-a făcut pe români să îl susţină în număr atât de mare până acum. Ponta a impresionat cu tenacitatea cu care nu a răspuns la atacuri şi cu care încasează lovituri de multe ori nemeritate ‒ însă în acest joc nu este singur.

-          Crin Antonescu să îşi aducă aminte că ceea ce l-a ridicat pe el în ochii oamenilor a fost tocmai „revoluţia bunului-simţ“ pe care o propunea. Dincolo de talentul retoric, a impresionat prin modul autentic în care reuşea să exprime frustrarea unei generaţii care s-a săturat să fie una mereu exclusă. Şi prin capacitatea de a mobiliza o nouă generaţie, mai tânără, pentru a crede în ţara şi viitorul lor mai bun. În „revoluţia bunului-simţ“ conta mai mult relaţia sa directă cu alegătorii care vor altceva de la politică şi în care dovedea, prin deciziile pe care le lua, că poate fi mai mult decât o copie tânără a unor politicieni versaţi, dar depăşiţi. Antonescu a inspirat, ani de zile alegătorii USL (şi pe cei ai PSD) prin corectitudine, echilibru şi prin spirit de echipă, şi cred că şansa USL este ca liderul liberal să puncteze din nou la aceste capitole, în timp ce lucrează la un nou proiect pentru România.

Chiar dacă victoria din alegerile de anul trecut a schimbat mult peisajul, datele problemei rămân aceleaşi ‒ vor cei doi lideri să demonstreze că USL poate fi un model diferit? Sunt ei capabili să răspundă dorinţei alegătorilor care îi susţin? Pot ei să muncească suficient de mult pentru a păstra USL unit şi pentru a pune în practică tot ce au promis?

Electoratul USL cu siguranţă speră asta, iar publicul dezamăgit de politică are în continuare nevoie de o inspiraţie care nu poate veni decât de la lideri. Dacă unul dintre ei eşuează în acest demers, USL nu va mai fi la fel. Iar vinovatul va plăti un cost electoral imens, pentru că alegătorii nu îl vor ierta pe cel care îi trădează, cel care uită motivele pentru care oamenii vor ca USL să existe.

Cel care ar câştiga cel mai mult în cazul eşecului USL ar fi Traian Băsescu, pentru că ar redeveni actor politic într-o ţară în care, în prezent, nu mai contează...

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite